Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de șapte ani. Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

O problemă delicată a dus la apariția unui nou job: municipalitatea din San Francisco oferă salarii de până la 180.000 de dolari pe an pentru „o treabă murdară”

Homeless San Francisco

Foto: Guliver/Getty Images

Unul dintre cele mai frumoase orașe americane este San Francisco, în nordul Californiei.

Orașul a fost înființat în anul 1776 de misionarii catolici spanioli, care i-au dat numele unui sfânt din secolul XII, Francisc din Assisi, fondatorul Ordinului Franciscanilor. California s-a asociat uniunii statelor americane în anul 1848.

Orașul este un mare centru industrial, militar, financiar, turistic și de educație. Dar mai este și un campion al liberalismului extrem, care i-a contaminat pe edilii și politicienii contemporani.

În epoca modernă, San Francisco a fost unul dintre orașele americane cel mai grav afectate de fenomenul „oamenii străzii”. De altfel 23% din cetățenii americani fără locuință trăiesc în California și schimbă în multiple feluri viața californienilor.

La un ultim recensământ, oamenii străzii din San Francisco numără peste 7.500 de oameni și aproximativ două treimi din ei suferă de boli mintale. Dar mai mulți lucrători publici spun că numărul celor fără locuință din San Francisco este de cel puțin dublul cifrei oficiale.

Fenomenul oamenilor fără locuință a început în anii 1970-1980, în primul rând din cauza închiderii spitalelor pentru bolnavi mintali cronici și a crescut cu rapiditate când economia americană a mutat multe întreprinderi în alte țări, lăsând mulți americani fără serviciu.

S-au adăugat tinerii cu probleme de dependență chimică sau prostituție, delincvenții, imigranții clandestini care nu au reușit să găsească de lucru, indivizii care au pierdut legăturile de inserție socială și persoanele abandonate de familii.

În multe parcuri și pe străzile orașului San Francisco sunt instalate locuri de dormit, „orașe de corturi", care sunt fie corturi adevărate, fie adăposturi improvizate din ambalaje, saltele sau simple grămezi de haine.

Numai o parte dintre acești nefericiți pot fi primiți în numeroasele adăposturi, unde pot primi un sandviș și un pat de dormit pentru o noapte. Dar locurile în adăposturi sunt cu mult sub nivelul celor fără căpătâi.

Legat de oamenii care locuiesc permanent în stradă, a apărut o altă problemă: folosirea de către aceștia a străzilor drept closete publice. Dezastrul creat prin adunarea fecalelor pe străzi, la intrarea în case, pe treptele magazinelor și a instituțiilor, în stațiile de autobuz, în parcaje a dus la zeci de mii de apeluri ale populației, care au cerut ajutorul primăriei, poliției, ziarelor și politicienilor. De curând s-au raportat recorduri ca peste 16.000 de apeluri disperate într-o singură zi.

Noua criză a generat campanii de presă și măsuri de urgență, dintre care ultima este formarea de echipe pentru colectarea murdăriilor și spălarea locurilor publice, echipe care au fost imediat poreclite „patrulele rahaților” (poop patrols).

Forțați de faptul că pentru astfel de slujbe nu a fost ușor să se găsească amatori, statul California a crescut salariile și beneficiile celor care acceptat să facă treaba murdară până la nivele foarte înalte. Ziarele au raportat că un membru al „patrulei rahatului” este acum angajat cu un salariu anual de peste $ 180.000. 

Pe lângă alte efecte dezastruoase pentru oraș, populația fără locuință și poluarea pe care o face a străzilor este o problemă de sănătate publică.

În locurile de adăpost improvizat, printre gunoaiele adunate, sunt și zeci de mii de seringi folosite, cu potențial infectant ridicat pentru cele mai periculoase boli.

Opinia publică s-a schimbat mult față de oamenii străzii în ultimele decenii. Altădată numiți vagabonzi (de la cuvântul latin vagabundus), mulți dintre cei fără locuință sunt și incapabili sau neinteresați de muncă, practică furturile mărunte de tip găinărie, cerșesc, sunt înclinați la abuzul de alcool sau droguri și practică prostituția.

Societatea americană a introdus în 1930 legi noi împotriva vagabondajului, la cei care nu au o sursă de venit, nu au locuință și au stilul de viață descris mai sus.

