Sari la continut

Un singur om poate să schimbe cu mintea lui o țară

De cinci ani, peste 500 de contributori își scriu ideile pe această platformă, construiesc împreună cu noi o comunitate, un spațiu al celor care știu că România poate să arate altfel. Te invităm să scrii și tu!

Conspirația antiprezidențială din Casa Albă

Donald Trump la Casa Alba

(Foto: Guliver/Getty Images)

În săptămâna care părea că va rămâne dominată numai de audierile comisiei senatoriale pentru candidatul Brett Kavanaugh, propus pentru postul de judecător suprem, două evenimente majore au confiscat atenția lumii politice.

Primul a fost lansarea cărții Teama: Trump în Casa Albă (Bob Woodward. Fear: Trump in the White House. Simon and Schuster 2018), care face o descriere foarte critică a echipei prezidențiale a lui Donald Trump, al doilea a fost un editorial publicat de ziarul New York Times cu titlul Rezistența tăcută din interiorul administrației Trump.

Autorul editorialului a rămas anonim și asta aruncă o umbră de neîncredere asupra până acum prestigiosului cotidian newyorkez, de la care era așteptată o atitudine de loialitate consecventă cu principiile și etica jurnalismului politic. Acest lucru a fost contrazis de decizia grupului editorial care a lăsat să apară un articol al unui autor care nu își susține afirmațiile cu responsabilitatea semnăturii.

Singura informație care ar putea să edifice publicul cu cine are de a face în cazul articolului din New York Times este că acesta (aceasta) ar ocupa o poziție de senior în echipa de la Casa Albă. Dacă asta nu este o manevră gândită pentru derută.

Woodward este o figură legendară a presei americane. Împreună cu Carl Bernstein, pe vremea când cei doi erau tineri reporteri la Washington Post, ei au făcut cunoscute publicului detaliile afacerii Watergate, care a dus la demisia președintelui Richard Nixon în 1974. Și atunci ei au folosit o sursă anonimă, care mult mai târziu s-a dovedit a fi directorul adjunct al FBI Mark Felt, prezentat publicului pe toată durata campaniei cu porecla de Deep throat (vocea din adâncuri).

Tot anonimi sunt păstrați și mulți dintre cei de la care Bob Woodward a obținut informațiile, comentariile și știrile confidențiale despre ce se întâmplă în echipa prezidențială pe care le-a folosit în carte. După aceștia, la Casa Albă ar fi un permanent haos și sunt multe conflicte acute, care rezultă în insulte și acuzații.

Mai sunt comentarii că starea președintelui Trump este una de permanentă anxietate, generată de investigația comisiei Mueller, că președintele arată în mod repetat mari lipsuri de cunoștințe despre subiectele legate de deciziile Casei Albe, că alteori Trump își surprinde colaboratorii prin lipsa de interes pentru temele cele mai importante și că întreaga administrație este departe de a funcționa așa cum ar trebui. Acești critici rămași anonimi au făcut și afirmația că, în mai multe ocazii, au trebuit să manevreze astfel ca să nu lase președintele să ia anumite decizii, după părerea lor dăunătoare pentru țară.

Majoritatea președinților americani din istoria recentă au fost subiectul unor cărți defăimătoare, publicate în timpul mandatului lor, sau curând după ieșirea din scenă. George Capozi Jr. a fost autorul volumului Clinton confidential: the unauthorized biography of Bill and Hillary Clinton - Secretele Clinton: biografia neautorizată a lui Bill și Hillary Clinton (Emery Dalton Communications 1995) și Edward Klein a lansat volumul defăimător despre Hillary Clinton Guilty as sin - Vinovată ca păcatul -chiar în timpul campaniei de alegere prezidențială (Regnery Publishing 2016).

Același Edward Klein fusese cel care, spre sfârșitul mandatului prezidențial al lui Barack Obama, i-a contestat calitățile profesionale prin volumul The Amateur - Amatorul (Regnery Publishing 2012), iar Dinesh D'Souza a criticat violent președinția Obama prin cartea Obama's America - America lui Obama (Regnery Publishing 2012), devenită ulterior scenariul unei producții cinematografice.

