Timp de o lună, Ana Manițiu Ozmen a cutreierat județul Brașov, vorbind cu directori și profesori, lectori universitari și inspectori școlari, oameni de afaceri și programatori. Scopul ei: să aducă împreună cât mai mulți oameni care să ajute la crearea în județul Brașov de Dojo-uri de programare - locuri în care elevii cu vârste cuprinse între 7 și 17 ani să deprindă, gratuit, competențe digitale și să învețe să codeze. „Am avut bucuria să văd că foarte mulți dintre directorii de școli au fost deschiși și și-au dorit să facă ceva pentru copii. Am avut reacții bune, chiar foarte bune de la Facultatea de Matematică-Informatică din cadrul Universității Transilvania și a Facultății de Inginerie Electrică și Știința Calculatoarelor de la Departamentul de Automatică și Tehnologia Informației. Am găsit oameni tineri cu cunoștințe de IT care își doresc să se implice. Toți au o singură caracteristică: aceea că le sunt dragi copiii”, spune Ana Manițiu Ozmen.
O parte dintre oamenii cu care a discutat ea, dar și alții s-au întâlnit weekend-ul trecut la Brașov, în cadrul CoderDojo Tech Academy. Acesta este un proiect prin care două asociații, CoderDojo București și Școala de Valori, își propun să desfășoare, cu sprijinul Microsoft România, ateliere interactive de programare pentru copii în șapte județe și să sprijine formarea a cât mai multe dojo-uri în care elevii români să învețe să codeze.
În sala de la Colegiul Național „Dr. Ioan Meșotă”, din Brașov, fiecare oferă și caută ceva. Directori de școli pun la dispoziție săli de clasă și calculatoare și caută mentori care să le predea, în timpul lor liber, copiilor noțiuni de Scratch și Minecraft. Reprezentanți ai universităților au săli și studenți dispuși să devină mentori, dar caută copii pe care să îi învețe. Programatori care vor să devină voluntari caută școli care să aibă nevoie de ei.
„Am venit să vedem ce ne unește și să învățăm să lucrăm împreună”
Mihai Mușătoiu, de profesie programator, a venit la evenimentul de la Brașov pentru a vedea cum poate să ajute. Întors în România din Suedia, țară în care a lucrat în ultimii ani, Mihai Mușătoiu simte nevoia să lase ceva în urma sa. „Pur și simplu e ideea asta că vrei să contribui cu ceva pozitiv la societatea în care trăiești. Și nu avem prea multe, dar un pic de timp și un pic de cunoștințe avem. Am venit să vedem ce ne unește și să învățăm să lucrăm împreună. Oamenii de aici au spus că au grupe de copii și dotare tehnică, dar nu au mentori. Există și varianta să organizezi un Dojo de la zero, dar cel mai normal este să te duci acolo unde e nevoie de tine”, crede el.
Cătălin Pleșcan, de profesie programator, a creat un grup astfel încât cei care își doresc să devină mentori să țină mai ușor legătura. De ce ar vrea să se implice? „De când cu chestiile astea politice, multora dintre noi ni s-a activat spiritul civic. Vrei să faci ceva pentru societatea și ăsta este un mod să dai ceva înapoi. Am venit să aflu cât mai multe informații și să văd dacă și în ce mod aș putea ”, explică el.
„Bucuria mea foarte mare a fost că am găsit interes și la studenți”
Directori de școli gimnaziale, precum cea din Sânpetru, vor să afle cum poate fi organizat un dojo de programare și să intre în legătură cu potențiali mentori. Cristina Besnea, inspector școlar pentru informatică, spune că în Brașov există multe școli care își pot pune la dispoziție laboratoarele pentru astfel de cursuri și că 76 de porfesori de informatică au fost pregătiți anul trecut pentru a preda informatica utilizând Scratch. Anca Vasilescu, prodecan al Facultății de Matematică-Informatică a Universității din Brașov își dorește să îi implice pe studenți în activitatea de mentorat care să se desfășoare chiar în facultate. „Proiectul vine într-un context în care noi ne dorim să pregătim elevi în informatică și ne preocupă și creșterea competențelor cadrelor didactice în predarea informaticii. Disciplina informatică și TIC este nouă în gimnaziu. Profesorii au nevoie de suport, mediul IT din Brașov este foarte deschis și pentru elevi și pentru profesori și pentru studenții. Bucuria mea foarte mare a fost că am găsit interes și la studenți”, spune ea.
„Nu mă așteptam ca atât de multe școli, ca atât de mulți profesori să își dorească să se implice”
Oana Vasilache este fondatoarea CoderDojo București și știe din propria experiență cât de scurt poate fi drumul de la o idee la crearea unei comunități de învățare care să numere sute de copii.
În urmă cu câțiva ani, când s-a alăturat mișcării internaționale CoderDojo, a organizat la București ateliere de programare pentru două grupe. Nu peste mult timp, organiza ateliere de programare pentru 250 de copii, iar începând din acest an, CoderDojo București ține ateliere gratuite de Scratch, Minecraft Education (versiunea pentru programare), MicroBit, Java sau html pentru 450 de copii. A văzut cum dorința copiilor de a învăța pune în mișcare lucruri: nu ai cum să îi răspunzi decât găsind mai mulți mentori, mai multe săli de curs, mai multe resurse. Pentru evenimentul petrecut în weekend la Brașov s-au înscris aproape 200 de copii, din care pentru început au putut participa doar 110 la atelierele de Scrtatch, Minecraft și Microbit. „Îi avem în baza de date și, pe măsură ce se vor deschide Dojo-uri, îi vom îndruma către ele. Mie mi se pare că oamenii care au venit astăzi la Brașov au venit foarte interesați să facă. Am găsit oameni care chiar își doresc să se implice, iar cea mai mare surpriză este reacția școlilor. Nu mă așteptam ca atât de multe școli, ca atât de mulți profesori să își dorească să se implice. Cel mai important lucru este că creează o comunitate de oameni, în care toți participă, toți se implică și toți o fac extrem de deschis, pentru că nu există nicio motivație materială. Noi am putut vedea în timp rezultatele unui astfel de demers de la copiii care nu știau să scrie o linie de cod, la copii care sunt astăzi mentori la atelierele noastre”, povestește Oana Vasilache.
