Aflat la a șasea ediție, Festivalul EduFortress de la Suceava a devenit mai mult decât o tradiție, a devenit un fenomen educațional.
Peste 119.000 copii, părinți și educatori au călcat pragul festivalului desfășurat în weekendul prelungit 30 mai - 1 iunie 2026, în spațiile interioare și exterioare din Iulius Mall Suceava. Dintre ei, 30.000 de copii de toate vârstele din zona Suceava și Fălticeni, dar și din satele defavorizate au participat gratuit la 80 de ateliere educaționale, 4 vizionări de filme și 11 spectacole pe scenă - un maraton de educație non-formală care generează competențe pentru viață, grație proiectului Generația TehnoWorld - EduFortress 2026 – Childhood Festival. Acesta continuă să fie mai puternic cu fiecare ediție și să creeze generații de elevi tot mai implicați.
Profesoara care a refuzat să se plângă de problemele educației și a creat o soluție
Artizana acestui proiect este profesoara Elena Manuela David, de la EduMax Centru de Dezvoltare Personală și Profesională, coordonatoarea proiectului Generația TehnoWorld. Este profesoară de matematică la Colegiul Național „Petru Rareș” din Suceava și, deși are 40 de ani de activitate la catedră, este unul dintre cei mai creativi și inovatori profesori de matematică.
Elena Manuela David a ales să nu se mai plângă de procentul uriaș de analfabeți funcționali; de educația aflată în cădere liberă; de programa anacronică și mult prea încărcată; de lipsa de atenție, de concentrare și de motivație a elevilor la clasă; și de tinerii excepționali pe care Suceava îi dă la export, în loc să îi păstreze. Tineri care, indiferent în ce colț al lumii ar excela în domeniul lor, spun cu mândrie, de fiecare dată când sunt întrebați, că bazele educației lor de elită au fost puse în școlile și liceele sucevene.
„Tresărim de plăcere, dar și de întristare că aceste minți luminate fac să prospere alte meleaguri. Ni-i dorim aici, dar nu știm încă să îi păstrăm. Părinți, profesori, manageri, antreprenori și eduprenori, cu toții ne întrebăm ce putem face ca sistemul de educație să pregătească oameni pentru economia viitorului, pentru profesii care nici măcar nu s-au inventat încă. Ca educator, părinte și bunică, îmi doresc să reîmprietenesc copiii cu învățarea, cu explorarea, cu felul de a se raporta la școală și la viață. Ideea de a porni acest festival, în urmă cu 5 ani, a venit din dorința de a ne da o șansă pentru a ne alinia din mers la o educație modernă, experiențială, care să ne mențină pe harta excelenței în educație.”
Festivalul a crescut de la an la an, de la câțiva zeci de copii, la sute și apoi mii, pe măsură ce elevii, părinții și educatorii, dar și antreprenorii locali au devenit conștienți de puterea educației informale și non-formale. Chiar dacă aceste alternative nu reprezintă soluția completă la problemele sistemului de educație formală, ele pot oferi răspunsuri și soluții la numeroasele limitări cu care se confruntă școala de azi.
„Am ales pentru festival locații emblematice pentru zona noastră. Am pornit de la tabăra Comoara Bucovinei, apoi ne-am mutat la Cetatea de Scaun a Sucevei, au urmat baza sportivă Lunca Sucevei, esplanada din centrul orașului, iar acum spațiile interioare și exterioare ale complexului comercial Iulius Mall. Cu fiecare an, numărul copiilor care ne-au vizitat a crescut, aceștia fiind atrași de diversitatea atelierelor, de interactivitatea cu trainerii, de spectacolele de teatru și muzică, de surprizele oferite. Pentru mulți dintre copii, astfel de lucruri se întâmplă o dată-n viață, de aceea în fiecare an am invitat copii din medii defavorizate, însoțiți de profesorii lor. Anul acesta, au participat zeci de copii din plasament, aduși din zonele limitrofe ale orașelor Dolhasca, Fălticeni și Suceava – satele Râșca, Bogdănești, Fântâna Mare, Baia, Mălini, Slatina, Cornu Luncii, Boroaia, Dolhești, Preutești, Bunești, Vulturești, Hârtop. Ei au fost aduși de cei de la D.G.A.S.P.C. Suceava”, povestește cea care organizează uriașul festival.
Profesoară, mentoră, bunică și creatoare de viitor
Manuela David e prototipul de pedagog-lider sau, mai corect spus, pedagog-mentor care vede educația ca pe o entitate ce cultivă și dezvoltă leadership-ul. Când vorbește despre educaţie, recunoaște că vocea pe care o resimte cel mai puternic în minte şi în suflet este cea de mentor – inclusiv pentru cele două fiice ale sale, ajunse „pe picioarele” lor din punct de vedere profesional și, mai nou, pentru nepoțica de doar un an.
De aceea e conștientă că leadership-ul trebuie învățat la școală, la fel și starea de bine. Până să fie incluse oficial în vreo programă, crede că fiecare educator are datoria morală, nescrisă, de a lăsa o amprentă de lider, de mentor, indiferent de materia pe care o predă. Copiii o simt, o recunosc instinctiv și rămân marcați de ea la modul pozitiv, toată viața. „Parafrazând spusele Mayei Angelou, elevii vor uita ce le-ai predat, ce informații le-ai transmis, dar nu vor uita niciodată felul în care îi faci să simtă, să viseze, să devină. Asta vreau să transmit și la acest festival, sentimentul că învățarea poate fi plăcută și utilă pentru toate etapele din viață, nu doar pe timpul școlii.”
