Foto: Inquam Photos
O să încep cu o poveste despre fotbal, pentru că, nu-i așa, toată lumea se pricepe la asta? Păi tocmai, că nu-i așa. Eu, recunosc. Sunt o profană. Exact așa se numea rubrica pe care o scriam și o semnam, cu tot felul de mirări și interpretări inocente, spre amuzamentul cititorilor, într-un ziar sportiv acum mai bine de 10 ani. Pe atunci, am rămas surprinsă de un lucru evident. Mă documentam ca să știu măcar numele jucătorilor și al antrenorilor și am observat că de ceva ani antrenorii se tot învârt în cerc: iau la rând echipele și se întorc de unde au plecat. Oricâtă dezamăgire provocau eșecurile echipei lor, oricât de injurați erau la plecare, după o vreme erau primiți cu brațele deschise, ca mari salvatori ai clubului. Oamenii uitau. Sau se făceau să uită. Cei mai implicați în fenomen nu erau deloc surprinși de descoperirea mea. Ăia erau, cu ei defilau. Și atunci, mă întrebam, de ce se mai mirau că nu fac nicio brânză?!
Dar de ce să dicutăm despre Mircea Rednic, când putem discuta despre Ecaterina Andronescu. Absolventă a Politehnicii, cu un doctorat în chimie, ceea ce mă face să mă gândesc la o altă mare chimistă ce ne-a marcat istoria, dar asta e o altă discuție (sau poate nu e), Ecaterina Andronescu a reușit perfomanța de a fi ministră a Educației timp de 4 ani și 5 luni, după Revoluție. Iată perioadele mandatelor ei: 28 decembrie 2000 – 19 iunie 2003, 22 decembrie 2008 – 1 octombrie 2009, 2 iulie 2012 – 21 decembrie 2012, 20 noiembrie 2018 – 2 august 2019.
Ce a făcut Andronescu în educație? De-zas-tru. Avem un procent inimaginabil de analfabeți funțional, 40%! Abandonul școlar în creștere. În 2001, ea a creat fabrici de diplome prin decizia de a permite facultăților private să nu mai ceară autorizație pentru formele de învățământ de la distanță și fără frecvență dacă acestea aveau deja autorizație pentru aceeași specializare, dar în forma la zi. În 2009, fostul ministru al Educației, Ecaterina Andronescu, a desființat școlile de arte și meserii. A politizat universitățile, cu o ordonanță în 2012 profesorii universitari puteau să fie rectori și după pensionare, rectorii puteau fi și parlamentari și puteau avea funcții de conducere în partide politice.
Tot în 2012, ea i-a luat apărarea lui Ponta, ceea ce a dus la o întârziere de 4 ani până la verdictul de plagiat. În 2019, există peste 1100 de școli cu toaletă în fundul curții.
Anul aceasta, ea a fost demisă pentru că a făcut o declarație rușinoasă, a învinovățit victima din Caracal, răpită și ucisă, deși sunase de mai multe ori la 112.
Să vorbim și despre intervenții de urgență, dacă am lămurit-o cu educația. În 2014, un avion plin cu medici trimiși să recolteze organe pentru un transplant s-a prăbușit în Munții Apuseni. Un medic supraviețuitor a sunat la 112, dar a durat ore ca semnalul apelului să fie localizat și astfel, deși încă în viață după prăbușire, o student la medicină a murit. Concluzia raportului a fost că ROMATSA nu a a luat măsurile necesare pentru stabilirea zonei de căutare a aeronavei, nu a declanșat operațiuni de căutare și nu a cerut sprijinul Centrului de Operații Aeriene din MApN. Victor Ponta era premier.
În 2015, a fost Colectiv. Nu are sens să detaliez. Victor Ponta era premier.
În 2019, o fată din Caracal a sunat la 112 și a spus că a fost răpită de un bărbat și se teme pentru viața ei. A sunat de 3 ori și a spus cartierul unde se află. După ce a fost certată și ridiculizată la telefon de polițiști, i s-a spus să închidă telefonul și să aștepte. Poliția a găsit și a intrat după 19 ore în locuința în care fata fusese deja ucisă. Premier era Viorica Dăncilă.
Iar oamenii încă votează PSD. Sau nu merg la vot.
Definiția nebuniei ar fi să repeți aceeași acțiune și să te aștepți mereu la rezultat diferit. Înseamna că suntem o țară de nebuni.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Stie cumva distinsa autoare a acestui articol vreun alt ministru al educatziei care sa fi facut ceva consistent si pozitiv pentru sistemul public de educatzie ?
In afara de Andrei Marga, merita o mentziune speciala si fostul ministru pedist Mircea Miclea; domnia sa, vazand ca nu se aloca cele 6% pentru Educatzie conform legii, si-a dat demisia.
Privind retrospectiv, mi se pare halucinant ca la carma Educatziei s-au aflat personaje de-a dreptul hilare precum Adomnitzei sau Pop sau Funeriu ( si lista stupizilor de la Educatzie ar putea continua ).
Mai trebuie sa ne reamintim si de masurile absolut imbecile luate contra Educatziei ( si contra Sanatatii dealtfel) luate de guvernul Boc -Basescu ( inchiderea multor scoli din mediul rural, ceea ce a limitat in mod substantial accesul la educatie al multor copii, nevoitzi sa faca o naveta de 5-10 kilometri, adesea pe jos, pentru ca scoala din satul lor fusese inchisa ).
Paradoxal, trist si revoltator este faptul ca majoritatea celor care au condus Educatzia erau provenitzi din sistem, deci ar fi fost de asteptat ca ei sa cunoasca bine si din interior neajunsurile si ca atare sa stie sa le indrepte.
N-a fost sa fie.
D-na Andronescu nu reprezinta, dupa cum in mod eronat crede d-na Andreea Retea, o exceptie, ci doar unul dintre incompetentzii si incapabilii care s-au perindat la sefia Ministerului in ultimii 30 de ani.
Din fericire, sistemul public de invatzamant inca mai respira, in ciuda avalansei de sefi incompetentzi de care a avut parte de-a lungul anilor; in ciuda tuturor guvernelor post-decembriste, scoala romaneasca inca produce elevi si studentzi eminentzi, care castiga olimpiade internatzionale si sunt acceptatzi la cele mai prestigioase univarsitati de pe mapamond.
Insa elita elevilor si a studentzilor, cam 10% dupa unele estimari, nu poate compensa procentul urias de analfabetzi, incultzi si ne-educatzi care termina scoala, unii populand ( si poluand ) apoi presa, lumea politica, administratia locala si centrala dar si colectivitatile in care traiesc.
Ca atare, nivelul general de educatzie si de civilizatie al populatziei se mentzine si pe mai departe la un nivel inacceptabil de scazut.
Ca sa ne convingem de acest lucru, este suficient sa privim cum se comporta soferii in trafic, sa vedem murdaria de pe strazi si trotuare si sa citim ""polemicile" inepte si agramate de pe internet.
Nu există nicio legătură între impostura Elenei Ceaușescu și parcursul profesional onorabil cred, al fostei ministre.
„Iar oamenii încă votează PSD. Sau nu merg la vot.”
Deci, ca să nu „repetăm votul” pentru PSD, hai să-l repetăm pe cel pentru FSN-ul cu o mie de fețe crezând că vor veni acum câinii cu covrigi în coadă pe care ni-i promitea Petre Roman în celebrul său discurs de anunțare a programului de guvernare din iunie 1990, nu?
Beton. Uite acuș mă duc să votez cu FSN-ul, abia așteptam ocazia asta.