Sari la continut

Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune. 
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

Ce se va întâmpla cu sectorul cultural în lumea de după Covid?

Ziua supraviețurii

Imagine din timpul Zilei Supraviețurii - acțiunea de protest a artiștilor independenți afectați de criza provocată de pandemie, desfășurată în martie, în fața Ministerului Culturii. Foto: Ilona Andrei/ Inquam Photos

Faptul că aproape întreaga sferă culturală a fost profund afectată de pandemie nu e o noutate. Nu doresc să discut despre felul in care pandemia a afectat comunitatea artistică sau despre situaţia tot mai disperată în care tot mai mulţi artişti se regăsesc azi. Nu voi discuta nici despre situaţia economică în care artiştii independenţi se află, spre deosebire de cei ce au acumulat deja o oarecare stabilitate financiară, şi nici măcar despre sentimentul de ,,castrare” prin care vasta majoritate a artiştilor trec din cauza măsurilor de prevenire a răspândire a virusului. Măsurile adoptate de guvern, funcţionale sau nu, au scopul de a preveni moartea unor cetăţeni şi controlul unei situaţii speciale. Discuţia pe care o propun este despre ce se va întâmpla în acel „după Covid” pe care toţi îl dorim în sfera sectorului cultural.

Orice încercare de a defini arta, de a găsi un răspuns la întrebarea ,,Ce-i, dom’le, şi arta asta?”, a fost până azi fie incomplet, fie rigid şi născut din judecăţi de valoare subiective şi înguste. Această precizare este importantă deoarece nu doresc să discut numai despre sectorul artistic universal acceptat ca fiind ,,artă”, ci despre întreg fenomenul artistic, fie el mainstream sau underground, educat sau amator, cult, aparţinând unei elite sau unor grupuri închise, sau popular, aparţinând tuturor. Lărgind graniţele unei definiţii ce vede arta ca fenomen ce necesită un creator, un produs artistic şi o comunitate ce acceptă în unanimitate acel produs ca fiind artă, punând accentul pe comunitatea necesară existenţei artei în sine, putem afirma că arta reprezintă un element fundamental în construcţia şi coagularea unei societăţi umane. Totodată creatorul produce efectul de coagulare prin raportarea la sentimentele acestei colectivităţi.

De la începutul pandemiei şi până acum, artiştii nu au dormit, ci au continuat să traducă sentimentele colectivităţii în produse artistice, manifeste, ş.a.m.d. Totuşi, pandemia a produs diviziuni extreme în cadrul societăţii. Ce a lipsit a fost tocmai posibilitatea existenţei unui loc al întâlnirii consumatorului cu produsul artistic. Iubitorii de teatru nu au avut teatru, iubitorii de cinema nu au avut cinema. Festivalurile, lăutăria, vernisajul ş.a.m.d. au lipsit. Nu consider că aş exagera afirmând că societatea a fost lipsită de întâlnirea cu sinele colectiv.

Astfel, acceptând ideea că umanitatea este unită prin accesul la artă, putem vedea în încurajarea manifestărilor artistice o potenţială soluţie în lumea post-Covid pentru rezolvarea problemei tot mai evidente a diviziunilor produse de pandemie, restricţii şi izolare. Totodată, consider legătura strânsă dintre entertainment şi HoReCa un fapt de la sine înţeles. Sectorul cultural reprezintă unul dintre combustibilii importanţi ce generează şi stimulează atât consum, cât şi turism într-o oarecare măsură. Aşadar, întrebarea ,,Ce se va întâmpla cu sectorul cultural în lumea de după Covid?” impune, cred eu, cel puţin trei alte întrebări în concluzia deschisă a acestui articol.

Dacă relaţia dintre HoReCa şi cultură/ manifestare artistică a dus la pierderi economice semnificative, se impune o intervenţie financiară a statului în perioada de recuperare post-Covid pentru redresarea rapidă a acestor două sectoare? Dacă lipsa locului întâlnirii dintre om şi sentimentul colectiv a produs diviziuni profunde şi manifestări radicale ale nemulţumirii în societate, se impune necesitatea unui stimul coerent în refacerea infrastructurilor ce facilitează această întâlnire pentru o re-coagulare a societăţii? Va fi reevaluată importanţa sectorului cultural în menţinerea unei societăţi coerente sau va fi acesta abandonat şi lăsat să-şi construiască singur reconstrucţia? Deocamdată, rămâne de văzut ce înţelege premierul Cîțu prin ,,revenire la normalitate”.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere


Îți recomandăm

 Vlad Predescu.

„Mi-am operat mama, căreia am pus o proteză de șold și mi-am făcut curaj, aș putea spune, câteva luni. După ce am intrat în intervenție și am reușit să mă detașez și să uit că o operez, lucrurile au decurs foarte bine. Slavă Domnului, e pe picioarele ei și merge în continuare”, spune medicul ortoped al cărui nume este sinonim cu excelența în chirurgia artroscopică și a genunchiului: Vlad Predescu.

Citește mai mult

Foto CTP

L-am criticat pe președintele Dan pentru declarații și gesturi pe care le-am considerat greșite sau nepotrivite. Totul, în termeni raționali, strict cu materialul clientului, căci altfel nu știu. Însă un răspuns al domniei-sale, în interviul acordat ziarului Le Monde, m-a lăsat bouche bée. Rațiunea subsemnatului se dovedește neputincioasă.

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon Uniunea Europeană 2025

Să fim realiști, dragi cititori: în 2025, cu un război care mușcă din estul continentului, cu tarife americane care ne lovesc exporturile și cu o Chină care are posibilitatea de a cumpăra Europa pe bucăți, Uniunea Europeană arată ca un uriaș cu picioare de lut. Avem 27 de state, fiecare cu ambițiile ei așa-zis suveraniste, care se ceartă pe nimicuri în timp ce lumea se reconfigurează sub ochii noștri. Soluția? O federație adevărată, cu o monedă unică pentru toți, cu politici externe și fiscale comune și cu o armată comună. Datele oficiale, de la Comisia Europeană, Banca Centrală Europeană și Eurobarometrul arată clar: cetățenii vor asta, economia o cere, iar securitatea o impune. Foto: Profimedia

Citește mai mult