Sari la continut

Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune. 
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

N-au vândut Transilvania, au vândut România

PSDragnea și alde Tăriceanu au vrut voturile UDMR, ca să descurajeze eventualele defectări din tabăra lor parlamentară.

Spuneam luni că UDMR merge, de regulă, cu puterea, dar cere un preț mare pentru asta, voturile UDMR sunt scumpe. Cât de scumpe, s-a văzut acum.

PSDragnea și alde Tăriceanu n-au vândut Transilvania, cum asigura jupânul din Teleorman, au încercat, în schimb, să vândă România.

Căci, ce altceva poate să însemne scoaterea la mezat a Istoriei Românilor?

15 martie 1848 înseamnă desconsiderarea, umilirea, tratarea ca rasă inferioară, fără drept la cuvânt a românilor prin forțarea alipirii Ardealului la Ungaria. Alipire dorită de nobilimea maghiară, pentru că, dacă revoluția de eliberare de sub habsburgi ar fi izbândit într-o Transilvanie independentă, minoritatea maghiară ar fi pierdut poziția dominantă, deținută abuziv secole de-a rândul. Sute de mii de români au fost uciși atunci în luptele cu armata maghiară, pentru apărarea libertății și demnității neamului.

Minoritatea maghiară poate să se manifeste după voie de 15 martie, așa cum o și face de atâția ani, dar cum să fie declarată o asemenea zi sărbătoare oficială a statului român? 15 martie, pe același plan cu 1 Decembrie, Ziua Națională a României?!

Sau, ce s-ar mai putea sărbători – eventual începutul, în 15 martie 1990, al conflictului interetnic maghiaro-român de la Târgu Mureș, în urma căruia 5 oameni și-au pierdut viața, alți sute fiind loviți și răniți?

Mândri că sunt români, PSDragnea și alde Tăriceanu... Acești inși au pretins în campania electorală că apără România de ungurul Soros din America, ungur pe care nu l-a văzut nimeni la față, care n-are nicio afacere pe-aici, nu e altceva decât o fantomă pentru români.

Și acum, mândrii români au încercat să vândă memoria națională ungurilor de colea, din Parlamentul României...

Ce sper să înțeleagă cei care i-au votat este că PSDragnea și alde Tăriceanu sunt niște cutre care n-au nimic sfânt în afară de putere. Ca s-o aibă, ca să se poată masturba cu puterea, înconjurați numai de slugi, sunt în stare să vândă România străinilor, dacă străinii îi pun pe ei vătafi peste țară.

Chiar niște parlamentari PSD nu-i exclus să se gândească până mâine că Dragnea a mers prea departe, că i-a făcut de rușine cu această mârșăvie antinațională.

Și că, după ce moțiunea ar trece, vor trebui să se confrunte cu un președinte Iohannis mult mai președinte decât acum 6 luni, care s-ar putea să-i trimită în alegeri anticipate, adică să piardă tot ce au investit pentru locșoarele lor din Parlament...

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.



Îți recomandăm

Dacia - Inquam Photos / Adel Al-Haddad

Naționalismul ăla sănătos începe de aici. Când statul român e atent la fiecare leu pe care îl cheltuie, când încearcă să aducă furnizori din România acolo unde are o ofertă bună în piață, unde există competențe și servicii de calitate. foto: Inquam Photos / Adel Al-Haddad

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon Sport cu cai in Kargazstan

Jocurile Nomade se vor încheia pe 6 septembrie, însă jocurile Kârgâzstanului vor continua şi după această dată. Într-o țară care încearcă să-și recupereze identitatea după decenii de sovietizare, kok-boru, statuia lui Manas, steagul de o sută de metri și iurtele pentru turiști nu sunt doar decoruri ale unei renașteri naționale. Sunt și declarații despre cine vrea Kârgâzstan să fie. Problema e că desprinderea de Moscova nu se poate face peste noapte, iar între Rusia, China și Turcia, Bișkekul trebuie să învețe să joace un joc mult mai complicat decât cel de pe malul Lacului Song-Kul: unul în care regulile se schimbă din mers, iar trofeul nu mai este o carcasă de capră, ci însăși libertatea de a-și decide viitorul.

Citește mai mult