Astfel de cărți, ca și Dutch - Olandezul de Edmund Morris (Random House 1999), care lua în discuție unele aspecte ale personalității lui Ronald Reagan, s-au bazat pe fapte și informații preluate de la surse citabile, ceea ce nu s-a întâmplat cu ultima carte a lui Bob Woodward.

Cele două publicații fac un portret nefavorabil președintelui Trump și - folosind informații care ar proveni de la cei din imediata lui apropiere - tind să creioneze imaginea unui politician instabil, puțin competent, incapabil de cooperare cu echipa lui și care este caracterizat cu cele mai disprețuitoare epitete de chiar membrii cabinetului său.

Concomitent cu volumul lui Woodward și cu editorialul din New York Times, mai multe personalități politice, în frunte cu fostul senator și ministru de externe John Kerry și senatoarea Elizabeth Warren, au făcut declarații publice despre comportamentul "ieșit de pe linie" al președintelui, sau despre capacitatea sa mintală, sugerând că este momentul de a fi luat în discuție amendamentul constituțional nr. 25.

Comentatorul CNN John Avlon a dedicat o emisiune prezentării amendamentului care se referă la înlocuirea unui președinte american incapacitat. Votat în anul 1967, amendamentul 25 clarifică modul de succesiune în caz de deces sau de demisie a președintelui, felul în care vicepreședintele preia temporar obligațiile biroului oval în caz de afectare prin boală sau anestezie generală a președintelui, sau modalitatea de a înlocui președintele ales cu vicepreședintele, când primul devine incapabil să-și îndeplinească funcția.

Cei care urmăresc presa politică au observat că, de câteva săptămâni, liderii democrați nu mai pomenesc nimic despre punerea sub acuzație a președintelui și au început să cânte pe o temă nouă, aceea a amendamentului nr. 25.

Îți recomandăm

Sunt lucruri grave și pentru mulți este de neînțeles cum de sunt făcute acuzații de o asemenea gravitate și cum de este invocată procedura constituțională de demitere în condițiile în care țara arată o refacere economică solidă cu cel mai scăzut procent de șomaj din istorie, cu o creștere a PIB de peste 4%, cu negocieri care caută să repoziționeze Statele Unite pentru profit în economia mondială, cu un număr record de noi slujbe, cu creșterea salariilor pentru prima dată în mai multe decenii și cu un șir de reușite sau deschideri de căi pentru soluții noi în domeniul politicii externe.

Sunt mulți cei care cred că Donald Trump, cu toate imperfecțiunile lui de personalitate, a lansat o platformă politică originală și curajoasă, a fost ales pentru sugestiile lui legate de cele mai acute probleme ale națiunii (imigrația ilegală, stagnarea economică, securitatea și relațiile externe devenite nefavorabile țării) și a avut mari realizări după alegere (reducerea de taxe, renegocierea relațiilor economice cu UE, China, Mexic, G7, sprijinul pentru instituțiile federale care controlează imigrația, restabilirea pe baze echitabile a relației cu membri NATO, lansarea de noi inițiative în politica externă cu China, țările din Orientul Mijlociu și Corea de Nord).

Este foarte probabil că Donald Trump este un șef cu care nu e ușor să lucrezi, că are o personalitate care stârnește contradicții, că și-a schimbat de mai multe ori hotărârile și că a fost subiectul a nu puține controverse. În cei aproape doi ani de mandat prezidențial, s-a dovedit că nu toate persoanele recrutate pentru diferite posturi au fost cel mai bine alese, au fost mai multe cazuri de neînțelegeri bazate pe incompatibilitate cu unii membri ai echipei și mai mulți au fost eliberați din funcții. Dar asta intră în prerogativele constituționale ale unui președinte: el poate numi și demite orice membru al executivului, cu excepția vicepreședintelui.

Până la o limită, faptul că omul Donald Trump este atacat de politicieni și presă, ceea ce nu se deosebește cu mult de atacarea altor președinți anteriori (Dwight Eisenhower, Richard Nixon, Jimmy Carter, Ronald Reagan), este o expresie a realității opiniilor contradictorii.

Acestea sunt aspecte inerente ale democrației politice.

Dar este cu totul de altă natură lansarea de chemări la revoltă, la destituire și la opoziție față de agenda politică a unui președinte ales, care este astăzi popularizată de cel mai important cotidian, devenit agent publicitar pentru o coaliție de birocrați ostili, complotiști ascunși sub protecția anonimatului.

