Omul care a construit o Grădină a Raiului pe Pământ: „Toți dolarii din lume nu pot cumpăra fericirea unui copil atunci când un fluture i se așază pe deget”

Întâlnirile mari vin atunci când te aștepți mai puțin. După câteva ore petrecute cu acest om luminos lași în urmă toată amărăciunea și deznădejdea pe care le duci în suflet.

Pentru că Alberto Gómez Mejía este bun și generos. Conduce de peste patru decenii Jardín Botánico del Quindío din regiunea Filandia, Columbia.

Demult, pe când era avocat și profesor la Bogota, a aflat că o bucată de pădure tropicală, moștenită de doi măcelari, urma să fie vândută unui investitor care urma să o taie și să cultive arbori de cafea. În Columbia, la fiecare trei minute se taie un hectar de pădure, zi și noapte. Terenurile rase sunt apoi „redate” agriculturii (cafea, banane și cacao), mineritului și dezvoltărilor urbane.

„Țin minte că am băut aguardiente cu cei doi măcelari de la prânz până la șase seara, ca să-i conving să nu distrugă pădurea”. Pe la șase, cei doi i-au spus că e un tip valabil și că-l așteaptă un an să strângă bani dacă vrea să o cumpere el.

Așa s-a născut prima grădină botanică recunoscută oficial în Columbia: din donațiile oamenilor buni care s-au strâns în jurul unui ideal. Un fel de #noifacemunspital sau #grivita53 din România. Grădina nu primește bani publici și se întreține greu, din bilete de intrare, donații și din micul magazin cu produse tradiționale.

Alberto Gómez Mejía a renunțat la avocatură și s-a dedicat conservării pădurii. În primii 37 de ani nu a luat niciun salariu. Trăiește modest, într-o căsuță din Grădina Botanică pe care a fondat-o, înconjurat de cărți, plante și fluturi.

Am vorbit despre fluturi: el despre fluturii lui Marquez, eu despre fluturii lui Cărtărescu. Ne-am înțeles de la prima pagină. Ne-am plimbat apoi pe aleile sanctuarului său de fluturi. Ca să se întrețină, Grădina vinde cărți, suveniruri, pământ fertil agricultorilor și… fluturi. În Columbia e o modă ca la nunți să eliberezi în aer fluturi. De asemenea, copiii cumpără crisalide la cutie și apoi așteaptă miracolul deschiderii aripilor.

„Toți dolarii din lume nu pot cumpăra fericirea unui copil atunci când un fluture i se așază pe deget”, spune profesorul Mejía.

Accesul elevilor și profesorilor este gratuit. Durerea lui Alberto Gómez Mejía e că oamenii nu mai pun preț pe conservarea naturii.

Am mâncat cu el supă de chachafruto, un soi de legumă care crește în pădure, care seamănă la gust cu un cartof.

„Oamenii îmi spun că voi ajunge în Rai, dar nu cred că Raiul poate fi mai frumos decât este aici”, râde Alberto Gómez Mejía.

„Am 78 de ani, dar nimeni nu-mi dă mai mult de 77”. Râdem.

Puteți vedea aici cum arată Raiul construit pe Pământ de acest om.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp