Nu e totul pierdut. Dacă nu ne opunem acum, în 20 de ani, până și fluturii vor emigra de tristețe

România, privită peste 20 de ani, din perspectiva contextului de azi, arată trist, sumbru chiar. Să nu ne facem iluzii. Nimic din ceea ce se întâmplă azi în politica românească nu creionează, fie și în tușă mai groasă, premisele unei evoluții sănătoase. Țara, așa cum arată azi, cu un sistem de educație neperformant și lipsit de viziune, cu un sistem medical muribund, aflat la limita inferioară a decenței umane, seamană cu un tânăr dezorientat, fără timp acordat școlii și cărților, fără bani pentru a-și intreține propria sănătate: dantura, ochii, plămânii etc. și peste toate astea prădat, cu ferocitate, de cei chemați să îl apere. 

Care credeți că va fi soarta unui asemenea tânăr, cum va arăta viața lui peste 20 de ani? Extrapolând acum să ne întrebăm cum poate arăta Romania la nivelul anului 2038? O țară tristă, îmbătrânită, aflată în proces alarmant de depopulare, în incapacitate de a-și plăti pesnionarii, cu elitele medicale, intelectuale etc. de multă vreme emigrate. Va fi o țară sumbră în care până și fluturii vor emigra de tristețe.

Nu sunt, prin definiție, un pesimist, dimpotrivă. Ma gândesc însă, în termeni realiști, că orice decizie bună, coerentă, care să țină cont de exigențele lumii de azi, are nevoie de timp pentru a-și produce efectele. Găsiți în sistemul medical de azi o decizie care, în timp, să își poată developa consecințele pozitive? Identificați în educația românească măsuri care să producă efecte foarte bune pe termen mediu și lung? Beneficiază investițiile în infrastructură de sume care să ne facă optimiști în a crede că vom circula pe autostrăzi și căi ferate moderne în toate regiunile țării? Nu trebuie să ai o diplomă de doctor în economie pentru a înțelege că structura bugetului pe 2018 denotă lipsă de viziune și neputința de a corela promisiunile cu realitatea.

Orice creștere economică care nu se bazează pe investiții și educație nu este sustenabilă pe termen lung, având dimpotrivă efecte bulversante în economie. Adâncirea deficitului de cont curent și devalorizarea monedei naționale sunt printre primele consecințe vizibile. 

Oamenii de bună credință înțeleg ca bunăstarea nu se produce din stilou, din acel stilou care semnează o ordonanță de urgență guvernamentală. Orice creștere a salariilor și a pensiilor fără o creștere a productivității, adică în absența unei surse reale de finanțare, ar trebui să ne dea frisoane reci, foarte reci, gândindu-ne că bunăstarea aparentă de azi o vor plăti copiii noștri. Faptul de a nu le lăsa moștenire o infrastructură bună, un sistem de educație performant adaptat nevoilor pieței, un sistem public de sănătate modern este grav, dar a transfera asupra lor datoriile noastre este cinic și profund iresponsabil.

Dar încă nu este totul pierdut. În România s-a activat un simț al răspunderii civice care ne-a lipsit. Tinerii de azi, cei care se instruiesc, citind, cei care au deprins gustul libertății, nu vor să-l mai piardă. Prezența lor în piețele publice este un simptom de sănătate civică. Sunt ei, tinerii care au construit cu imaginația lor un tricolor mare cât toată piața Victoriei, sunt cei care au luminat cu telefoanele mobile în mână, sute de cartonașe albastre, confecționând steagul Uniunii Europene, arătându-ne simbolic care este direcția de urmat. Să le fim aproape, maturitatea noastră și energia lor, surâsul nostru alăturat zâmbetului lor frumos, mă face să mai sper în binele României de mai târziu.

Avem o responsabilitate uriașă. Copiii tinerilor de azi pot fi cu două trepte mai sus decât suntem noi acum. Cu o singură condiție. Să nu pierdem niciodată libertatea de a ne împotrivi nedreptății și curajul de a nu ne lăsa îngenunchiați cu niciun preț.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp