Ciolacu: PSD depune moţiune de cenzură împreună cu UDMR. Nu vom intra în anticipate

Există momente în istoria unei societăți când adevărul, spus la timpul nepotrivit, devine delict. În România, a vorbi despre pensiile magistraților e echivalent cu a aprinde o țigară într-un depozit de artificii: șocul, indignarea și inevitabil, fum.

Magistratul român nu e preocupat de teancul de dosare care crește în sertarele lui. Rareori spre niciodată se gândește probabil că în vreunul dintre ele o fi destinul unui copil sau durerea de neșters a unei mame care și-a pierdut puiul, dar îi caută dreptatea prin toate locurile și căile corecte. Foto: captură Digi 24

În urma unei emisiuni, să o numesc intensă, la România în direct, Cap la Cap cu dl Cătălin Striblea și europenii FM, am desprins o idee în legătură cu ce așteaptă de la subsemnatul mulți dintre cei care mă ascultă sau mă citesc. Ideea e următoarea: „Dom`le, eu o admir pe Oana Gheorghiu, am încredere în ea, îi urăsc pe magistrați și pe Grindeanu, prin urmare nu vreau să aud nicio critică la adresa ei. Că atunci eu mă supăr și dușmanii se bucură. CTP, ai luat-o razna”.

Pentru unii, ideea că un chatbot ar putea interveni în sfere atât de intime poate părea greu de acceptat. Totuși, tocmai acest sentiment de disconfort indică o schimbare de paradigmă care merită înțeleasă, nu respinsă. foto Profimedia

În 1995, România învăța, cu pași mărunți, ce înseamnă libertatea și economia de piață. Aveau loc primele privatizări, dar criza economică și socială se adâncea, iar prosperitatea mult visată se lăsa așteptată.