Foto: Guliver Getty Images
Predând cursuri de limba germană, am întâlnit în ultimii ani medici specialiști sau rezidenți care învățau limba germană pentru a pleca din țară. Cu o parte din ei țin legătura și acum.
Unul dintre medicii despre care vă vorbesc, devenit între timp un chirurg apreciat la o clinică în Germania, a plecat din Timișoara în urma cu 10 ani, dar este mereu preocupat de tot ce se întâmplă în țară. Cred că majoritatea celor plecați sunt încă atenți la realitatea romanească, deși nu mai sunt în mod direct afectați. Când sunt proteste în țară, mă sună și îmi spune că este sufletește alături de cei care ies în stradă. Îl simt preocupat, îmi spunea la un moment dat că dacă ar avea la ce să pună umărul s-ar întoarce în țară.
Odată, vorbind cu el, mi-a spus: „Să știi că nu am plecat pentru a aduna mulți bani, pentru a face avere, am plecat pentru că nu am știut să mă comport într-un mediu în care mita este o experiență zilnică. Să știi că pentru medicii care nu și-au frânt coloana vertebrală a primi bani în plic de la pacienți este o umilință, este un act degradant. Cum să ai sufletul să primești bani de la oameni bolnavi si necăjiți? Eu nu pot face asta și am ales să plec! Pentru mine performanța medicală autentică presupune și performanță umană. În medicină, dacă nu știi să rămâi om, să ai suflet, oricât ai fi de bun, tehnic vorbind, nu ești întreg. Empatia și respectul față de fragilitatea și nevoile aproapelui sunt în medicină chestiuni vitale. Pacienții din România, când intră în spital, au nevoie disperată de o vorbă bună. Când gasesc medici umani, au sentimentul că l-au prins pe Dumnezeu de picior, se minunează. Pacienții români nu au doar stresul propriei boli, a temerii că nu se vor vindeca, mai au și stresul de a fi preocupați cui și cât să ofere, de la asistentă, până la anestezistă și la medicul profesor. În loc să se liniștească, ei trăiesc într-o continuă stare de alertă și neliniște. Oare am dat suficient? Am dat cui trebuie? Dacă ma lasă de izbeliște?”
„Vezi, îmi spune medicul, asta e atmosfera de spital. Ca pacient, ești mereu nelinștit, iar ca medic în România, dacă nu ai psihologie de lup siberian, daca nu te loghezi la sistemul șpăgilor, trăiești cu banii mereu numărați. Un medic se formeză investind în sine pe termen lung, învățând pe rupte. Maturitatea profesională, mai ales când ești chirurg, o atingi abia pe la 50 de ani. Nu este ușor deloc, procesul de formare este foarte lung, sau mai bine spus el se încheie cu adevărat abia la ultima spovedanie.”
Îl ascult uluit, deși stiu că are, din păcate, dreptate!
- Vrei să îți spun cum este în Germania?
„Nici aici nu este totul roz, medicii nu sunt, neparat, mai buni profesioniști, dar niciunul nu-și permite să ceară bani pacienților. Muncesc de îmi sar capacele, ajung uneori la epuizare, dar nu sunt umilit nici de pacienți și nici de sistem. Și aici se moare, dar mori când Dumnezeu nu îți mai dă zile, se moare demn, se moare, ca să zic așa, pe muzică de Bach. În România poți muri cu zile, iar dacă nu cunoști pe nimeni, daca ești cu bani puțini și fără pile, mori umilit ca un câine. Știi ce este și mai grav? Că dacă mă întrebi pe mine, nu prea văd o îmbunătățire a sistemului pentru cel puțin 10 ani de acum înainte. Măsurile bune, chiar dacă s-ar lua imediat, au nevoie de timp pentru a-și produce efectele. E trist, să nu ne facem iluzii.”
Mai sunt, într-un sistem atât de bolnav, cum este cel medical, și oaze de normalitate, insule de lumină, medici profesioniști și umani, dar sunt atât de puțini, încât te minunezi când îi intâlnești și nu au, spre nenorocul nostru, puterea de schimba, doar ei, atât de puțini, ceva ce trebuie schimbat și resetat radical. Suntem la mila lui Dumnezeu: în medicină, în agricultură și în școli.
Dată fiind această realitate sumbră, dacă nu pentru mine, atunci pentru copiii mei, am datoria de a ieși în stradă pentru a protesta. Altfel nu pot aștepta nimic bun nici peste alți 30 de ani.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Amploarea fenomenului mitei și corupției din România este inimaginabilă!
Din pacate acesta este adevarul in acest moment si inca o data se reduce la mentalitatea feudala pe care o avem si cu care am fost crescuti. Si nu are nici o legatura cu nivelul salarial si poate nici cu conditiile de munca - destul de precare totusi - ci cu sistemul in care cine "pupa inelul" obtine lucruri.
