Sari la continut

Află ce se publică nou în Republica!

În fiecare dimineață, îți scrie unul dintre autorii fondatori ai platformei. Cristian Tudor Popescu, Claudiu Pândaru, Florin Negruțiu și Alex Livadaru sunt cei de la care primești emailul zilnic și cei cărora le poți trimite observațiile, propunerile, ideile tale.

În sala de cinema, când ți se rupe filmul: „- Mă scuzați, dar nu trebuia să ruleze România neîmblânzită? Așa era trecut în program...”

România neîmblânzită

Foto: Facebook România neîmblânzită

La ora 14 fix, când am intrat cu copiii mei în holul cinematografului Arta din Sibiu, nici nu mi-am pus problema că nu voi mai găsi bilete la film. Nu cred că și-au dat mulți oameni programul peste cap într-o zi de luni, la prânz. „Pe rândul 2, dacă vreți, mai am câteva locuri”, mi-a spus doamna de la casierie - și am fost super entuziasmată să văd că mai toate scaunele de pe diagrama ei erau colorate în roșu-ocupat. Normal, doar rulează „România neîmblânzită”.

În sală, plin de elevi și profesori. E clar, vin direct de la școală, ce fain că școala îi aduce pe copii să vadă filme documentare! Nici nu mă mir, de fapt, cu siguranță atâția ani de Astra Film (Festivalul Filmului Documentar, n.r) vor fi schimbat ceva în mintea locuitorilor orașului. Ignor gâzele de pe ecran, bâjbâim pe întuneric cu telefonul descărcat în buzunar, ne împiedicăm de două ghiozdane puse în drum, popcornul se varsă, îmi cer scuze din reflex, ajungem pe rândul doi, plasez pe scaune rucsacul și copiii, găsesc ochelarii 3D, îmi dau seama că și ochelarii mei sunt mici, de copii, ignor disconfortul, respir, mă instalez confortabil, e totul bine, am luat și apă, e chiar fain-frumos cum se zice la Sibiu. 

„Decât” că insectele de pe ecran nu mai trec, iar narativul nu pare să fie unul publicitar. Scotocesc după bilete cu calmul tipului din „Două Loturi”, să mă lămuresc. Pe ecran, una dintre reginele implicate în firul epic își dezvăluie splendoarea într-un crescendo de sunet, culoare și lumină, așa cum se practică în tehnica regizorală a filmelor de animație. Și chiar atunci, în lumina mantiei strălucitoare a Reginei Mierii care a învins pentru o clipă întunericul din sală, văd revelat negru pe alb, tot adevărul: sunt la filmul „Albinuța Maya”. Dar nu înțeleg, am verificat, trebuia să vedem „România neîmblânzită”! Mă hotărăsc să-mi țin întrebările până la final, să nu mai deranjez jumătate de rând, dar dialogul dintre Pânză și Căpușă nu mă prea ajută. Aștept totuși să se termine și, la ieșirea din sală, întreb mieros și aliniat filmului cu albine:

- Mă scuzați, dar nu trebuia să ruleze acum „România neîmblânzită”? Așa era trecut în program!

- Ba da, la ora 14, dar știți, e Școala altfel.

Fac o pauză lungă și îmi amintesc de maieutică, tehnica lui Socrate de a scoate la iveală adevărul prin întrebări neașteptate.

- Păi, tocmai, că e școala altfel, adaug cu convingere. „Romania neîmblânzită” e un film documentar despre animale. Și imagini surprinzătoare din România… Credeți că nu este potrivit pentru copii?

- Este, dar așa ne-au cerut de la școli.

- Pai și ați schimbat fără să anunțați?

- Știți, așa se întâmplă când e săptămâna altfel și vin mulți copii cu școala. Dacă vreți să vedeți „România neîmblânzită”, veniți mâine, tot de la 14.

M-au deranjat adverbele «mâine» și «tot» pentru că ascundeau în spatele lor România de la Porțile Orientului, unde totul este luat în derâdere. Pentru că eu am venit astăzi, acum, la ora trecută în program. Lipsa de respect a unei instituții față de timpul celorlalți m-a deranjat și m-am gândit că așa se întâmplă când deții monopolul în oraș. Mă rog, nu era prima situație întâmplată în România în care consumatorul pleacă cu banii dați pe bilet și gustul amar al unor proaste gestionări de situație. Și, fiind o stare cu trimitere la multe astfel de experiențe anterioare, nu am consumat prea multe sinapse cu ea. 

Dar rațiunea pentru care unii profesori și părinți au decis să ceară schimbarea unui film documentar în traducerea lui Marius Chivu și lectura lui Victor Rebengiuc, cu o animație de duzină, a fost o surpriză tristă.