California este unul dintre statele americane, cu cele mai multe legi împotriva vagabondajului, dar ele nu sunt puse în aplicare și tendința autorităților este să tolereze pe cei care sunt acum numiți homeless (fără casă), nu vagabonzi. Suntem doar în epoca corectitudinii politice.

Criza poluării cu fecale a orașului San Francisco arată cât de departe se poate ajunge prin nulificarea legislației de protecție a societății de către politicienii liberali.

În fața multor proteste, primăria a ales să cheltuiască mari sume de bani pentru a angaja curățitori, dar nu se adresează adevăratei rezolvări a problemei: reducerea masei de oameni ai străzii prin azile adecvate pentru cei bonavi mintali, reeducarea și integrarea în muncă a celor valizi și aplicarea fermă a legilor care pot să descurajeze fenomenul vagabondajului poluant.

Până atunci, cu toate eforturile curățitorilor, murdăria mirositoare va continua să se adune pe străzile unuia dintre cele mai frumoase orașe americane. Cu tot efortul de curând inventatelor patrule ale rahaților.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Groaznic. N-aș dori să locuiesc în San Francisco. Dar încă nu au găsit soluția bună. E ceva provizoriu.
    • Like 0
  • Eu am avut surpriza să mă întâlnesc în urmă cu câțiva ani cu un homless american chiar la noi, în București, lângă Cișmigiu, vizavi de primărie. Prin iarna 2018-2019. Era un negru, îmbrăcat destul de jerpelit, dar nu zdrențăros. Mi-a cerut să-i cumpăr un carton de ouă crude și din vorbă în vorbă am aflat că e venit din SUA, că încercase să ajungă în Thailanda, dar că se oprise la granița dintre Turcia și Irak, din cauza războiului, așa că o luase înapoi spre SUA. Crezuse că va putea scăpa de sărăcie dacă găsește o tailandeză care să se mărite cu el pentru cetățenia americană și care să-l plătească pentru asta. Singura lui avere zicea că e pașaportul.
    • Like 0
  • Articolele domnului Martin S. Martin ar avea mult mai multă greutate dacă ar reuși sa fie ceva mai echidistant si nu atat de vădit de dreapta. Din pacate insa articolele dumnealui sunt pline de clisee de propaganda republicana gen Fox News ceea ce le afectează semnificativ credibilitatea
    • Like 0
  • Asta, bineînțeles, pentru că cei...„conservatori”, republicanii dumneavoastră favoriți, mereu...nu se știe cum...în procente suficiente ca să poată bloca orice legislație „liberală”...au refuzat taxarea celor bogați, pentru a avea fonduri reale întru rezolvarea problemei.
    Corectitudinea politică dansează mereu cu ipocrizia bogatului, nu ați observat?
    E nevoie de bogați și foarte bogați pentru a o avea.
    De una singură...ea nu există.
    • Like 0
  • "Inversul" California e Texasul unde problema e rezolvata partial altfel.

    San Antonio: Heaven for Hope https://www.havenforhope.org/
    Austin: Safe Alliance https://www.safeaustin.org/

    Ambele au conditii civilizate create pentru cei fara o casa, copii si femei din familii dezorganizate. Firme si persoane particulare doneaza bani, fac voluntariat si ajuta cum pot.

    Asta e diferenta fata de "moral high ground" a statului California, statul paradox, cu o gramada de miliardari care vorbesc mult si fac putin.