Coaliția secretă a angajaților guvernamentali, toți numiți în funcțiile lor, nu aleși prin proces electoral, care se identifică ei înșiși ca o mișcare de rezistență față de președintele țării, a primit de la media numele de "statul din adânc/mascat" (deep state).

Cele două publicații recente, cartea lui Woodward și editorialul newyorkez, confirmă un lucru nou: colaborarea mediei cu insurgenții ascunși în faldurile executivului. Care, în lupta lor elitistă și contestatară, uită că sunt plătiți de cetățenii americani, cărora le-au jurat loialitate și respectarea constituției.

Mișcarea „deep state” este un act anticonstituțional.

Direcția pe care o va lua antitrumpismul anului care vine, fie el o opoziție eficientă în congres, o punere sub acuzare a președintelui, sau activarea amendamentului nr. 25 pentru suspendare, depinde însă - mai mult decât de orice - de rezultatele alegerilor din noiembrie a.c, de cine va controla congresul.

Încă o dată, poporul american va fi cel care va decide, judecând tot ce se întâmplă în lumea politică a țării, cuprinsă în ultimii doi ani de o violență și de un partizanat de tip tribalism orb, rareori întâlnite în trecut.

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Roxana B check icon
    Iese razboi civil daca pica Trump. Asa imi spune un amic din TX, and he means it.
    • Like 0
  • Cred că e doar disperare. Democrații nu au probabil un candidat care să-l invingă pe Trump nici la următoarele alegeri şi atunci incearcă să-l scoată din joc prin metode nu tocmai democratice. Alegerile parțiale sunt vitale şi va fi foarte interesant rezultatul votului ,ele vor reflecta realitatea din teren ,cum văd oamenii politica lui Trump pentru că din presă tragi concluzia că toată țara o regretă pe minunata,competenta şi neprihănita Hillary. L-am mai auzit şi pe Obama comparându-i pe republicani cu nazişti iar de aici tragi concluzia că democrații se transformă in partid bolşevic şi incep să folosească aceiaşi retorică şi mijloace ,,de luptă" caracteristice partidelor de extremă stânga. Încă una bună auzită din gura democraților , ,mandatul Ronald Reagan e comparat cu perioada McCarthy. Au dreptate într-un fel ,Ronald Reagan a avut un rol important in dărâmarea imperiului progresist comunist iar asta i-a făcut să sufere pe progresiştii americani şi desigur că aşa o traumă nu se poate uita uşor.
    • Like 3
  • Pentru clarificare, sper ca toata lumea intelege ca "anonim" pentru New York Times nu echivaleaza cu "necunoscut". In cazul unui proces, NYT poate produce oricand un act semnat de autor, dovedind autenticitatea lui, sau chiar pe autor, in spatele usilor inchise, pentru a-i proteja identitatea. Actul jurnalistic nu este un exercitiu de scandal politic, ci unul de informare. Atata vreme cat Bob Woodward sau NYT sunt convinsi ca informatia pe care o publica este autentica, conform unei surse credibile, o vor publica, iar daca e ceva anti-democratic sau anti-constitutional in povestea asta, este razboiul pe care il duce presedintele Trump cu presa si amenintarile pe care le transmite neincetat. A invoca realizarile administratiei sale, rare si dificil de atribuit cum sunt, e aberant, in fata listei de gafe care se lungeste aproape zilnic, printre care as enumera doar protejarea radicalilor nazisti, renegarea tratatelor pentru protectia mediului, sabotarea tratatului cu Iranul, racirea relatiilor cu aliatii NATO, sau apropierea de Rusia. In acest moment SUA e o catastrofa diplomatica, de care partenerii traditionali raman legati doar in ideea ca inca 2 ani trec repede si se va reveni la normalitate.
    • Like 2
    • @ Valentin Gabriel Raduti
      "realizarile administratiei sale, rare" - serios ?

      - cea mai mica rata a somajului din istorie,
      - crestere PIB cu peste 4%
      - reducerea de taxe,
      - renegocierea unor tratate vadit defavorabile SUA
      sunt toate astea vax albina, nu ? si am numit aici doar o parte din realizarile sub administratia Trump.

