Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de nouă ani Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Coborârea Simonei vine, planul B nu

Simona Halep

Doare, dar asta e. Pentru a nu mai știu câta oară, Simona întâlnește o „prădătoare” și nu are cum să-i facă față, mai ales când e una de clasă, ca Ana Ivanović. După înfrângerea din primul tur de la AO în fața „prădătoarei” chinezoaice Zhang, scriam cu tristețe: „Dacă Simona nu va lucra în următoarele luni, chiar cu prețul unei coborâri temporare în clasament, măcar un plan B de joc, tehnic, tactic și psihologic, atunci va coborî în clasamentul mondial fără șansa de a mai reveni”.

Ce-a făcut Ivanović, era de așteptat. Lovituri tari, ascuțite, cu reverul, dar mai ales cu dreapta. Atac, atac continuu.

Dacă ne uităm pe computer la zonele de lovire ale celor două jucătoare, distribuția sârboaicei e majoritar spre marginile terenului, cu aproape nicio minge pe centru, în vreme ce a Simonei e invers. De asemenea, forța loviturilor Anei e mai mare, dar aici n-ai ce să faci, e vorba de fizic.

Ce-a făcut, sau, mai exact, ce n-a făcut Simona?

Nu a încercat s-o preseze pe Ivanović intrând agresiv în teren la primire pe serviciul 2 modest al acesteia. La 5-5 în primul set, Ivanović a servit crispată, cu frică, a făcut duble greșeli, a trimis scurt și moale serviciul 2. Turbam văzând cum Simona rămâne respectuoasă la un metru în spatele liniei de fund și nu încearcă niciun retur decisiv. Ana, în schimb, pe serviciul 2 al Simonei, se așeza amenințător un metru în teren, întoarsă ca să lovească cu dreapta ucigașă – a făcut o grămadă de puncte direct din retur.

Doi: Simo a încercat mai întâi să țină mingea în teren, mizând pe torpilele care mai ieșeau și mult afară ale Anei. Se poate juca așa, cu o condiție: să faci foarte puține greșeli neforțate. Or, Simona i-a dat destule puncte cadou adversarei.

Trei: când a schimbat tactica și a încercat să fie agresivă, să atace ea prima, Simona a trimis de prea multe ori afară.

Patru: Ivanović a venit spre fileu ca să exercite presiune și de multe ori a reușit, Simona a încercat și ea de câteva ori și a izbutit numai un singur drive volé decisiv.

Ce spun toate astea? Că Simona nu exersează la antrenamente decât jocul de bază, cu altceva rămâne nefamiliară. Așa, nici dacă ar fi fost Darren Cahill cu ea la Dubai, nu știu dacă putea s-o salveze.

Coborârea în clasament vine, planul B nici n-a pornit.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.



Îți recomandăm

blocuri - Bucuresti

Locuiesc într-un bloc de 4 etaje. Unii i-ar spune “bloc comunist”, pentru că e construit înainte de cutremurul din 1977, pe care l-am și prins, de altfel, aici. În urmă cu aproape 20 de ani, la câteva zeci de metri de blocul alăturat, tot de 4 etaje, un dezvoltator străin a construit un complex rezidențial, care include și un turn de 20 de etaje. (Foto: Inquam Photos / George Călin)

Citește mai mult

Daniel van Soest - Suceava

Totuși, văd o diferență. PNL arată o anumită capacitate de autocurățire — altfel domnul Bolojan nu ar fi devenit prim-ministru. PSD, în schimb, s-a băgat în tranșee ca să lupte până la capăt, transformându-se într-un partid-zombie, pe care pare să-l mai poată îndrăgi doar un alt partid insalubru, precum AUR.(În imagine, Daniel van Soest)

Citește mai mult

Crăciun

Mă gândeam zilele trecute că anul ăsta și anul anterior au fost cei mai răi ani pe care i-am trăit eu vreodată. Și da, nu m-am născut ieri. Am prins și pandemia, și debutul invaziei din Ucraina, și joaca lui Dragnea de-a puterea, și mandatul de premier al lui Adrian Năstase. Am prins cam toate plăgile ultimelor trei decenii și jumătate, dar tot mi se pare că anul ăsta și anul trecut au fost cei mai răi ani ai vieții mele.

Citește mai mult

Revoluția

Stăteam chitiți, cu lumina stinsă, încercând să ghicim la ce distanță se trăgea. Focurile de armă se auzeau surd. Apoi, dintr-odată, o ploaie de metal a căzut peste casă. Tata ne-a apucat pe mine și pe sora mea de câte o aripă și ne-a zvârlit în pivniță. Acolo am stat o vreme, desculțe, învelite într-un preș vechi, în beciul care mirosea a varză murată, până când nu s-au mai auzit nici împușcături, nici maşini.

Citește mai mult