Sari la continut

Află ce se publică nou în Republica!

În fiecare dimineață, îți scrie unul dintre autorii fondatori ai platformei. Cristian Tudor Popescu, Claudiu Pândaru, Florin Negruțiu și Alex Livadaru sunt cei de la care primești emailul zilnic și cei cărora le poți trimite observațiile, propunerile, ideile tale.

Ce se va întâmpla cu sectorul cultural în lumea de după Covid?

Ziua supraviețurii

Imagine din timpul Zilei Supraviețurii - acțiunea de protest a artiștilor independenți afectați de criza provocată de pandemie, desfășurată în martie, în fața Ministerului Culturii. Foto: Ilona Andrei/ Inquam Photos

Faptul că aproape întreaga sferă culturală a fost profund afectată de pandemie nu e o noutate. Nu doresc să discut despre felul in care pandemia a afectat comunitatea artistică sau despre situaţia tot mai disperată în care tot mai mulţi artişti se regăsesc azi. Nu voi discuta nici despre situaţia economică în care artiştii independenţi se află, spre deosebire de cei ce au acumulat deja o oarecare stabilitate financiară, şi nici măcar despre sentimentul de ,,castrare” prin care vasta majoritate a artiştilor trec din cauza măsurilor de prevenire a răspândire a virusului. Măsurile adoptate de guvern, funcţionale sau nu, au scopul de a preveni moartea unor cetăţeni şi controlul unei situaţii speciale. Discuţia pe care o propun este despre ce se va întâmpla în acel „după Covid” pe care toţi îl dorim în sfera sectorului cultural.

Orice încercare de a defini arta, de a găsi un răspuns la întrebarea ,,Ce-i, dom’le, şi arta asta?”, a fost până azi fie incomplet, fie rigid şi născut din judecăţi de valoare subiective şi înguste. Această precizare este importantă deoarece nu doresc să discut numai despre sectorul artistic universal acceptat ca fiind ,,artă”, ci despre întreg fenomenul artistic, fie el mainstream sau underground, educat sau amator, cult, aparţinând unei elite sau unor grupuri închise, sau popular, aparţinând tuturor. Lărgind graniţele unei definiţii ce vede arta ca fenomen ce necesită un creator, un produs artistic şi o comunitate ce acceptă în unanimitate acel produs ca fiind artă, punând accentul pe comunitatea necesară existenţei artei în sine, putem afirma că arta reprezintă un element fundamental în construcţia şi coagularea unei societăţi umane. Totodată creatorul produce efectul de coagulare prin raportarea la sentimentele acestei colectivităţi.

De la începutul pandemiei şi până acum, artiştii nu au dormit, ci au continuat să traducă sentimentele colectivităţii în produse artistice, manifeste, ş.a.m.d. Totuşi, pandemia a produs diviziuni extreme în cadrul societăţii. Ce a lipsit a fost tocmai posibilitatea existenţei unui loc al întâlnirii consumatorului cu produsul artistic. Iubitorii de teatru nu au avut teatru, iubitorii de cinema nu au avut cinema. Festivalurile, lăutăria, vernisajul ş.a.m.d. au lipsit. Nu consider că aş exagera afirmând că societatea a fost lipsită de întâlnirea cu sinele colectiv.

Astfel, acceptând ideea că umanitatea este unită prin accesul la artă, putem vedea în încurajarea manifestărilor artistice o potenţială soluţie în lumea post-Covid pentru rezolvarea problemei tot mai evidente a diviziunilor produse de pandemie, restricţii şi izolare. Totodată, consider legătura strânsă dintre entertainment şi HoReCa un fapt de la sine înţeles. Sectorul cultural reprezintă unul dintre combustibilii importanţi ce generează şi stimulează atât consum, cât şi turism într-o oarecare măsură. Aşadar, întrebarea ,,Ce se va întâmpla cu sectorul cultural în lumea de după Covid?” impune, cred eu, cel puţin trei alte întrebări în concluzia deschisă a acestui articol.

Dacă relaţia dintre HoReCa şi cultură/ manifestare artistică a dus la pierderi economice semnificative, se impune o intervenţie financiară a statului în perioada de recuperare post-Covid pentru redresarea rapidă a acestor două sectoare? Dacă lipsa locului întâlnirii dintre om şi sentimentul colectiv a produs diviziuni profunde şi manifestări radicale ale nemulţumirii în societate, se impune necesitatea unui stimul coerent în refacerea infrastructurilor ce facilitează această întâlnire pentru o re-coagulare a societăţii? Va fi reevaluată importanţa sectorului cultural în menţinerea unei societăţi coerente sau va fi acesta abandonat şi lăsat să-şi construiască singur reconstrucţia? Deocamdată, rămâne de văzut ce înţelege premierul Cîțu prin ,,revenire la normalitate”.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere


Îți recomandăm

Centrul Pompidou

Francezii anunță, sub patronajul președintelui Emmanuel Macron, deschiderea pe 27 martie a celei mai mari expoziții Brâncuși de până acum, iar un vin românesc a fost ales drept vinul oficial al evenimentului inaugural: Jidvei. (Profimedia Images)

Citește mai mult

Familia Mirică

„Eu, soția, mama și tata. Mai nou, sora și cumnatul care au renunțat să lucreze într-o firmă mare de asigurări ca să ne ajute cu munca pământului. Au fugit din București și au venit la fermă, pentru că afacerea are nevoie de forțe proaspete. Și cei 45 de angajați ai noștri, pe care-i considerăm parte din familie”. Aceasta este aritmetica unei afaceri de familie care poate fi sursă de inspirație pentru toți tinerii care înțeleg cât de mult a crescut valoarea pământului în lumea în care trăim.

Citește mai mult

Dan Byron

Într-un dialog deschis, așa cum sunt și majoritatea pieselor scrise de el, Daniel Radu, cunoscut mai degrabă ca Dan Byron, a vorbit recent la podcastul „În oraș cu Florin Negruțiu” despre copilăria sa, cântatul pe străzi la vârsta de 16 ani, amintirile mai puțin plăcute de la Liceul Militar de Muzică, dar și despre muzica sa și publicul ei întinerit. (Foto: Cristi Șuțu)

Citește mai mult