Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de nouă ani Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Ce se va întâmpla cu sectorul cultural în lumea de după Covid?

Ziua supraviețurii

Imagine din timpul Zilei Supraviețurii - acțiunea de protest a artiștilor independenți afectați de criza provocată de pandemie, desfășurată în martie, în fața Ministerului Culturii. Foto: Ilona Andrei/ Inquam Photos

Faptul că aproape întreaga sferă culturală a fost profund afectată de pandemie nu e o noutate. Nu doresc să discut despre felul in care pandemia a afectat comunitatea artistică sau despre situaţia tot mai disperată în care tot mai mulţi artişti se regăsesc azi. Nu voi discuta nici despre situaţia economică în care artiştii independenţi se află, spre deosebire de cei ce au acumulat deja o oarecare stabilitate financiară, şi nici măcar despre sentimentul de ,,castrare” prin care vasta majoritate a artiştilor trec din cauza măsurilor de prevenire a răspândire a virusului. Măsurile adoptate de guvern, funcţionale sau nu, au scopul de a preveni moartea unor cetăţeni şi controlul unei situaţii speciale. Discuţia pe care o propun este despre ce se va întâmpla în acel „după Covid” pe care toţi îl dorim în sfera sectorului cultural.

Orice încercare de a defini arta, de a găsi un răspuns la întrebarea ,,Ce-i, dom’le, şi arta asta?”, a fost până azi fie incomplet, fie rigid şi născut din judecăţi de valoare subiective şi înguste. Această precizare este importantă deoarece nu doresc să discut numai despre sectorul artistic universal acceptat ca fiind ,,artă”, ci despre întreg fenomenul artistic, fie el mainstream sau underground, educat sau amator, cult, aparţinând unei elite sau unor grupuri închise, sau popular, aparţinând tuturor. Lărgind graniţele unei definiţii ce vede arta ca fenomen ce necesită un creator, un produs artistic şi o comunitate ce acceptă în unanimitate acel produs ca fiind artă, punând accentul pe comunitatea necesară existenţei artei în sine, putem afirma că arta reprezintă un element fundamental în construcţia şi coagularea unei societăţi umane. Totodată creatorul produce efectul de coagulare prin raportarea la sentimentele acestei colectivităţi.

De la începutul pandemiei şi până acum, artiştii nu au dormit, ci au continuat să traducă sentimentele colectivităţii în produse artistice, manifeste, ş.a.m.d. Totuşi, pandemia a produs diviziuni extreme în cadrul societăţii. Ce a lipsit a fost tocmai posibilitatea existenţei unui loc al întâlnirii consumatorului cu produsul artistic. Iubitorii de teatru nu au avut teatru, iubitorii de cinema nu au avut cinema. Festivalurile, lăutăria, vernisajul ş.a.m.d. au lipsit. Nu consider că aş exagera afirmând că societatea a fost lipsită de întâlnirea cu sinele colectiv.

Astfel, acceptând ideea că umanitatea este unită prin accesul la artă, putem vedea în încurajarea manifestărilor artistice o potenţială soluţie în lumea post-Covid pentru rezolvarea problemei tot mai evidente a diviziunilor produse de pandemie, restricţii şi izolare. Totodată, consider legătura strânsă dintre entertainment şi HoReCa un fapt de la sine înţeles. Sectorul cultural reprezintă unul dintre combustibilii importanţi ce generează şi stimulează atât consum, cât şi turism într-o oarecare măsură. Aşadar, întrebarea ,,Ce se va întâmpla cu sectorul cultural în lumea de după Covid?” impune, cred eu, cel puţin trei alte întrebări în concluzia deschisă a acestui articol.

Dacă relaţia dintre HoReCa şi cultură/ manifestare artistică a dus la pierderi economice semnificative, se impune o intervenţie financiară a statului în perioada de recuperare post-Covid pentru redresarea rapidă a acestor două sectoare? Dacă lipsa locului întâlnirii dintre om şi sentimentul colectiv a produs diviziuni profunde şi manifestări radicale ale nemulţumirii în societate, se impune necesitatea unui stimul coerent în refacerea infrastructurilor ce facilitează această întâlnire pentru o re-coagulare a societăţii? Va fi reevaluată importanţa sectorului cultural în menţinerea unei societăţi coerente sau va fi acesta abandonat şi lăsat să-şi construiască singur reconstrucţia? Deocamdată, rămâne de văzut ce înţelege premierul Cîțu prin ,,revenire la normalitate”.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere


Îți recomandăm

E.ON predictibilitate facturi

Din 1 iulie, jocul s-a schimbat complet în piața energiei. Asta înseamnă că furnizorii nu mai practică tarife reglementate, iar prețurile se stabilesc liber, în funcție de evoluția pieței. Da, asta a însemnat și facturi mai piperate pentru mulți dintre noi, așa că apare întrebarea firească: ce putem face ca să avem mai mult control asupra facturii lunare?

Citește mai mult

Fără poveste nu există design

Ezio Manzini este una dintre cele mai influente voci globale în domeniul designului pentru sustenabilitate și inovare socială. Profesor emerit la Politecnico di Milano și fost profesor de Design Industrial la Universitatea de Arte din Londra, Manzini a revoluționat modul în care înțelegem rolul designului în societate. Fondator al DESIS (Design for Social Innovation and Sustainability), o rețea internațională prezentă în peste 50 de universități din întreaga lume, el a fost printre primii care au articulat viziunea designului ca instrument de transformare socială și ecologică. Cărțile sale, printre care ”Design, When Everybody Designs" și "Politics of the Everyday", au devenit texte esențiale pentru designeri, arhitecți și inovatori sociali. Cu o carieră de peste patru decenii dedicată explorării modurilor în care designul poate facilita tranziția către o societate mai sustenabilă și mai justă, Manzini continuă să inspire generații de profesioniști să regândească relația dintre design, comunitate și mediu.

Citește mai mult

Hektar

Traian F1- gogoșarul rotund cu pulpă groasă, Kharpatos 1- ardeii lungi de un roșu intens la maturitate, Minerva F1- vânăta subțire cu semințe puține și miez alb, Prut F1- castravetele care nu se amărăște când îl arde soarele, Burebista- pepeni ovali cu coajă verde și miez zemos, Valahia F1, Daciana F1, Napoca F1. Zeci de soiuri hibrid de legume care poartă nume românești sunt realizate în serele private de cercetare HEKTAR, de lângă Câmpia Turzii.

Citește mai mult

Mara Barbos Niculescu

În România lui „învățăm simultan”- în aceeași oră, unii copii rezolvă probleme, iar alții silabisesc primele propoziții. Discuția cu Mara Barbos Niculescu (Director Regional Centru-Vest, Teach for Romania) oferă o imagine mai puțin vorbită la nivelul societății despre ceea ce se întâmplă în școlile vulnerabile. Clivajele adânci dintre comunități, decalajele de literație și numerație te obligă la gimnaziu, ca profesor, ori să înveți să construiești baza – citit, scris, socotit, ori să cauți sprijin din partea unui specialist.

Citește mai mult

Cartierul perfect

Nu e doar un loc pe hartă, ci o combinație de elemente care ne fac să ne simțim acasă, în siguranță și conectați. „Cartierul perfect” nu e o utopie, ci o lecție sau un model de locuire la comun. E o alfabetizare, spune Alexandru Belenyi, arhitectul care a coordonat, la inițiativa Storia, un proiect curajos în România încercând să răspundă la întrebarea: Ce înseamnă ”perfect” când e vorba de locuire?

Citește mai mult