Silvia Bogdan, head of Corporate Engagement la Școala de Valori, remarcă energia din jurul proiectului CoderDojo Tech Academy. „E clar că există o nevoie reală, atât pentru părinți, cât și pentru mentori, sunt foarte conștienți de posibilitatea de a da ceva înapoi în comunitate. Mi se pare că energia care se creează e foarte valoroasă, mai ales dacă există un plan extrem de concret pe care ei să îl urmeze. Copiii am văzut că sunt foarte conectați la subiect și că învață foarte ușor. Există scalabilitate e foarte clar, oamenii din momentul în care au înțeles ce au de făcut duc mai departe”, crede ea.
„Când vine de la ateliere, băiatul meu e foarte fericit, de abia așteaptă să ne arate ce a făcut”
La evenimentul de la Brașov au avut loc patru ateliere demonstrative, două de Scratch, unul de Minecraft Education și unul de Microbit, ținute de mentori de la CoderDojo București, la care au participat 110 copii. Ioana Stănescu este din județul Covasna și de trei ani face naveta pentru a-și duce băiatul cel mare la atelierele din București. Începând de anul trecut a început să îl ducă și pe cel mai mic, care are opt ani. „Nu am lipsit niciodată. Au fost și sunt beneficii pentru faptul că i-am adus aici. Andrei, băiatul meu cel mare, era un elev de FB, dar nu era entuziasmat de nimic. Când îl întrebam ce a făcut la școală, spunea „Bine” și atât. Însă când vine de la ateliere e foarte fericit, de abia așteaptă să ne arate ce a făcut”, povestește ea.
Într-o lume în care tehnologia evoluează rapid, iar automatizarea va duce la dispariția a multe job-uri clasice, este important să îi ajutăm pe copii să își dezvolte competențe digitale, crede Denis Chiurtu, Technology Evangelist la Microsoft. „Lumea este într-un continuu proces de schimbare, totul devine digital. Dacă nu începi acest demers de educare digitală, de la școală, cu educație formală și non-formală, vei avea o problemă de a suplini această nouă cerere care devine din ce în ce mai pregnantă”, explică el.
O țară mai bună se construiește plecând de la un sistem de educație performant. Introducerea programării în procesul educațional deschide oportunități către joburi căutate și bine plătite și, mai mult decât atât, dezvoltă acele abilități care construiesc adulți ce pot face față unor provocări diverse: gândirea critică, rezolvarea unor probleme complexe și creativitatea. Platforma Republica vă prezintă oamenii care își doresc să schimbe felul în care învață copiii noștri. Susținem programul Alt Viitor, în care Microsoft România investește 1 milion de dolari. Este un proiect în care sunt implicate ONG-uri, 4500 de profesori și voluntari, o inițiativă care va sprijini dezvoltarea de competențe digitale pentru peste 11.000 de elevi. Îi veți cunoaște aici, le veți afla poveștile și veți vedea modul în care acești oameni pun umărul la construcția unui viitor mai bun pentru România.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Romania a pierdut, din pacate fabricile "de pana pe la 1989". Industrie grea, metalurgica, industrie constructoare de masini, autovehicule rutiere, chimie si multe altele. Puteau sa asigure un PIB consistent.
Poate sa ne spuna cineva, cat % din pretul de vanzare al unui autotuturism Mercedes reprezinta softul din ACU (airbag control unit, i.e) ?
Este doar un exemplu care ne arata ce fel de colonie am ajuns. Dar totusi, sa fim optimisti,"bucurati-va si va veseliti, ca plata voastra..."
Aveti dreptate in mare, insa sa stiti ca evaluarea pretului software-ului in cauza nu este imposibil de estimat (stiu era un exemplu, dar nu m-am putut abtine). Daca lucrezi in proiectul in cauza, e chiar destul de usor, mai ales daca detii o pozitie de management. Intamplator in acest moment lucrez in domeniul "automotive software" si puteti sa ma credeti pe cuvant (sau nu). Daca nu, se poate afla de pe internet. Nu totul e secret si subversiv, daca e sa ma raportez la felul in care prezentati problema.
Faptul ca suntem o colonie este consecinta unei situatii in care ne aflam din alte motive. Multe. Mult prea multe ca sa le insir intr-o discutie de acest tip. Trebuie insa sa priviti ca fiind o sansa pentru noi, un popor primitiv, inapoiat tehnologic si social, fara educatie corespunzatoare, cu probleme sociale mari. E sansa noastra sa progresam, chiar daca la prima vedere "suntem exploatati".
Da suntem. Si ce daca?... E mai bine sa murim la coada vacii, mandri ca suntem romani? Credeti in demnitatea de carton de tipul "saraci dar cinstiti"?... Intrebari retorice desigur si parerea mea este categoric NU. Viata e nedrepata si daca nu ne obisnuim cu flexibiliatea, atunci riscam sa cadem prada unor anomalii nationaliste primitive si bigote.
Cu stima,
Zeno Marin