Foto: Guliver Getty Images
Hârtia igienică, adică lipsa ei, ne plimbă de la un supermarket la altul. Nu înțeleg de ce se aruncă unii să cumpere în disperare, căci niciun simptom al infectării cu Covid-19 nu reclamă folosirea în exces a acestei hârtii. Eu înțeleg că vremurile sunt tulburi, dar chiar așa?
Logic, au dispărut primele spirtul și dezinfectanții, aici am o explicație. Dar pentru hârtia igienică, chiar nu…
Probabil are vreo legătură cu „epoca de aur”, vreo reminiscență rămasă de atunci, când într-adevăr sulul de hârtie igienică era „aurul” vremurilor. După câțiva ani buni de la Revoluție, chiar am văzut o fotografie de arhivă în care un tip căra un șirag de suluri în jurul brațului.
Nu puteai uita acea senzație „poroasă” care ne-a urmărit mulți ani până a apărut „catifelarea” Zewei.
Isteria și panica ne-au cuprins pe toți. Exagerarea unora îi determină și pe alții să nu ierte nimic din ce le iese în cale pe culoarele marketurilor. Ne trebuie, nu ne trebuie, unde mai găsim ceva pe raft, luăm, „că nu se știe”. Facem provizii, mutăm marfa din magazine acasă, umplem debaralele, frigiderele. Pe rețelele de socializare apar tot felul de filmări-martor. O pensionară „rade” raftul cu Sanytol, umplându-și coșul cu acest produs pentru următorii 10 ani. Alt domn iese din market cu zeci de recipiente de spirt Mona.
Apoi, rafturile, care de fiecare dată erau neîncăpătoare pentru făină și mălai, sunt acum golite ca în filmele cu catastrofe, epidemii, invazii pe care le vizionam cândva.
Isteria nu este totuna cu prevenția și protecția.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.