Sari la continut

La 9 ani de Republica, întrebăm: ChatGPT la urne – Ce ar vota inteligența artificială? Dar tu?

De 9 ani, Republica construiește o comunitate în care ideile prind glas și dezbaterile autentice fac diferența. Anul acesta, facem un experiment: l-am întrebat pe ChatGPT cum ar vota la alegerile din România. Însă întrebarea cea mai importantă rămâne pentru tine: cum alegi tu viitorul? Scrie, alătură-te conversației și hai să schimbăm România împreună!

Steagurile de protest

steag american - Getty

(Foto: Guliver/Getty Images)

În afară de drapelele naționale, multe steaguri au fost și sunt folosite pentru a exprima un mesaj, o atitudine, suportul sau opoziția față de un eveniment, o situație, o ideologie sau de un grup.

La casele oamenilor vezi adesea steagul american, steaguri de cluburi sportive, steagurile de ospitalitate (care sunt de obicei cu imagini cu fructe), sau steaguri pur și simplu festive în culori frumoase și atractive.

Alteori oamenii decid să arboreze drapele cu mesaj, unele pozitive, altele dintre cele care au stârnit contradicții, așa cum este și steagul confederat, adesea folosit ca un simbol al opoziției față de drepturile civile.

Sau - și mai rău - steaguri și simboluri naziste, definitorii pentru ideile de supremație albă în Statele Unite de azi.

Ca să arate convingerea că lucrurile nu merg bine în țară și să exprime dezacordul lor pentru situație, unii expun steagul american cu susul în jos. În aceste cazuri nu mai este vorba doar de un dezacord, cel care o face aduce o insultă.

Și mai sunt, desigur, dezgustătoarele acte de profanare sau de distrugere ale drapelului american, adesea folosite în țări ostile, dar - din păcate - întâlnite și pe solul american. Ele nu sunt pedepsite fiindcă sunt interpretate ca un drept constituțional de exprimare.

De curând, drapelul american înfățișat numai în culorile alb și negru și-a făcut apariția în peisajul american, stârnind curiozitate și nedumerire. Ce semnifică? - s-au întrebat mulți.

Cum exemplele se înmulțesc, cei care caută explicații pentru descifrarea acestei atitudini au descoperit mai multe adrese online unde sunt date amănunte și sunt prezentate ipoteze.

O primă interpretare este acea că steagul american alb-negru arată nemulțumirea minorității de culoare, care nu acceptă simbolul tradițional al țării și îi opune un steag alternativ, numai al unei părți din națiune, care se distanțează astfel de restul. 

S-a avansat chiar ideea că acest steag american alb-negru se trage din precursorul său, un drapel lansat în anul 2003, steagul negru care omagia trecutul de sclavie al afro-americanilor. Culoarea neagră reprezintă lungul trecut de suferință al comunității negre, iar steaua albă a fost aleasă ca un simbol al Stelei Nordului. Sclavii negri care fugeau de pe plantații se ascundeau în timpul zilei și călătorau numai în timpul nopții, ghidându-se după Steaua Nordului, pentru a ajunge la statele unde aveau șansa să-și găsească libertatea. Este un exemplu de steag cu mesaj bine ales, corect din punct de vedere istoric.

Culoarea neagră a unor drapele a fost, în general, asociată cu o declarație de amenințare, ură, intransigență sau răzbunare.

Pirații au folosit drapelul negru cu un craniu și două oase încrucișate, anarhiștii au arborat în 1880 steagul negru cu literele A și O (care amintesc de lozinca lansată de Proudhon: Anarchy is Order without Power), steagul fasciștilor italieni a fost negru, la fel cel cetnicilor sârbo-croați din Al Doilea Război Mondial și din timpul războiului civil.

Mai multe unități militare au ales, în diferite războaie, să lupte sub steaguri negre, avertizând că nu vor folosi niciodată steagul alb al capitulării.

În amintirea steagului negru al lui Mohamed, islamicii radicali contemporani grupați în diferite organizații, dintre care cea mai cunoscută este ISIS (Statul Islamic din Irak și Siria) or ISIL (Statul Islamic din Irak și Levant), se încolonează sub drapelul negru cu inscripția Singurul Dumnezeu este Alah și Mohamed este mesagerul lui.

Cea mai violentă organizație din Statele Unite este cea numită Anti-Fa, derivată din organizația germană Antifaschistische Aktion, inițiată în anii 1920's ca o replică la mișcarea nazistă.

Anti-Fa americană din zilele noastre se mobilizează la acțiuni anti-globaliste, anti-poliție, de intimidare sau suprimare a mitingurilor conservatoare și de contracarare a mișcărilor de dreapta.

Membrii ei sunt îmbrăcați în negru, poartă măști, eșarfe sau ochelari de aceeași culoare și s-au remarcat prin acte de distrugere și vandalizare.

Steagul lor, cu emblema anti-Fa, este de asemenea de culoare neagră.

Pe plan social, culoarea neagră însoțește moartea, doliul și ceremoniile funerare.

Îți recomandăm

În climatul societății americane contemporane, din ce în ce mai adânc divizat prin falii de separare ideologică, sunt tot mai multe intervenții intolerante, excesiv partizanale și agresive.

Nevoile națiunii sunt legate de găsirea unor căi de comunicare mai bune, de refacerea spiritului de dialog respectuos, de ascultarea și încercarea de a înțelege pe cei cu opinii diferite, nu de confruntări, de provocări rasiste și de atacuri neîntrerupte.

