Moțiunea de cenzură inițiată de gruparea Dragnea din PSD a trecut cu 241 de voturi pentru, din cele 248 exprimate. În ciuda conflictului major din interiorul celui mai mare partid de guvernământ, această criză înseamnă încă un test în drumul societății spre democrație. Câteva concluzii în urma acestei bătălii și câteva posibile scenarii despre ce se va întâmpla în săptămânile care vin:
Ce învață Liviu Dragnea?
Liderul PSD nu a învățat, probabil, aproape nimic, așa cum puțin i-a păsat și de marile proteste după OUG 13. Va continua cu combinațiile de județ la rang național până când se va înfunda în ele și nu va mai găsi nicio cale de ieșire. Ca în mai toate zilele, același zâmbet ascuns în colțul gurii și cu 10 minute înainte de votul pe moțiune, de om care în spate mai face o combinație, care nu se potolește. Liviu Dragnea va proba foarte curând zicala „Fiecare pasăre pe limba ei piere”. E o chestiune de timp până când actualul lider PSD nu va mai face față hățișului de probleme cu care se confruntă pe toate planurile: procese în care riscă condamnarea, promisiuni încălcate că modifică legislația anticorupție, încercări eșuate de a crește salarii și pensii fără acoperire.
Ce învăță clasa politică?
Situația generată de un premier care refuză să plece din clădirea Guvernului, deși nu mai are susținere politică este inedită și creează un precedent periculos. Vina le aparține și de această dată lui Liviu Dragnea și apropiaților săi (Bădălău, Olguța Vasilescu, Gabriela Firea). Iar greșeala majoră constă în faptul că au încercat să dărâme un guvern într-un mod nefiresc, netransparent, la dorința unei găști, într-un cerc restrâns, fără să aibă legături reale, directe cu performanțele Executivului. În șoaptă, întreaga clasă politică și-a dorit ca moțiunea să treacă, întrucât niciun partid nu dorește să se confrunte cu o situație similară, în care șeful de cabinet numit politic se baricadează la guvernare și blochează țara.
Ce învăță PSD?
Partidul Social Democrat a învățat, probabil, că nu mai poate acorda cecuri în alb unui lider care dorește puterea absolută, indiferent de costuri - de la pierderea de imagine, până la negocieri inadmisibile cu UDMR. Există probabilitatea ca PSD să se rupă în cel puțin două bucăți, iar Liviu Dragnea adună la lunga serie de eșecuri unul extrem de grav pentru activul pesedist, incapacitatea de a ține partidul unit. Pe listă se adaugă faptul că nu a putut să o aducă pe Sevil Shhaideh premier, că l-a numit pe Sorin Grindeanu, că Executivul a fost unul din cele mai slabe din ultimii ani (toți oamenii au fost impuși de Liviu Dragnea). Amintiți-vă de OUG 13, protestele masive, reacțiile externe, legea salarizării unitare, faptul că nu s-a demarat niciun proiect major de infrastructură în ultimele 6 luni și reiese că ultima jumătate de an Liviu Dragnea a avut un parcurs catastrofal la conducerea PSD.
Ce învață Klaus Iohannis?
Probabil că cea mai importantă lecție pe care o primește Klaus Iohannis este că dușmanul numărul 1 al PSD este însuși PSD. Așa cum a lăsat să se înțeleagă, își va juca rolul în a desemna un prim-ministru integru, însă nu va forța altă majoritate. Având în vedere programul aberant de guvernare, luptele interne pentru putere, scandalurile din ultimele săptămâni, e de așteptat ca Partidul Social Democrat să continue în același fel.
În ceea ce privește evoluția PSD, nimic nu va mai fi la fel. În partid va urma - în ciuda unui calm aparent - o reglare puternică de conturi și posibile rupturi. Deciziile lui Liviu Dragnea nu vor mai fi unilaterale și totalitare, propunerile vor fi dezbătute. Va veni și momentul în care Liviu Dragnea va răspunde pentru lungul șir de gafe impardonabile, toate provenite din atitudinea sa de stăpân de județ ajuns la București. Este imposibil ca liderul unei formațiuni politice care a câștigat voturile majoritare la parlamentare să provoace la scurtă vreme cele mai mari probleme, cele mai mai proteste de după Revoluție, să creeze cele mai mari prejudicii de imagine României, să încheie prin a depune moțiune ca să-și dea singur guvernul jos și să nu răspundă pentru toate acestea.
