(Foto Inquam Photos / Octav Ganea)
Ceva este profund incoerent în viața noastră. E ca și când cineva ne-a umblat „la setări” și le-a dat peste cap, altfel nu îmi explic paradoxurile noastre mioritice. Erorile noastre de sistem sunt însă palpitante.
Papilele noastre gustative sunt obișnuite cu aroma sosurilor balcanice din care nu lipsesc mirodeniile franțuzești, dar nici cele orientale. Suntem inconfundabili în incapacitatea cronică de a îmblânzi paradoxurile noastre prăpăstioase și sublime în același timp.
- Construim o Catedrală a Mântuirii Neamului de dimensiuni uriașe, dar nu avem un spital decent de însănătoșire a individului. Statul pare preocupat în a ne face viața de apoi mai frumoasă, ocupându-se - prin alocări bugetare în cascadă - de mântuire, dar măsurile pentru viața de aici sunt de mântuială.
- Celebrăm cu fast ziua culturii naționale chiar de ziua poetului nostru național, dar tirajele cărților de poezie sunt nesemnificative, de nivel comunal.
- Avem o apetență inegalabilă pentru bocet, ne iubim „personalitățile” doar după ce au dat ortu popii, dar avem o problemă în a-i aprecia pe cei care sunt in viață. România, prin cinismul și ipocrizia noastră, este doldora de răposați iluștri. Cimitirele sunt pline de oameni formidabili.
- Celebrăm Centenarul Marii Uniri, dar regiunile noastre istorice sunt, dupa 100 de ani, înca neunite prin infrastructură.
- Românii au o neîncredere în elite și o repulsie față de conducători, dar se simt dezorientați fără biciul autoritar al acestora.
- Avem un aparat politic supradimensionat, dar nu reușim să avem o clasă politică decentă.
- În România crește numărul titlurilor de carte, dar scade numărul celor care citesc.
- Populația României este una dintre cele mai sărace din Europa, dar avem printre cei mai bogați parlamentari de pe continent.
- Profesorii români se autoevalueză ca fiind buni sau foarte buni, dar testele PISA arată că performanțele elevilor sunt printre cele mai slabe din Europa.
- Potrivit statiticilor OMS, în România sunt de trei ori mai puțini alcoolici decât media UE, dar numărul deceselor cauzate de alcool este de trei ori mai mare.
- Poți fi un analfabet funcțional și agramat și să ocupi funcția de ministru al educației, afișându-ți incompetențele drept virtuți.
Lista paradoxurilor noastre ar putea continua. Le-am amintit pe cele mai flagrante.
Românii trăiesc în fiecare zi în mijlocul celor mai greu demontabile paradoxuri. A trăi în România nu presupune a avea perspicacitatea logică a de a le rezolva, cât mai degrabă o supradoză de rezistență pentru a te obișnui cu ele.
Paradoxurile cu care trăim împrumută vieții noastre zilnice farmecul unei absurdități expresive. Deasupra geografiei noastre, seducător de frumoase, planează, totuși, o salvare. „Incapacitatea ăstora de a guverna s-ar putea să fie șansa românului să devină viu” – spunea Țuțea în 1990, iar formula aceasta își va dovedi curând gradul ei de veridicitate. Cel puțin așa sper!
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Orăşelul avea un singur spital şi... cinci lăcaşe de cult, printre care Marea Biserică, un lăcaş de rit luteran datând din Evul Mediu.
Scorul era de 5 la 1. Vorbim de Olanda.
În cazul nostru să nu uităm însă că nu e vorba doar de o catedrală, ci de un complex care va cuprinde de la cantine sociale până la un spital foarte modern, spitalul Sf. Luca.
Deci se va face şi un spital. Asta ca să nu mai existe discuţii. Un spital FOARTE modern şi bine echipat.
2. Olanda are o populatie mai putin bolnava si mai putin obosita ca a noastra. Iar spitalul lor putea avea 1000 de paturi la un oras de 10000 de locuitori, de exemplu,iar bisericile sa fie vechi de sute de ani. Asa ca nu e cea mai potrivita comparatie.
2. Comparaţia cu Olanda nu e cea mai bună. În Olanda se mânâncă legume fierte cu puţină brânză şi puţin peşte, fără pâine. Olandezii nu cunosc pâinea, cel mult o baghetă cât un degetar la supă. În schimb la mine în bloc miroase de te rupe a varză călită şi prăjeluri. Sănătatea se mai şi păstrează. Ideea să construieşti un pat de spital pentru fiecare locuitor arată că nu prea avem grijă de sănătatea noastră.
Am o idee: ce-ar fi să băgăm bruma de bani în învăţământ şi să facem nişte cursuri de medicină PREVENTIVĂ? Poate scăpăm de paturi. Cum îmi spunea un prieten medic: "îmi place mult meseria asta, dar mă rog zilnic ca nimeni să nu aibă nevoie de mine."
2. In ceea ce priveste Olanda, probabil preventia e la ea acasa de multa vreme. Personal, am fost internata de 2 ori: cand am nascut. Sper sa nu mai calc pragul spitalelor vreodata. Dar pentru a invata romanul la miscare si hranire sanatoasa mai e cale lunga. E mult de munca, e nevoie de implicare. Biserica ajuta cu ceva la asta? Cu influenta pe care o are ar pute-o face, dar ma indoisesc!