Dată fiind această realitate sumbră, dacă nu pentru mine, atunci pentru copiii mei, am datoria de a ieși în stradă pentru a protesta. Altfel nu pot aștepta nimic bun nici peste alți 30 de ani.”
Și aici sînt pastile.
Una din căile de-a diminua angoasele noastre existențiale este de-a ne strădui să dăm ascultare celor DOI Dumnezei.
Primul e cel de sus, iar al doilea:cel reprezentat de regulile sociale.
Din experiență proprie, altminteri de privitor, nu de practicant), dăm mare atenție respectului de reguli. De 'comme il le faut'. Ori de cum am apucat / cum ni s-a zis că e bine.
În paralel intervine și-un trend oportunist, întru social, care ne face să devenim partizani ai protestelor stradale din prezent.
Cam așa și dl doctor.
Altminteri, eu privesc amuzat pretenții (altminteri ele-s de ochii lumii), cu grija de viitorul copiilor noștri, respectiv ca țara să se schimbe în bine.
Eu unul aș trata cu prudență zisele acelui medic.
La această afirmație, mă simt dator cu două precizări.
a.
Ființa omenească are nevoie de atitudini (ale lui) ferme.
Pro sau contra a ceva.
Să iubească ori să urască.
Să aplaude zise precum acelea din articol ori să le huduie.
b.
Încă din titlu, ca psiholog ratat ce mă aflu, văd formularea
„„Să știi că nu am plecat pentru a aduna mulți bani, pentru a face avere, am plecat pentru că nu am știut să mă comport într-un mediu în care mita este o experiență zilnică....”
[Se continuă apoi: `Să știi că pentru medicii care nu și-au frânt coloana vertebrală a primi bani în plic de la pacienți este o umilință, este un act degradant. Cum să ai sufletul să primești bani de la oameni bolnavi si necăjiți? ” etc}
Cu vorbele-mi de aici mă aflu de toate, mai exact sens negativ.
Contrazic din senin vorbele unui așa ins de treabă... Căci uite cum numai poate dumnealui de grija necăjiților (de parcă-n Germania ar rezolva multe, în acea direcție... românească).
Dar.
Din cîte mă pricep eu la omenesc, la viață în general, vorbele mari au fost inventate ca pure instrumente persuasive, respectiv cu scop de minciună care face bine la suflet (al nostru).
În opinia mea, dl doctor de aici nu face excepție, în a vîntura vorbe mari.
Care vorbe mari, conform fiței postului lor, au menire a masca inavuabilele care ne mînă-n acel discurs.
Nu-i simplu a vedea pe cele ale dlui doctor din articol, dar în ce tip de direcție merg acele măreții pot ghici cu iuțeala răspunsului la adunarea unu și cu unu.
Simt că-i vorba și de un ceva moștenit, din familie. Vreun diealist pe-acolo, care s-a bătut cap în cap cu dorința individului de-a lăsa baltă necivilizația de la noi.
Zic și eu, nu dau cu parul...
Păi nu-i deloc singurul! Din medicii străini din Germania românii sunt cei mai mulți, "numai" vreo 32%. Numai că n-au timp de scrieri.
Sistemul de sănătate român e putred, cine vede asta și nu poate să deschidă buzunarul sau lucrează doar în privat sau pleacă. Acum nu se mai pleacă pentru bani (se pleacă încă, nu cum spunea dna de tristă amintire Lia Olguta Vasilescu) ci exact pentru asta.
Mai există oameni verticali pe lume, care preferă să se chinuie o vreme decât să aștepte să fie pervertiți de sistem. Nu știți ce înseamnă să pleci ca medic nefiind vorbitor nativ? Vă spun eu: luni și ani petrecuți transpunand medicina în altă limbă și adaptându-te la alte cerințe și asta pe banii tăi, nu-ți dă nimeni un sfanț. Pentru a intra in piața muncii se susține obligatoriu un examen incredibil de greu cu rată de promovabilitate de vreo 30-40 % din prima. Și asta pentru că aceea e medicină adevărată, pe care orice medic normal visează sa o practice, axată pe Pacient și nu pe șpagă și orgolii. Căci la origine toți medicii sunt idealiști și nu puși pe căpătuială cum îi face sistemul de sănătate din România. Nu salivează cam niciunul după plicuri grase ci ard de dorința de-a face bine. Pentru a-și păstra sufletul pur și coloana dreaptă îndură tot ce înseamnă plecarea.
Un capitol incheiat- chit ca acolo munceste (precum altii) de doua ori mai mult si cu o imagine (deh! Romanca!) Destul de şifonata, chit ca - dupa spusele ei- este probabil cel mai bun si pregatit profesionist din clinică.
Asta-i cruntul adevar.