      Apoi racirea relatiilor cu aliatii .. pai hai sa vedem:
      acordul NATO prevede foarte precis alocarea unui anume procent din PIB de catre fiecare membru pentru aparare. Nu are importanta cat este acest procent ci faptul ca cu exceptia a 2 - 3 tari nici una nu a respectat acest procent fortand astfel SUA sa aloce mai mult decat era "felia" lor.
      Este asta corect intr-un parteneriat ?
      Este prin urmare absurd ca Trump le-a fortat mana partenerilor sa-si respecte partea de contract ?

      Tratate pentru protejarea mediului ? toate aceste tratate internationale asa zise de protectia mediului sunt un mare scam, De aia le-a dat in cap Trump. Daca vrei sa te documentezi mai mult despe marele bullshit in privinta tratatelor de mediu, eu te incurajez si chair iti recomand sa faci asta. Dar nu din surse main-stream media ci foloseste ceea ce se cheama altenative media.

      O zi buna.
      • Like 3
    • @ Sergiu F.
      Tratatul pentru protejarea mediului a fost negociat cu curul de Obama ,el angaja SUA la măsuri imediate cu costuri uriaşe iar China era păsuită 30 de ani ceea ce crea un dezechilibru de costuri colosal ceea ce ar fi pus pe butuci economia americană in competiția ei cu China dar la noi toți finutzi ăştia văd doar partea propagandistică.
      • Like 2
    • @ Sergiu F.
      Din pacate "realizarile" reale nu sunt chiar ca pe Twitter. Aici e un fact check despre GDP: https://www.factcheck.org/2018/08/second-quarter-gdp-growth-not-a-record/ iar aici e o analiza mai realista a ceea ce i se poate atribui mai mult sau mai putin corect administratiei Trump: https://www.nbcnews.com/politics/politics-news/fact-check-economy-booming-who-gets-credit-trump-or-obama-n908286. Daca nu va place sursa, o cautare sumara va gasi si altele. Oricum datele sunt obtinute de la institutii nationale de statistica. Nu comentez despre tratatele de mediu, e optiunea Dvs sa aderati la societatea pamantului plat, insa FactCheck are vreo 2-3 articole interesante despre NATO. Pe scurt, nu e o obligatie, si SUA nu a trebuit sa acopere in vreun fel o lipsa.
      • Like 1
    • @ Valentin Gabriel Raduti
      Dacă SUA se retrage din Europa ajungem in curul gol in fața ruşilor. Pune-te in locul unui american de condiție medie responsabil. De ce ar plăti el cheltuielile altei țări ? Războiul s-a terminat de mult . De ce să plătească contribuabilul american 70% din cheltuielile pentru apărarea Europei ? De idiot. Cum ar fi dacă România s-ar angaja să plătească 70 % din bugetul alocat apărării de Bulgaria şi Serbia ? Nu ți-ai pune problema dacă nu cumva au inebunit politicienii noştri ? Bine e o glumă ,oricum avem politicieni imbecili dar nu despre ai noştrii vorbim.
      • Like 0
    • @ Adrian Adrian
      SUA nu plateste pentru apararea Europei, plateste pentru interesele ei strategice. Bazele de la Ramstein, Incirlik sau Kogalniceanu sunt ale Statelor Unite, sunt populate cu trupe americane si servesc intereselor americane chiar in mod unilateral, fara consultare cu NATO si uneori chiar cu tara gazda. SUA plateste doar putin peste 22% din bugetul comun NATO, care e impartit relativ proportional cu forta armata a fiecarui stat membru. Restul este cheltuiala pentru propria aparare. Conventia de care vorbeati mai devreme, care nu era o obligatie, ci o declaratie de intentie, se referea tocmai la aceasta cheltuiala pentru propria aparare, nu pentru bugetul comun. Faptul ca, daca se retrage din Europa ramanem expusi pune cumva in perspectiva declaratiile si amenintarile presedintelui Trump -- de fapt el acum ne cere taxa de protectie, sau in termeni juridici, extorsiune. Mai multe despre subiect aici: https://www.factcheck.org/2018/07/trumps-false-claims-at-nato/
      • Like 1
    • @ Valentin Gabriel Raduti
      Erata: acest articol mi s-a parut cel mai elocvent / echilibrat in privinta atribuirii meritelor pentru cresterea economica in SUA: https://www.npr.org/2018/09/12/646708799/fact-check-who-gets-credit-for-the-booming-u-s-economy?t=1536777540827
      • Like 0
    • @ Sergiu F.
      Sunt tare curios ce ”alternative media” consumi tu .
      • Like 1
    • @ Claudiu1989
      e mai simplu daca ti-i spun pe cei ticalositi, pe care sa-i eviti: CNN, NBC

      in partea cealalta a spectrului, NYT de exemplu dar nu tot ci trebuie sa-i stii pe semnatarii de articole cu inalta deontologie profesionala.