De fapt, ce vede poporul la televizor și pe Facebook în aceste săptămâni? PSD e ca un cuplu în care el și ea - în aparență într-o relație fericită și calmă - își șochează vecinii cu scandaluri groaznice. Își aruncă hainele pe geam, schimbă yala la ușa de la intrare. El o fugărește pe ea cu ciocanul de bătut șnițele, ea urlă în gura mare că el e un impotent. Vă așteptați ca acest cuplu să revină la o viață perfect normală după ce partenerii și-au aruncat cele mai grele vorbe? Vă așteptați ca vecinii să-i creadă fericiți când îi văd de mână peste câteva zile? Cine mai crede că PSD este un partid perfect unit și fericit? Astăzi, niște milioane de telespectatori au văzut în direct, pe toate posturile de televiziune, necenzurat, neciuntit, războiul pentru putere din interiorul Partidului Social Democrat.
România merge mai departe, e de văzut în cât timp se reîncălzesc motoarele, în cât timp redevin funcționale instituțiile statului, în câtă vreme un viitor executiv va avea o imagine suficient de spălată încât să fie primit la masa discuțiilor de partenerii internaționali. Deocamdată, economia merge din inerție, iar PSD trebuie să arate că este suficient de matur și responsabil pentru a guverna țara.
P.S.
O singură frază demnă de remarcat în discursul lui Sorin Grindeanu. În a doua intervenție, a spus cu subiect și predicat că niciun alt premier nu va putea să-și exercite funcția de prim-ministru atâta vreme cât PSD va fi condus de Liviu Dragnea. Timpul va proba asta.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Deci, ce a invatat PSD? Nimic. Ce a invatat clasa politica? Ca tatucul da tonul, imparte puterea, o ia inapoi daca nu esti obedient, ca pentru a reusi nu trebuie sa fii performant, trebuie doar sa fii surd, mut si orb, ca maimutele... Ce a invatat Iohannis? Greu de spus. Ca obisnuiti cu base, ponta si dragnea, adica borfasii nostri, din popor, pentru popor, oamenii nu agreaza schimbarile? Ca nu poti impinge o tara inainte de unul singur?
Este trist ca astfel de superficailitate, de ridicol, de lipsa de maturitate, se gaseste pregnant, masiv, in masa consistenta a celor ce ne reprezinta in Parlament; oamenii astia nu inteleg adevaratele implicatii ale gesturilor lor, ale hotararilor lor, asupra natiunii, trateaza speta ca pe o jucarie, ca pe un joc de sotron jucat la coltul blocului. Sunt multi, prea multi, lingai, moluste, habarnisti, oameni lipsiti de coloana vertebrala, de personalitate, de idee, de maturitate in acest Parlament care ne reprezinta. Prea se gudura, se muleaza, se lasa calcati in picioare, se fac pres in fata sefilor de partid pentru dobandirea de privilegii pentru ei si ai lor si pentru apartenenta la haita. A fost ingropat un Guvern, al nostru si, pe undeva, si al lor; e bine sau e rau acest fapt va fi devoalat de viitor si nu comentez asta si nici nu sunt partizan al uneia sau alteia dintre solutii. Ceea ce comentez este ATITUDINEA, BUCURIA, SATISFACTIA acestor oameni pentru ceva care inseamna distrugere, inmormantare; moment mare, oameni mici! Pacat.
Nu sunt de acord ca PSD a învățat ceva. Daca ar fi fost șanse sa invete ceva, s-ar fi văzut la vot. Eu chiar speram ca sunt mai multi parlamentari PSD care vor refuza să-l sprijine pe Dragnea.
Opoziția are multe de învățat dar nu de la PSD. Din păcate, da, s-ar putea sa fi reținut chestiile rele, cele de la rubrica "așa nu".
Președintele nu a învățat absolut nimic. Poate doar ca trebuie sa fie cuminte si sa nu- l mai contrazică pe Dragnea. Altfel își risca fotoliul de vreme ce orice decide Dragnea trece la vot in parlament.
Electoratul din fata tv a învățat din nou ca nu e bine sa te pui cu seful ca o iei pe coaja.
In general, nu pre vad la ce bun sa învețe cineva ceva daca avem câțiva oameni care ne conduc si care stiu ei mai bine....Chiar daca in PSD vor fi acum niste dezbateri cu privire la viitorul PM si la viitorii miniștri, ele vor fi pur formale, așa de ochii noștri, ai presei, ai membrilor de rand PSD. Va fi ceva mai mult teatru. Va fi ceva mai multa "democrație originala".
Nu sunt votant al PSD si nu am fost niciodata si daca nu as avea de platit rate in euro m-as fi tavalit de ras acuma vazand circul ieftin din parlament.