Dreptul de a exprima nemulțumirea este și trebuie să rămână de neclintit, dar alegerea culorii negre pentru a o face nu este inspirată și nu va aduce nimic bun. Doar amăreală și deprimare.

Iar implicarea unor contestări ale patriotismului pentru a afișa o nemulțumire personală sau de grup este, de asemenea, o alegere nefericită.

Dar, cum adesea se întâmplă, dintr-un lucru nepotrivit se poate naște, suprinzător și neașteptat, o parte bună și generoasă.

Plecând de la steagul american înnegrit, cineva a avut ideea de a înlocui una din dungi cu culoarea albastră, pentru a aduce un omagiu polițiștilor, oamenilor de ordine și a celor din echipele de primă intervenție căzuți la datorie, cum se întâmplă mult prea frecvent și cum s-a întâmplat la toate catastrofele naționale, culminând cu ziua atacurilor teroriste din 11 septembrie 2001.

Culoarea albastră, simbol al mișcării Viețile polițiștilor contează, este respectată de toți americanii și - adăugată deprimantului steag american alb-negru - schimbă gândurile de la pesimismul descurajat și resentimentar la optimismul recunoștinței înseninate. 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Imi aduce aminte de secventa din filmul The Last Castle, unde se presupune ca Robert Redford are de gand sa ridice steagul american cu susul in jos. Si de asemenea de fotografia faimoasa a soldatilor americani ridicand steagul pe un deal in Iwo Jima.
    Da, steagul american a fost prezent nu numai pe plan intern, ci si pe plan international la cele mai importante momente din istoria moderna a omenirii, si de cele mai multe ori a reprezentat libertatea (adica nu numai victoria), la fel ca steagurile din fostele tari comuniste, cu simbolurile comuniste taiate din mijlocul lor.
    Pe langa asta, steagul american, poate multumita si filmelor din Hollywood, nu reprezinta doar o natiune sau doar o tara. El reprezinta un ideal, cu care putem fi de acord sau nu. Pentru cei cu gandire clasic liberala, reprezinta libertatea. Pentru comunisti, reprezinta "capitalistii imperialisti".
    Dar oricat de mult as lauda steagul american (si l-as mai putea lauda pe 10 pagini), la fel ca imnul, la un moment dat li se atribuie un statut de sacralitate cu care deja nu mai pot fi de acord. Citand tot dintr-un film, V for vendetta, la sfarsit se spune: "Beneath this mask is more than just flesh. Beneath this mask is an idea, and ideas are bulletproof!" Adica, at the end of the day, it's a piece of cloth. Idealul Life, Liberty and the pursuit of Happiness nu traieste si moare cu un steag. El trebuie sa existe in sufletul si mintea americanilor. Iar daca sufletul si mintea lor se murdareste cu idealuri primitive, non-americane, nu exista atatea steaguri cu care sa le poti curata.
    • Like 1
  • Foarte interesant articolul cu steagurile si simbolurile, exista insa o greseala. Referirea la cetnicii sarbo croati. Cetnicii ( cete din turca banda sau ceta in sarba companie )erau o asa numita armata regala sarba paramilitara, cu conducerea in exil iar ustasii (Ustasa = rasculat) erau croatii condusi de Ante Pavelici era o formatiune nationalista,terorista, antisarba. Ei l-au ucis pe regele iugoslav Alexandru In timpul celui de al doilea razboi mondial au fost colaboratori ai fascismului german si italian
    • Like 0
    • @ Stern Petru
      Nici d-voastra nu sunteti foarte clar. Inteleg ca centnicii nu erau sarbo-croati, ci sarbi toata ziua. In rest, ce vreti sa spuneti, ca spre deosebire de ustasi, cetnici nu erau nationalisti, teroristi si anticroati? Si ca ei nu au colaborat cu fascismul in timpul celui de al doilea razboi mondial?
      • Like 0


Îți recomandăm

Solar Resources

„La 16 ani, stăteam de pază la porumbi. Voiam să-mi iau o motocicletă și tata m-a pus la muncă. Aveam o bicicletă cu motor și un binoclu și dădeam roată zi și noapte să nu intre cineva cu căruța în câmp. Că așa se fura: intrau cu căruța în mijlocul câmpului, să nu fie văzuți, făceau o grămadă de pagubă, călcau tot porumbul. Acum vă dați seama că tata nu-și punea mare bază în mine, dar voia să mă facă să apreciez valoarea banului și să-mi cumpăr motocicleta din banii câștigați de mine”.

Citește mai mult

Octavian apolozan

Tavi, un tânăr din Constanța, și-a îndeplinit visul de a studia în străinătate, fiind în prezent student la Universitatea Tehnică din Delft (TU Delft), Olanda, una dintre cele mai renumite instituții de învățământ superior din Europa. Drumul său către această prestigioasă universitate a început încă din liceu, când și-a conturat pasiunea pentru matematică și informatică.

Citește mai mult

Green Steps

100.000 de români au participat la marcarea a 100 de kilometri din traseul Via Transilvanica într-un mod ingenios. „Drumul care unește”, este un traseu turistic de lungă distanță, care traversează România pe diagonală, de la Putna la Drobeta Turnu Severin și este destinat drumeției pe jos, cu bicicleta sau călare. Via Transilvanica este semnalizată cu marcaje vopsite și stâlpi indicatori. Pe parcursul drumeției, călătorii vizitează ceea ce constructorii spun că este cea mai lungă galerie de artă din lume, pentru că la fiecare kilometru se găsește o bornă din andezit sculptată individual.

Citește mai mult