EduFortress 2026: locul unde copiii descoperă cine pot deveni și competențele de care vor avea nevoie în lumea de mâine
Anul acesta, festivalul s-a desfășurat pe perioada a trei zile, în weekendul prelungit finalizat cu Ziua Internațională a Copilului.
Evenimentul-maraton a fost gândit pentru copii, adolescenți, pentru familiile lor, și a adus la un loc artiști, specialiști în educație, consilieri, ONG-iști, animatori, oameni implicați civic și colaboratori entuziaști. Aceștia au oferit participanților 80 de ateliere interactive dintre cele mai diverse, care au oferit experiențe de învățare utile și distractive în următoarele domenii: creativitate, logică, elemente de inginerie, programare și robotică, consiliere vocațională și de carieră, educație pentru sănătate, ateliere de jurnalism și educație media, comunicare, storytelling, dezvoltarea abilităților de viață și spirit civic, învățarea experiențială, rezolvarea de probleme, dezvoltarea personală, parentingul, educația prin artă, jocurile logice și de strategie, sportul, echitația, orientarea în natură, tehnicile de lucru manual și de reciclare a deșeurilor, conversațiile de business și leadership, grădinăritul și dansul.
Copiii de toate vârstele, din mediul urban și rural deopotrivă, au participat împreună la atelierele gratuite, au cântat, au alergat la concursuri cu premii, au dansat, au vizionat filme celebre de desene animate, piese de teatru și s-au bucurat cu părinții și profesorii care i-au însoțit. Nu au lipsit surprizele și cadourile – pentru mulți dintre copii, o premieră în sărbătorirea zilei de 1 iunie.
Matematica organizării unui festival
Complexitatea organizării unei astfel de activități cere o rigoare pe măsură, iar felul în care profesoara David predă matematica o ajută să proiecteze, să pregătească, să delege, să coordoneze mii de detalii care trebuie gestionate. Zeci de parteneri educaționali, fiecare cu echipele lor; sute de voluntari, traineri; vremea imprevizibilă – toate vin la pachet cu zeci de provocări. Împreună cu echipa de la EduMax și gazdele de la Iulius Mall, toate incertitudinile au putut fi rezolvate rapid.
„Anul acesta ne-am confruntat cu o vreme mohorâtă și ploioasă, care ne-a dat peste cap toată organizarea standurilor din exterior, planificată atent cu săptămâni înainte. În a doua zi a festivalului, a trebuit să reconfigurăm amplasarea zecilor de ateliere de la exterior la interior. Asta nu a schimbat programul și toată lumea de afară s-a mutat în interior să asculte trupa de boomwhackers (n.a. tuburi muzicale) și tobe africane condusă de Orlando Petriceanu de la Joacademia, care a energizat întreaga atmosferă. Copii de toate vârstele au urcat pe scenă și au ținut ritmul numeroaselor instrumente de percuție, într-o sincronizare perfectă, plină de dinamism și forță. Ne-am repliat repede și ne-am și bucurat de munca noastră.”
„Sfârșitul nu-i aici” - gânduri la final de carieră
Printre toate aceste provocări, profesoara David și-a făcut timp să ajungă și la festivitatea de absolvire a elevilor de clasa a XII-a de la Colegiul Național „Petru Rareș”. Anul acesta, ceremonia a avut o încărcătură emoțională specială, fiind ultima la care participă ca profesor activ. Ce o motivează pe profesoara de matematică să meargă mai departe, în ciuda tuturor dificultăților?
„În cei 40 de ani la catedră, mi-am dorit să fac din matematică un aliat în orice domeniu și-ar alege elevii mei și să nu rămână o materie de care să vrea să scape cât mai repede, de care să se scuture și să nu mai audă niciodată, despre care să spună că nu au înțeles-o. La fiecare generație, am știut că ei vor deveni adulți, că vor avea copii care vor pune întrebări la care ar fi genial să le răspundă cu bucurie și plăcere, antrenându-se împreună cu ei în jocuri logice și raționamente. Vreau ca elevii mei să își amintească de frumusețea unor noțiuni perfect întipărite în memoria lor, nu să evoce trauma, frica de calcule interminabile la limite sau integrale, renunțarea. Sper ca elevilor mei din toate timpurile să le fi rămas pentru toată viața dorința de a progresa și de a-și ascuți abilitățile, ușurința de a rezolva probleme în situații cotidiene, de a formula idei, teorii, păreri personale, de a străluci și de a inspira, de a acționa creativ, de a organiza și de a lua decizii, de a folosi modele, de a stabili analogii și certitudini, de a crea spații de siguranță, dragoste și empatie în viața lor profesională și personală.”
După o viață petrecută la catedră, dacă ar fi să aleagă un singur lucru pe care și-l dorește de la elevii ei, nu este să își amintească de lecțiile de matematică, de formulele de geometrie, de extemporale, teze, examene și evaluări, ci de faptul că cineva a crezut în ei. „Chiar dacă e ultimul an la catedră, nu voi părăsi educația. Poți ieși oricând din sistemul educațional, dar nu poți scoate educația din tine, din stilul de viață. Este învățarea continuă în care cred cu toată ființa mea și pe care o promovez în cadrul acestui festival care construiește de șase ani punți între școală, comunitate și viitorul copiilor. Chiar dacă ies la pensie, asta nu înseamnă că mă pensionez din educație, ci că voi avea mai mult timp să construiesc educația la care visez.”
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.