(Foto: Rareș Helici)
Am ajuns în ziua aceea care speram că nu va veni. Sau că va fi departe și că nu o să doară. Dar copiii de astăzi au o intuiție precoce, iar întrebările lor sunt neiertătoare. Așa că au lovit:
- Mama, noi de ce nu plecăm din țară?
- Păi și unde ați vrea voi să mergem?
- În Austria. Ne închiriem ceva lângă Prater. Iar iarna schieeeeeem!
Părea ca un plan, făcut de niște copii obosiți de discuțiile despre Dragnea.
Sunt aproape 7 luni de când copiii mei adorm cu un update (la cererea lor) despre ce a mai făcut PSD, în loc de povestea de seară. În mintea celei mici, de 7 ani, Pesedeul e chiar un personaj sumbru, fiindcă l-a și desenat. Iar pentru cea de 10 ani, Pesedeul e o entitate care o revoltă.
- Și casa o închiriem. Sau și mai bine, facem schimb de case cu niște austrieci.
- Crezi că e cineva din Austria care ar vrea să vină acum în România?
- A, mama, dar au și ei hoți. Hoții cu hoții și bunii cu bunii, a spus cea mare.
Nu le-am crescut în spirit patriotic, n-am discutat niciodată în termeni patetici despre dragostea de țară și de neam. Le-am spus mereu că sunt mai degrabă cetățeni ai lumii și că lumea în care vor trăi poate fi, oricând, o alegere, nu un dat. Au crescut învățând germana și româna în același timp, nu fiindcă am vrut să le pregătim de mici pentru emigrare, ci pentru felul în care limbile străine modelează gândirea, încă din copilărie. Și mi-am amintit că eram toți patru pe coasta Mării Nordului când a avut loc discuția despre naționalitate și cetățenie. Au înțeles atunci că oriunde se vor duce, combinația lor genetică va fi mereu made in Romania.
Și totuși, greșisem undeva, dacă acum erau gata să lase România pe mâna hoților și să ia toți „bunii” cu ele în Austria.
- Și să lăsăm așa, Valea Avrigului, pe mâna lor? Și Marea Neagră? Și Delta? Și toate locurile de joacă?
- În Austria tu nu o să mai stai cu telefonul în mână și nu o să mai citești toată ziua despre ei, a zis cea mică.
Mă plângeam astă iarnă, zicând că nu e ușor să fii o mamă în geacă de potestatar, când alte mame poartă la ședința cu părinții haine de blană. Dar astăzi aveam să aflu că nu e ușor nici să fii copilul unei mame care purta, în iarnă, geacă de protestatar.
M-am oprit din tot ce făceam ca să sap mai adânc și să înțeleg. Copiii mei se istoviseră așteptând să mă întorc de la proteste, copiii mei se credeau neiubiți, fiindcă în loc de prăjituri cu povești le-am făcut în ultima vreme pop-corn rapid, copiii mei se simțeau dezlegați de mine doar pentru că nu mai întrebasem nimic despre prietenii lor, copiii mei prinseseră, fără să știu, sensurile termenului de „abuz în serviciu” înainte să întrebe un adult. Și din păcate nici despre „pavian” nu aflaseră din enciclopedie, ci dintr-o postare văzută „pe facebookul” unui copil din vecini.
În copilăria mea se discuta despre Ceaușescu doar în afara casei, iar seara părinții se închideau la ei și deschideau radioul Electronica pe frecvența Europa Liberă. Îmi interziseseră cu desăvârșire să mai ascult pe la ușă în ziua când s-au trezit cu mine fredonând compoziția lui Enescu pe fondul lui „Aici Radio Europa Liberă” și au refuzat pe un ton ferm să îmi explice ce teatru radiofonic ascultau ei în secret.
Dar copiii zilelor noastre au ajuns să ne împărtășască grijile, să meargă la proteste împreună cu noi, să poarte pe umerii lor steaguri și poveri de adulți, să li se cuibărească în suflete nesiguranța că poate ceva rău se va întâmpla cu părinții lor, să adoarmă cu vocea străzii în minte și să aibă sloganuri preferate.
(Foto: Rareș Helici)
În afara generațiilor de copii ai căror părinți au plecat din țară, pentru că statul român nu le poate asigura pâinea zilnică în timp ce italienii îi așteaptă cu focaccia caldă, Liviu Dragnea și Partidul său vor mai avea pe conștiință și generațiile de copii care își așteptă părinții să vină acasă, întregi, din piețele protestelor.
Și cel mai greu lucru de dus e că au aflat, de pe pancarte, că părinții ies în stradă pentru viitorul copiilor lor. Sentimentul de vinovăție al copiilor nevinovați, pacea furată din familii, ochii care ustură compilând articole din Constituție, nesomnul oamenilor buni, timpul nostru, asta se va adăuga la nota de plată a lui Dragnea față de România. Demisia n-a fost niciodată un cuvânt atât de puternic și atât de rostit. De data asta, chiar îndrăznesc să cred.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
In gluma sau in trecat, nu mai tin bine minte, ori numai mi-a trecut prin cap, ori am si spus dar a trecut asa mai mult neobservat, l-am intrebat, ,,Nu treceti si pe la proteste?".
Nu mai stiu daca chiar am intrebat si pentru ca nu era chiar asa o idee interesanta a ridicat numai din umeri discret fara sa-mi raspunda sau numai am avut o intentie sa intreb.
Cert este ca in momentul acela am simtit o strangere de inima pentru porumbelul gata sa-mi iasa pe gura. Dar imediat dupa ce am vazut monstruozitatea absurda si dezastrul gratuit pe care l-au creat din rautate si prostie cei care erau atunci responsabili, m-am ingrozit de sugestia facuta copilului meu.