În calitate de părinte a doi copii de școală primară, mărturisesc că am îmbrățișat cu deschidere, încă de la început, programul școlii altfel. Mi-a plăcut ideea că școala poate continua dincolo de manuale și bănci, într-un spațiu liber și mi-a plăcut să cred că această „școală altfel” este tot un timp al cunoașterii, doar că fără informații cantitative, ci mai degrabă cu povești de calitate. O școală care construiește la temelia culturii generale a viitorilor adulți. O școală care nu sancționează, nu evaluează, ci doar deschide uși.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Mihai check icon
    Observ ca sunteti deranjata, pe buna dreptate de faptul ca s-a produs o schimbare in program fara a fi anuntata dar ar trebui sa va ganditi ,la fel de serios la faptul ca la un spectacol, de orice fel nu mancam , bem etc in sala! Suntem datori sa-i respectam pe cei din jur!
    • Like 0
    • @ Mihai
      Sunt de acord cu dumneavoastră, mai ales la spectacolele care implica interacțiune umană ( cum sunt, de exemplu, spectacolele de teatru). Dar la cinematograf consumul tradiționalelor floricele este încetățenit, de aceea se și vând acolo. Va mulțumesc însă pentru comentariu și pentru ca ați adus in discuție o regula de politețe!
      • Like 1
    • @ Mihai
      Va mulțumesc pentru comentariu si pentru ca ați adus in discuție o regula de politețe! Sunt de acord cu dumneavoastră , mai ales la spectacolele cu interacțiune umană ( cum sunt cele de teatru), dar la cinematograf este încetățenit consumul traditionalor floricele in sala, de aceea se și vând acolo :)
      • Like 0
    • @ Mihai
      Păi cam toată lumea intră cu popcorn, nachos, sucuri etc la filme. Simplul motiv e că se vând în incinta cinematografelor.
      • Like 0
    • @ Simona Petreanu
      Asa. Pai, dupa cate flegme si coji de seminte si urme de urina la zidul caselor vedem, probabil ca e OK sa actionam in consecinta. Nu?! Simplul motiv ca vedem aceste urme ne autorizeaza la asta.
      • Like 0
    • @ Mihai
      Delia MC Delia MC check icon
      La teatru nu, la cinema da.Si asta cam oriunde.Problema e totusi alta, daca pe afiş scrie clar, mai trebuie oare intrebat: "e asa cum scrie in program?Sunteți siguri?"?!!!Nici o vorba sau vreun afis...Poate unii si-au facut cu greu loc in program sa vadă exact acel film...Imi pare incalificabil, bătaie de joc, indolența crasă
      • Like 1
  • Daca doriti sa vizionati un film sau mai bine un videoclip, va recomand cu caldura pentru circa 5 minute si ceva, " Eterna si fascinanta Romanie ", a formatiei Cassa Loco, este pe YouTube. Vizionare placuta ! ( radiografia societatii romanesti )
    • Like 1
  • Da... ce să mai spun... cei care v-au vândut biletele trebuiau dați afară cu picioare în fund, pentru că nu v-au avertizat!
    Din fericire, noi nu am pățit asta. Mulțumim Rucsandrei pentru invitație, altfel, cu siguranță nu m-aș fi uitat în programe și pe trailer, ca să decid să vizionăm acest superb film!
    • Like 1


Îți recomandăm

Centrul Pompidou

Francezii anunță, sub patronajul președintelui Emmanuel Macron, deschiderea pe 27 martie a celei mai mari expoziții Brâncuși de până acum, iar un vin românesc a fost ales drept vinul oficial al evenimentului inaugural: Jidvei. (Profimedia Images)

Citește mai mult

Familia Mirică

„Eu, soția, mama și tata. Mai nou, sora și cumnatul care au renunțat să lucreze într-o firmă mare de asigurări ca să ne ajute cu munca pământului. Au fugit din București și au venit la fermă, pentru că afacerea are nevoie de forțe proaspete. Și cei 45 de angajați ai noștri, pe care-i considerăm parte din familie”. Aceasta este aritmetica unei afaceri de familie care poate fi sursă de inspirație pentru toți tinerii care înțeleg cât de mult a crescut valoarea pământului în lumea în care trăim.

Citește mai mult

Dan Byron

Într-un dialog deschis, așa cum sunt și majoritatea pieselor scrise de el, Daniel Radu, cunoscut mai degrabă ca Dan Byron, a vorbit recent la podcastul „În oraș cu Florin Negruțiu” despre copilăria sa, cântatul pe străzi la vârsta de 16 ani, amintirile mai puțin plăcute de la Liceul Militar de Muzică, dar și despre muzica sa și publicul ei întinerit. (Foto: Cristi Șuțu)

Citește mai mult