    Din pacate, boala vorbituloui fara rost a ajuns si in Austin, Texas unde primarul, democrat, si consiliul au votat recent sa-i lase pe cei fara casa sa traiasca pe strazile orasului sau in parcuri. Vom avea si noi in curand o problema de "poop".
    • Like 0
  • Ca peste tot in lume se incearca eradicarea efectului si nu tratarea cauzei. Si asta este doar prima problema delicata din lista valabila pentru Frisco sau pentru restul umanitatii. O statistica britanica puncta risipa de alimente, respectiv 40% din hrana ajunge la gunoi. Un camion de resturi de plastic este deversat in oceane la fiecare minut. O mare problema in S.U.A si E.U este obezitatea in crestere. Si lista poate continua.
    Toate se leaga, lacomia, orientarea spre profit, lipsa de respect pentru mediu sau fiinta umana, ipocrizia, lipsa de educatie. Este profitabil sa tratezi boala si nu cauzele ei.
    • Like 2
  • Adăugați incă o problemă ,e oraşul cu cei mai puțini copii raportat la populație . Viitorul progresist sună bine.
    • Like 1
  • oare ar fi mai eficient sa angajeze pe post de curatatori fix din oamenii strazii? Job-uri part time pana re intra in obisnuinta trezit/prezentat la ora fixa la munca, terminat taskuri, eventual o cladire cu locuinte sociale (un fel de camin social) unde sa locuiasa - un program de reintegrare unde sa lucreze cei mai in masura sa faca diferenta.
    • Like 1
  • Marcu check icon
    Poate ar trebui ca oamenii strazii sa isi ceara si scuze celor mai norocosi ca suferinta lor ii incurca si strica peisajul orasului. Solutiile sugerate de a trata cauza (crearea de adaposturi, azile, cantine etc.) sunt perfect valide, dar nu reprezinta oare un interventionism al statului de model social(ist), prin care unii ar primi adapost si mancare pe gratis, iar altii ar plati pentru asta, adica fix ceea ce sustine si doctrina democarata / "liberala"? Probabil ca solutia mai simpla si mai pe gustul republicanilor ar fi sa ii punem pe toti oamenii strazii intr-un tarc pana se mananca intre ei, altfel va trebui sa platim ceva pentru ei si doar suntem in America, unde sa iti ajuti aproapele e aproape o crima, daca e facuta pe gratis...
    • Like 1
    • @ Marcu
      Cum zicea și George Carlin: luăm un stat dreptunghiular, îl împrejmuim cu garduri și ziduri, îl umplem de camere de filmat și ducem toți ”nedoriții” acolo. Aruncam acolo toate marfurile confiscate (droguri, arme etc.) și ce iese dăm la televizor. Numai din reclame și sponsorizări scăpăm de datoria de stat.
      Evident, o glumă absurdă, nu degeaba e Carlin regele stand-up-ului.
      • Like 0
    • @ Marcu
      Poate ca norocosii care platesc taxe ar trebui sa isi ceara scuze nenorocosilor.
      Cat despre interventia de tip socialist sau nesocialist a statului/autoritatilor, este sarcina lor, delegata de cetatenii care i-au votat. Pentru asta exista legi/ hotarari locale/ regulamente. Ca ii baga pe toti la puscarie si apoi ii triaza in functie de gradul de noroc in viata sau ca ii scaneaza cu scanerul de "NOROC" direct in strada e alta poveste. Pur si simplu legea e lege si se aplica la fel. In lipsa legilor locuitorii din Fresco ar trebui sa revina la practica linsajului sau a iesirii la claca saptamanala de curatat rahati.
      PS Republicanii probabil ar prefera sa le dea joburi si sa ii puna la munca si nu sa ii bage in tarc.
      • Like 2
  • Cristian check icon
    Probabil multora le place contrastul dintre bogatia orasului si mizeria strazii.
    • Like 0


Îți recomandăm

Centrul Pompidou

Francezii anunță, sub patronajul președintelui Emmanuel Macron, deschiderea pe 27 martie a celei mai mari expoziții Brâncuși de până acum, iar un vin românesc a fost ales drept vinul oficial al evenimentului inaugural: Jidvei. (Profimedia Images)

Citește mai mult

Familia Mirică

„Eu, soția, mama și tata. Mai nou, sora și cumnatul care au renunțat să lucreze într-o firmă mare de asigurări ca să ne ajute cu munca pământului. Au fugit din București și au venit la fermă, pentru că afacerea are nevoie de forțe proaspete. Și cei 45 de angajați ai noștri, pe care-i considerăm parte din familie”. Aceasta este aritmetica unei afaceri de familie care poate fi sursă de inspirație pentru toți tinerii care înțeleg cât de mult a crescut valoarea pământului în lumea în care trăim.

Citește mai mult

Dan Byron

Într-un dialog deschis, așa cum sunt și majoritatea pieselor scrise de el, Daniel Radu, cunoscut mai degrabă ca Dan Byron, a vorbit recent la podcastul „În oraș cu Florin Negruțiu” despre copilăria sa, cântatul pe străzi la vârsta de 16 ani, amintirile mai puțin plăcute de la Liceul Militar de Muzică, dar și despre muzica sa și publicul ei întinerit. (Foto: Cristi Șuțu)

Citește mai mult