Sari la continut

Descoperă habits by Republica

Vă invităm să intrați în comunitatea habits, un spațiu în care înveți, găsești răspunsuri și resurse pentru a fi mai bun, pentru a avea o viață mai sănătoasă.

Cine are stăpân - nu e român!

Băi, tineri din țara asta!

M-am întors acum de la vot și vreau să vă spun ceva:

Poți să fii cetățean al României, să te fi născut în România, să viețuiești în România, dacă nu te duci la vot, nu ești român!

Poți să lași buletinul de vot alb, poți să-l anulezi, e dreptul tău. Sau poți să pui ștampila corect. Dar dacă nu pui nimic în urnă, tinere, nu ești român!

Îți recomandăm

Plouă și e cam frig afară, și ai sângele prea rece, te chinuie lenea, te toropește nepăsarea, fă o cerere de urnă mobilă, tinere, ca Ion Iliescu.

Votul este întruchiparea supremă a libertății. Dacă nu vii astăzi, înseamnă că nu-ți trebuie libertatea, vrei la stăpân.

Și cine are stăpân - nu e român!

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.



Îți recomandăm

Siegfried Muresan in Parlament

Acum câteva zile mă uitam la un interviu Recorder cu dl Mureșan, ca să văd cine e. Eu eram mulțumit de dl Bolojan și seria premierilor propuși în locul lui nu m-a inspirat în niciun fel până acum, dar, în schimb, dl Mureșan părea să fie un compromis valabil. Planurile lui, calm explicate, erau coerente și, pe deasupra, părea să fie singurul om în România care mai înțelege ceva din ce e în capul președintelui – chiar vorbea cu compasiune despre dl Dan. Împreună cu explicația lui că nu a vrut să-l ignore pe dl Bolojan, îmi dădea impresia unui om decent și capabil. Dar, din păcate, compasiunea, respectul și coerența nu prea se caută în politica românească. Și faptul că numele lui, Siegfried, era subtitrat automat de YouTube cu Zicflid nu era un semn bun.

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon Jurnalista tanara / sursa foto: Profimedia

Poate că nu există întrebare mai inocentă și, totodată, mai apăsătoare decât aceasta. O întrebare care ne urmărește încă din anii în care lumea nu ne încăpea în palme, iar viitorul nu era decât o întindere nesfârșită, fără hotare și fără consecințe. Atunci nu știam încă să deosebim ceea ce ne dorim de ceea ce se așteaptă de la noi. Știam doar să visăm.

Citește mai mult