Si astazi sunt terifiat si vinovat cand imi amintesc de recomandarea pe cale sa o fac propriului meu copil, putandu-l pune astfel, intr-un mare pericol. In raza de actiune a unor dezaxati, in capul carora exista o combinatie malefica si distrugatoare de prostie amestecata cu rautate si lipsa de empatie, incapabile si neinteresate sa-si reprezinte suferinta pe care o provoaca gratuit unor semeni.
E laudabila atitudinea plina de civism pe care o aveti si o promovati, si care si mie mi se parea legitima, de bon-ton si justificata de mascarada groteasca si absurda pe care niste saltimbanci de proasta calitate si proasta conditie, o desfasurau in fata ochilor unei lumi intregi. Mai ales ca la precedentele proteste, vazusem o multime de oameni civilizati, unii impreuna cu proprii copii.
Cand am realizat insa la ce pericol am fost pe punctul sa-mi imping copilul, m-am lecuit definitiv.
Avusesem din start un sentiment amestecat. Ca il incurajez sa aiba demnitate, sa fie responsabil si sa ia atitudine, in apararea unor lucruri nobile, dar si de ingrijorare ca ceva ar putea sa ia o turnura neasteptata, nedorita si periculoasa. Mi-am dorit insa o secunda, sa am indrazneala, si nu mi-am putut refuza asta, sa-mi imaginez ca ma aflu intr-o tara pana la urma rezonabila, in care un copil de 19 ani se poate exprima liber si deschis in favoarea unei idei.
M-am lecuit, si sperietura pe care am tras-o m-a readus definitiv cu picioarele pe pamant si m-a retrezit la realitate.
Si sub Ceauseacu ne-am "balacit toata ziua" dar nu in apa.
Eu insa imi amintesc cum parintii mei erau mereu carcotasi fiind destul de inteligenti sa identifice lucrurile care mergeau prost dar nu destul de curajosi sa le tina piept.
Imi amintesc senzatia de neputinta si umilire in fata tuturor nedreptatilor si mismasurilor. Orice initiativa, orice idee as fi avut era omorata imediat de groaza de a interactiona cu vreo institutie.
In adolescenta am fost foarte interesata de istorie incercand sa imi dau seama cum s-a ajuns aici. M-a urmarit mereu intrebarea: ce au facut oamenii de la momentul respectiv? Cum de au lasat asta sa se intample?
Abia zilele astea imi gasesc niste raspunsuri.
Mai ramane si intrebarea: cei din tarile vestice cum au ajuns sa aiba state functionale? Am lucrat cu cativa intre timp si mi-am raspuns: pentru ei e normal asa cum ai o viata personala sau una profesionala, sa ai si o viata civica. Sa fii implicat in niste cauze, sa donezi la niste organizatii, sa fii la curent cu lucrurile, sa iti aperi drepturile, etc. sunt parte din viata contidiana.
Democratiile mature ca si Austria s-au format prin zeci de ani de activism, implicare politica si munca.
Noi suntem o democratie tanara, suntem abia la inceput in aceasta existenta de cetateni liberi si activi. Trebuie sa invatam sa integram implicarea civica in viata noastra, sa o armonizam cu celelalte aspecte ale vietii.
conduce azi tara.Ce vina morala mai mare exista?Eu i-as condamna ,sa ingrijasca copii cu dizabilitati locomotorii.
Da,aveti o dilema si va e greu ca atator romani care vor ,sa traiasca intr-o tara cinstita si curata.Doamne ajuta!
Dar noi toți ne-am cam făcut că nu vedem ce face clasa politică, toți, nu numai PSD-ul, pe vremea cînd PNL-ul s-a ,,întovărășit" cu PSD-ul și în 2004-2008 a devenit o marionetă a tri-randafiraților, cînd majorau cu nonșalanță salariile bugetarilor în dispreț față de ce putea susține bugetul, Tăriceanu era prim ministru atunci și conducea atunci pe liberali...
Sau poate să ne amintim ce a făcut guvernul Emil Boc cînd în 2012 au băgat de seamă că PFA-urile, cîteva zeci de mii, nu plăteau CAS,CASS și le-a pus să plătească retroactiv pe 5 ani, dar nimeni nu a pus problema atunci cum s-a ajuns ca activitatea persoanelor fizice autorizate să fi fost incorect organizată și majoritatea covîrșitoare erau în ilegalitate...Oare angajații ANAF, care le controlau activitatea din punct de vedere fiscal, nu au observat că acestea nu deduceau cheltuieli cu contribuții la,,sănătate și pensii" eu eram în acea perioadă PFA, și am fost unul dintre ,,exoticii" care plătiseră, eram taximetrist și nu avocat sau contabil...Taximetriștilor le-au venit atunci somații de circa 30-35.000 lei și nu li s-au vizat autorizațiile decît după ce au achitat aceste sume, au fost niște zeci de mii de astfel de PFA-uri în acel 2012, și în timp ce acestora li s-au aplicat toate majorările și sancțiunile posibile, angajații companiilor de stat falimentare care nici astea nu plăteau, și nici azi nu plătesc CAS, CASS-urile, erau lăsate să încalce legislația fiscală, angajații acestora beneficiau de asistență medicală în sistemul public de stat, deveneau pensionabili, deși angajatorul avea restanțe uriașe la fondul de pensii, CFR, CNLO,CNH, pe acestea nu le vede. nimeni...
Cine face de obicei abuzuri? Funcționarii publici...De acum încolo să vedeți indolența bugetarilor în relațiile cu contribuabilii, solicitanții de diferite avize, autorizații, etc. Va fi ,,haiducie" pe față!
Sunt naivi care își fac iluzii că parlamentarii USR, o să facă și o să dregă...vise, cînd li s-au dublat indemnizațiile, peste noapte, ce au făcut?