Dar, răspunzînd la postarea originală (articolul original), problema PSD este că e o structură de tip mafiot. Noul intrat în PSD, cu dorință de a face politică onestă, își vede traseul ascendent în partid condiționat de realizarea de cît mai multe conexiuni de interdependență între mai-marii săi în partid, conexiuni care aparent pot fi benefice (pe termen scurt) dar care introduc o serie de obligații prin care respectivul devine prizonier organizației. Riscul imens de a vorbi împotriva instrucțiunilor este de faliment personal și al familiei (legăturile economice sînt cu atît mai strînse cu cît individul e mai inclus în structurile majore ale PSD) și chiar dacă afaceristul la scară mică ce s-a înscris în PSD din convingere politică (să presupunem, naiv, că astfel de specimen există) s-ar fi putut susține concurențial pe piață, la început, fără ajutorul dat de PSD, după puțină vreme se va baza exclusiv pe ajutorul mafiei pesediste pentru a se susține valid, va pierde orice urmă de competitivitate, și va avea cu siguranță perspectivă garantată a eșecului dacă încearcă să iasă din sistemul politic.
Reforma partidului PSD nu poate fi făcută din interior din motivele de mai sus (disciplină de fier în partid impusă de amenințarea de faliment al tuturor celor care îndrăznesc să calce strîmb). Nu poate fi făcută din exterior pentru că PSD are cel mai populist discurs și cel mai bine reglat pentru urechile credule ale proștilor mîndri de propria lor prostie. Aceștia din urmă mai curînd vor crede niște promisiuni simpliste pe care le pot înțelege, chiar dacă complet irealizabile, decît niște planuri complexe, de măsuri ce nu-i vor afecta direct dar care sînt sustenabile și care pot duce în viitorul mai îndepărtat la o reală creștere a nivelului de trai. Legislația a fost creată și menținută artificial ambiguă pentru a permite mafiei pesediste să profite de autonomia locală ca de o pîrghie de control a maselor de membri PSD și a alegătorilor captivi, indiferent de micile variații de la puterea centrală. Iar modificarea legislației presupune tocmai concursul parlamentarilor, care, chiar dacă nu sînt pesediști, profită cu toții de aceleași principii: te alegi dacă te adresezi prostimii, pe care o prostești cu promisiuni deșarte dar zornăitoare din coadă, și odată ales, profiți cît poți de mult de poziție pentru că ai legile favorabile ție. Ce motivație ar avea să le schimbe?
Soluția pe termen lung la cercul vicios în care ne aflăm este educația, dar nici ea nu se poate face în condițiile în care sistemul educațional din România a fost dărîmat sistematic timp de 27 de ani. O ultimă salvare ar fi ridicarea nivelului de moralitate și simț al dreptății, sarcină care (și mi-e greu mie, ateu convins să recunosc) ar trebui să cadă pe umerii cultelor și a părinților. Dar cînd biserica n-are nici cea mai mică intenție de a ridica nivelul de morală a populației și, în loc, se ocupă de îndobitocirea ei, iar părinții au nivelul pe care-l au (dovedit din plin de faptul că ei sînt alegătorii care propulsează în permanență mafia PSD la putere, indiferent dacă e locală sau națională), cu cine să facem treabă?
Mîna de oameni care conștientizează problema și poate ajuta la rezolvarea ei e complet sufocată de uriașa cantitate de inerție prostească și neghiobie mîndră a marei mase a populației. Ne amăgim citind site-uri de genul celui de față, ne înconjurăm cu prieteni de Facebook pe care-i selectăm fără să fim conștienți, cu ajutorul algoritmilor invizibili dar implacabili ai FB de a ne oferi mereu mai mult conținut de care ne place și mai puțin conținut pe care-l evităm și avem impresia falsă că sîntem mult mai mulți decît sîntem de fapt.
La manifestațiile din iarnă am fost și eu și am văzut că jumătate erau într-adevăr convinși de necesitatea de a ieși în stradă, din cauzele știute. Dar cealaltă jumătate din cei de pe stradă erau compuși din gură-cască adunați din curiozitate, din trepăduși de profesie care doreau acțiune și asta era acțiunea la modă la timpul respectiv, din oameni care n-au înțeles implicația profundă a manevrelor încercate de PSD dar nu le-au plăcut unele aspecte (gen „noaptea ca hoții” - cam asta era singurul lucru deranjant pentru ei, dacă ar fi fost dată OUG 13 ziua nici nu sesizau) și așa mai departe. Deci, după observațiile mele, nu ne-am putea baza nici măcar pe cei puțini (comparativ cu numărul total de electori) pentru a îmbunătăți situația.
Ce-i de făcut? Tare mă tem că singura soluție este să se treacă printr-un minim absolut, printr-un faliment total al țării, pentru ca PSD-ul să ajungă, într-un final, la coșul de gunoi al istoriei. Și mă tem că resursele țării încă sînt suficient de mari pentru ca agonia să urmeze încă cel puțin o generație. Ca un gînd paralel, sînt uimit de cît de bogată în resurse a fost țara asta de vreme ce jaful a putut avea lor atîta timp și încă mai rezistă...
Scuze de mesajul kilometric.
Atunci am fi avut la sigur alegeri anticipate iar PSD era probabil K.O.
Mare pacat.