Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de nouă ani Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Polonia a privatizat. Noi ținem 400 de companii pe datorie, creștem taxe și tăiem de la profesori. Cine greșește?

conducte

foto Inquam Photos / Mălina Norocea

Statul are în administrare în jur de 1.500 de companii de stat. Practic, trecerea la o economie de piață presupunea limitarea drastică a acestor participații, către deloc. În loc să le privatizăm, am creat structuri și parastructuri populate de sinecuriști și politruci deghizați în independenți, care sunt cei mai vocali oponenți la un lucru absolut logic și normal în contextul actual: privatizarea acestor participații, fie prin piața de capital, fie prin vânzare directă (de exemplu, către fondurile de pensii Pilon 2 care au suficient capital irosit în prezent în titluri de stat care acoperă inclusiv cheltuielile cu aceste companii).

Citiți și:

Dau doar două exemple, este suficient:

- AVAS: administrează participațiile statului la circa 387 companii de stat (mai jos, raportul din 2024)

- SAPE: administrează participațiile statului la 14 companii din energie

Ambele instituții sunt inutile și acționează și vor acționa mereu împotriva scopului pentru care au fost create. Las deoparte aberația separării participațiilor statului în energie și non-energie și crearea unei structuri noi special pentru asta. Sunt cele mai energice și vehemente instituții contra privatizării companiilor din portofoliu. Ar rămâne fără obiectul muncii. S-ar desființa instant. Vaca de muls nu ar mai exista. Sinecurile pentru care împrumutăm bani cu dobândă colosală nu s-ar mai plăti. S-ar dizolva. S-ar evapora. Vă dați seama și că fiecare din aceste 400 de companii din portofoliu au consilii de administrare, de supraveghere, de îndrumare, directorate etc. toate plătite la fel de generos și în neconcordanță adesea cu performanța acestor companii. Prin privatizare, s-ar corecta semnificativ și asta, într-o manieră foarte sănătoasă pentru noi toți.

Iacă de unde putem face rost de bani rapid și sigur. Scoatem urgent obligativitatea fondurilor de pensii Pilon 2 de a investi 80% din contribuția noastră la pensie în titluri de stat și facem o ofertă de nerefuzat acestor fonduri cu participațiile la cele circa 400 de companii din portofoliul AVAS și SAPE. 

Apoi, dacă mai trebuie bani, tăiem și de la educație / profesori. Dar, mai întâi, să scăpăm de niște speciali care stau călare pe niște active suculente. Pe deficit, pe datorie...

Polonia a făcut asta din anii '90. De asta sunt astăzi unde sunt.

Hai că se poate!

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Mihai check icon
    Mai vorbim când vom constata după privatizare că vor fi coșuri mai mari pentru servicii, cum au fost destule cazuri în lume. Se va ajunge să nu îți mai permiți să deții nimic și să fii “fericit”.
    • Like 0


Îți recomandăm

sala de asteptare

Marin simte un junghi care nu trece de câteva săptămâni și merge la medicul de familie. Primește trimitere pentru o investigație imagistică decontată de CAS, dar prima programare disponibilă este peste cinci săptămâni. Așteaptă. După investigație, mai trec alte săptămâni până la următoarea consultație. Diagnosticul vine după aproape două luni - un interval în care singura constantă este incertitudinea. foto: Profimedia

Citește mai mult

CTP--

Un exemplu admirabil de logică matematică dat de președintele Dan în legătură cu alegerile anticipate: „Toate sondajele ne spun că vom fi cam tot acolo, fără posibilitatea de a forma o majoritate. Nu ar avea niciun fel de logică. Plus încă 3-4 luni de alegeri, în care partidele, în mod logic, legitim, se vor ataca unele pe altele.

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon Călătorim, dar rămânem prizonieri în normalul nostru. Degeaba vezi lumea, dacă o judeci mereu cu aceiași ochi

Nu știu exact când mi-am dat seama de asta. Probabil undeva între o masă luată într-un loc în care nimeni nu se grăbea, o stradă pe care oamenii păreau să meargă mai încet decât eram eu obișnuit și momentul în care am realizat că mă enervez, în tăcere, pentru că lucrurile nu se întâmplau „cum trebuie”. Doar că acel „cum trebuie” era, de fapt, „cum știu eu”.

Citește mai mult