      Fox, CBC sau BBC cu reticenta, adica informatia lor sa mai fie confirmata de inca cel putin o sursa independenta.

      si ar mai fi ..
      • Like 0
    • @ Valentin Gabriel Raduti
      Domnul meu, interpretezi gresit chestiunea.
      Este vorba de un contract in care se spune foarte clar ca partile s-au angajat sa contribuie 2% din PIB-u lor intern. Si cu vreo 2 exceptii partenerii europeni nu respecta acest deal. Aceasta conditie nu este facultativa/benevola asa cum crezi d-ta ci obligatorie. Faptul ca adminsitratii ca Obama si altii au trecut-o cu vederea este altceva.
      Si doi, acele cheltuieli nu sunt ca sa tina baza Kogalniceanu, Ramstein sau mai stiu eu care, ci propriile lor efective si commitment-uri fata de Alianta.
      Site-ul factcheck.org va da informatii partial eronate. Tendentios sau nu, asta nu avem cum sa stim.
      • Like 0
    • @ Sergiu F.
      Nu, hai sa citim direct la sursa: https://www.nato.int/cps/en/natohq/topics_67655.htm?selectedLocale=en# -- 2% este contributie indirecta, mai exact contributie la propriul buget de aparare al fiecarui stat membru, NU la bugetul comun al NATO. Este de asemenea un obiectiv setat in 2014 care se spera a fi atins pana in 2024, nu este o obligatie pe care, miseleste, refuzam sa o executam in prezent. Si, nu in ultimul rand, SUA nu e obligata sa acopere datoria nimanui, nu a facut-o pana acum si nici nu i se datoreaza ceva, nici macar favoarea de a fi trecut ceva cu vederea. Daca Romania nu angajeaza 2% in prezent, asta nu inseamna ca SUA are vreo obligatie, datorie, sau necesitate sa acopere diferenta. Ar fi culmea sa presupui ca SUA ne da noua 1% din PIB ca sa ne inarmam noi - dimpotriva, in multe situatii industria lor de armament este beneficiara acestui acord, pentru ca unele state NATO cumpara armament de la ei, deci cheltuie acei presupusi 2% din PIB in SUA.
      • Like 1
  • :)))))))))))))))))) "Sunt mulți cei care cred că PSDul, cu toate imperfecțiunile de personalitate şi legalitate ale membrilor lui, a lansat o platformă politică originală și curajoasă, a fost ales pentru sugestiile lui legate de cele mai acute probleme ale națiunii și a avut mari realizări după alegere."
    • Like 0
    • @ Tiberiu Popescu
      Ai făcut o comparație belea . Mai sunt unii care il compară pe Dragnea cu Ludovic Orban. Din păcate România nu poate oferi un Orban sau un Trump , nivelul nostru e de Dragnea sau Gigi. Suntem praf.
      • Like 3


Îți recomandăm

Komoder 1

Fotoliile smart fac masaj la degetele de la picioare, la călcâi, la gambe, la mâini, au role încălzite care fac masaj la spate, mai puternic sau mai blând, te cântăresc, îți măsoară pulsul.

Citește mai mult

Tânără la calculator

Academia prietenoasă de IT Wantsome și-a făcut în ultimii patru ani o misiune din a ajuta profesioniști din toate domeniile să facă tranziția spre o carieră de succes în domeniul tehnologiei informației, prin cursuri care urmează atent cerințele companiilor IT, prin sesiuni de practică și printr-o activitate intensă de mentorat calibrată pe nevoile lor. (Foto: Getty Images)

Citește mai mult

Marc Areny

Marc Areny este de origine catalană, este cetățean spaniol și francez și a venit în România în urmă cu 10 ani. Este unul dintre primii din Europa care a identificat o nouă nișă de piață: convertește mașini cu motor termic în mașini electrice.

Citește mai mult