Doamna Clotilde Armand a transformat înfrângerea din alegeri într-o victorie uriașă pentru domnia sa și pentru USB.
Rareori se strâng românii în Piața Universității ca să susțină un om pe care îl simt nedreptățit de sistem. De regulă, protestele sunt împotriva a ceva sau a cuiva, rareori oamenii ies pentru cineva anume. Raed Arafat sau Vlad Alexandrescu sunt printre puținele personalități care au catalizat, în ultimii ani, susținerea populară.
Nevoia naturală de eroi a poporului a fost umbrită în deceniile corupției endemice de un scepticism gros, exprimat într-o propoziție cu rol de apoftegmă: „Toți sunt la fel!” Lipsa de încredere în politicieni, cinismul, mâna pe portofel sunt semne de igienă politico-socială în societatea noastră, în care furtul se lipește de toți ca râia. Bulversarea valorilor ne face să nu mai credem în nimic, să ne rugăm să fi ales răul mai mic.
De aceea, atunci când un politician scoate oameni în stradă (care n-au venit cu autobuzul, cu partidul sau cu televiziunea, ci pur și simplu pentru că așa au vrut ei, într-o sâmbătă după-amiaza), momentul este semnificativ.
Doamna Clotilde Armand și-a făcut în stradă botezul în politica din România, iar viitorul pentru domnia sa sună promițător. Faptul că reușește să strângă oameni în jurul său este prima regulă a jobului politic enunțat de un fost președinte: Du-te-n piață, stai lângă un stâlp, iar dacă oamenii se opresc lângă tine, și nu lângă stâlp, atunci ești cu adevărat politician.
Foto: Inquam Photos/ Adriana Neagoe
Deocamdată, doamna Armand a reușit să capteze atenția. Beneficiază de un grațios accent franțuzesc, pe care ar fi o prostie să încerce să și-l corecteze. Telespectatorii chemați în platoul Digi24, în seara anunțării rezultatelor, i-au dat numele: Aha, a câștigat Franțuzoaica! A doua zi rezultatele erau altele decât cele de la exit-poll, dar numele i-a rămas. Franțuzoiaca a început să-și câștige notorietatea de abia după ce a pierdut. În săptămâna de după alegeri, a jucat toate cărțile pe care le avea în mână (a contestat rezultatele la BEC, în instanță, la televizor; a anunțat că merge cu legea alegerilor locale într-un tur până la Curtea Constituțională; a reușit, în fine, să scoată oameni în stradă, care au cerut renumărarea voturilor). Nu discutăm despre cât de realiste sau cât de bine întemeiate sunt aceste cereri (de pildă, amenințarea cu CCR-ul, pentru că primarul ales la sectorul 1 n-ar avea legitimitate, mă face să mă întreb câtă legitimitate ar fi avut doamna Armand dacă ieșea primar?; și apoi unde scrie în Constituție că primarul trebuie să aibă legitimitate, ca acest caz să fie de competența Curții?) Însă popularitatea domniei sale a explodat. Ce va face cu ea?
Doamna Clotilde Armand și dl. Nicușor Dan au fost invitații mei și ai lui Claudiu Pândaru, duminică, la emisiunea „În fața ta”, de la Digi24. „Care dintre dvs. va conduce Uniunea Salvați România, noul partid cu care mergeți la alegerile parlamentare?” Răspunsul dlui Dan a fost că domnia sa este un om de echipă, ceea ce poate însemna faptul că doamna Armand, care trece sticla și care este pe cale să-și construiască un brand politic național, ar putea fi dacă nu liderul, atunci imaginea USR. Singura șansă a USR de a deveni dintr-un partid de București un partid național care să reușească să treacă pragul electoral este să joace în planul imaginii proaspăt descoperite. Nimeni nu are geniul organizatoric și resursele de a pune în șase luni un partid pe roate, județ cu județ, iar, în ciuda rezultatului bun, USB a arătat la București mai degrabă ca un partid de poeți sau de groupies Maroon5, cu mult entuziasm, dar cu slabă aderență la realitatea politică.
USR are marele avantaj că PNL este încântat de propriul eșec („un rezultat bun pe țară, chiar dacă rezultatul de la București nu ne nemulțumește”) ca să mai facă o opoziție serioasă la puterea PSD (care, chiar dacă nu are premierul și miniștrii, controlează atât structurile locale, cât și cele guvernamentale). Prin urmare, USR are un culoar politic (opoziția antisistem) și o Franțuzoaică al cărei atu este carisma, adică exact ce-i lipsea lui Nicușor Dan. Îi mai lipsește un partid.
Articol apărut pe digi24.ro
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.