Corespondență de coronavirus din cămara unui om care a făcut provizii pentru vremuri grele. „Era modernă ne dă un fals sentiment de securitate”

Foto: Guliver Getty Images

Dacă mâine nu aș mai avea curent și acces la magazine, aș reuși să trăiesc cu ce avem în casă câteva săptămâni, poate mai mult. Cumpăr constant conserve, făină, ulei, mălai și multe alte produse de bază. Am cuțite bune. Am săpun destul și câțiva litri de clor. Lopată și toporișcă. Știu adrese și numere de telefon de la cei apropiați, sunt memorate. Am baterii și multe lumănări, chibrituri. Am un sertar cu medicamente ca să trec peste răceli, dureri, arsuri, diverse. Am în cap o procedură de evacuare, ca să spun așa. Nu că aș fi paranoică, nu mă aștept sa am nevoie să mă lupt pentru supraviețuire prea curând și nici nu urăsc tehnologia, ba chiar îmi place la nebunie, dar mă simt mai bine știind că supraviețuirea mea nu depinde de programul unui magazin, de operațiunile unei bănci, de Internet, de un server.

Era modernă ne dă un fals sentiment de securitate. Totul ne este comod, la îndemână. Omul modern își poate trăi visul: poate fi leneș. Nu are nevoie să vâneze ca să își obțină hrana, nu are nevoie sa meargă pe jos!, nici să știe cum se face agricultura, nu trebuie să țină minte nimic, nici capitale, nici rețete, nici adrese sau numere de telefon. Totul este la un click distanță. Sau un swipe. Poate că nu îți dai seama de asta până când nu ai o pană de curent care durează 24 de ore, suficient de lungă încât smartphone-ul să se descarce, sau să rămâi în casă izolat din cauza zăpezii. Asta îți schimbă un pic percepția despre cât de comozi suntem.

Asta scriam acum 3 ani, pe blogul meu. Nici vorbă de coronavirus, dar trecusem deja prin zăpezi, pene de curent și crize personale și una financiară și voiam să mă simt în siguranță, în control, pe cât posibil. Așa că am încetat să cheltuiesc toți banii bazându-mă pe faptul că alții vor intra în cont pe o dată anume. Am încetat să îmi fac aprovizionarea zilnic, să trăiesc, în general, de pe o zi pe alta.

Deși am mereu acces la Internet, încerc să îmi creez soluții pentru ziua în care nu voi mai avea deloc. Poate sunt filmele cu zombie sunt de vină sau Bear Grylls, poate sunt cutremurele care au devastat Italia, incendiile din Australia, încălzirea globală sau penele de curent din cartier, dese, lungi și enervante, nu sunt sigură de ce, dar mă tot pregătesc.

Nu sunt singura. Există de ceva timp un trend la nivel mondial pentru domeniu.

Poate e un paradox, un răspuns la stresul vieții cotidiene, dar oamenii se gândesc din ce în ce mai mult la viața in sălbăticie pe măsură ce viața modernă le oferă avantaje mai mari. Downshifting. Dieta paleo, alimentația bio, sporturile, viața la țară, promisiuni de început de an legate de renunțarea la social media sau smartphones. Există o mulțime de variante a exprimării aceluiași sentiment: că independența și siguranța sunt departe de comoditate. O variantă extremă este cea în care te gândești ca te vei lupta pentru supraviețuire.

Când criza actuală va trece, cu ce vom rămâne?

Câți vor face economii și câți vor continua să facă shopping online cât îi țin cardurile?

Câți vor mânca echilibrat și vor face mișcare tot anul și câți vor înțelege că soluția este să se umfle cu vitamine la fel cum se îngrașă porcul în ajun?

Vom vedea cine rămâne cu ceva.