Sari la continut

Un singur om poate să schimbe cu mintea lui o țară

De trei ani, peste 300 de contributori își scriu ideile pe această platformă, construiesc împreună cu noi o comunitate, un spațiu al celor care știu că România poate să arate altfel. Te invităm să scrii și tu!

Corupția defensivă: pledoarie pentru „corupția bună”

coruptia - Getty

(Foto: Guliver/Getty Images)

Corupția este văzută de către majoritatea dintre noi ca fiind un lucru rău. Este apanajul atât al sectorului privat (unde este limitată de posibilitatea falimentului și de corsajul instituțional al contractelor private) dar, mai ales, este apanajul sectorului public (unde nu există nici faliment și nici claritate contractuală explicită). Există corupți atât la privat, cât și la stat, dar cel mai mare rău social îl fac corupții de la stat. Cei din privat nu apucă să facă mare rău și răul lor este limitat la proprietatea privată pe care o afectează direct. Iar faptul că un proprietar (acționarii, de exemplu) închid ochii la corupția angajatului său (managerii în acest caz) este problema exclusivă a proprietarului și ține de modul în care acesta acceptă voluntar să își utilizeze / irosească propriile resurse.

Corupția îl incriminează, mai ales, pe cel care cere un favor material pentru a-și exercita puterea cu care este învestit în relație cu terții. Incriminat este însă, mai nou, și cel care corupe. Cel care dă ceva pentru a obține un anumit tratament sau favor este văzut, mai degrabă, ca parte a problemei și nicidecum ca parte a soluției.

Totuși, merită făcută o distincție importantă în materie de corupție. Corupția poate fi împărțită în două categorii: cea „agresivă” și cea „defensivă”. Distincția e utilă și are o funcție socială importantă. Un exemplu de corupție agresivă: cineva dă mită unui funcționar ca acesta să elimine de pe o anumită piață toți competitorii respectivului corupător (prin controale excesive din partea autorităților fiscale, de exemplu). Această formă de corupție permite obținerea unui avantaj material clar și îi pune de aceeași parte a baricadei pe corupător și corup în agresarea unor terți. Agresiunea se petrece cu ajutorul forței/ puterii din spatele construcției etatice. Câteva exemple de corupție defensivă: dau mită unui medic dintr-un spital public ca să fie mai atent când mă operează (să nu îmi opereze altceva, să nu uite vreo ustensilă sau bandaj în mine etc.); dau mită unui agent fiscal să nu fie atent la toate detaliile, în noianul de reglementări fiscale din România este imposibil să nu faci o greșeală amendabilă rapid de cei ce au creat acest haos legislativ sau dau mită ca asistenta din spitalul public să fie mai atentă cu mine (știind că este prost plătită). Între un sistem legislativ și instituțional foarte strict și foarte alambicat aplicat într-o manieră incoruptibilă și unul în care poți corupe pentru a te salva, al doilea este de preferat. În multe țări (mai ales totalitare) această corupție defensivă a fost o șansă pentru supraviețuire (în comunism fără așa ceva nu supraviețuiai). Cum bine spune Rothbard în The Ethics of Liberty (p. 185): ”A corrupt government then, is not a necessarely a bad thing; compared with an ”incorruptible government” whose officials enforce the laws with great severity, corruption can at least allow a partial flowering of voluntary transactions and actions in a society”.

Mulți ar spune că prin astfel de comportamente nu facem decât să încurajăm corupția, nu să o reducem. Nimic mai fals. Problema nu este la corupător, ci la sistemul public sau la haosul instituțional / reglementativ. Problema constă în problemele cu care vine intervenția etatică la pachet și care, atunci când ele nu mai dau nicio șansă, pot fi evitate doar prin intermediul corupției. Tocmai de aceea, lupta împotriva corupției nu trebuie să fie dusă cu cei care corup. Și nici cu cei care sunt coruptibili în sistemul public. Ca să aibă rezultate, lupta anticorupție trebuie să se poarte cu sistemul public și cu toate stimulentele din spatele său.

Cei care corup nu sunt, în niciun caz, parte a problemei. Dimpotrivă, ei trebuie văzuți ca victime ale unui sistem care nu le dă prea multe șanse. Corupția nu ține de natura umană care e clar imperfectă (lacomă, ticăloasă) și care nu se va schimba niciodată. Ci cu acele mecanisme de redistribuire mult mai imperfecte decât piața aflate în spatele politicilor publice care scot ce e e mai rău din oameni: decizi pe banii altora pentru alții fără a avea direct nimic de a face nici cu unii, nici cu alții.

Articol preluat de pe blogul autorului

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Eram convins ca articolul va fi perceput ca o pledoarie in favoarea unei forme de dezincriminare a coruptiei pe care o numiti "defensive" si care e cumva benigna in comparatie cu cea pe care o numiti "ofensiva".
    Cheia in care citesc eu articolul este o pledoarie in favoarea mutarii actiunii anticoruptie dinspre pedepsirea coruptilor/corupatorilor (mai ales a acestora din urma) acelei "coruptii defensive" - care sa nu mai fie principala preocupare a factorilor responsabili, ci una adiacenta, inspre inlaturarea factorilor care o provoaca. Plecand de la ideea ca firea omului e slaba si daca sistemul il obliga la coruptie o va face. Un exemplu simplu: daca cineva din familie are nevoie de un transplant si vi se spune ca prin coruptie il puteti muta undeva mai in fata pe lista pentru transplanturi, ce ati face? Ati anunta DNA-ul stiind ca asta va duce la arestarea coruptului dar poate insemna si moartea persoanei dragi? Sa vedem cine spune ca va alege sa fie corect si incoruptibil. La astfel de situatii (sigur, a mea era extrema tocmai pentru a sublinia un aspect) cred ca se refera autorul.
    • Like 0
  • Ionel check icon
    Sincer, domnule profesor sunt de parere ca ar fi mult mai bine daca ati aborda probleme/aspecte ecomomice la care va pricepeti foarte bine. Coruptia, fie la stat, fie la privat, tot coruptie este ! Nu exista coruptia mai buna sau mai rea, cu efecte mai bune sau mai rele. Si retineti, PROSTIA din Romania este mai periculoasa si produce efecte mai grave decat CORUPTIA ! Uitati-va in jurul nostru si va veti convinge de asta .
    • Like 0
  • Marcu check icon
    Domnule Paun, in argumentatia de mai sus si dumneavoastra si Rothbard, plecati de la o premisa gresita (cel putin in practica din Romania, pe care Rothbard nu are de unde sa o stie) si anume ca cei coruptibili isi fac treaba cu raspundere si la standardele impuse de profesie, fie ca primesc sau nu un "stimulent", mita facand doar ca cei care o ofera sa aiba tratament preferential, dar nu ca cei care refuza/nu isi permit sa o ofere sa fie dezavantajati. Nu de putine ori insa, am vazut asistente medicale care lasau batrani sa stea in propriile fecale, pentru ca nu au fost "stimulate", am vazut agenti fiscali care au facut abuz doar pentru a primi ceva (e mai ieftin ca si contribuabil sa dai spaga decat sa te judeci 3-5 ani in Romania, chiar daca ai dreptate si esti sigur ca vei castiga in instanta), am vazut agenti ANPC care cauta prin magazin acea singura bluza din sute de produse careia ii lipseste pretul, etc. Asta pentru ca dumneavostra vorbiti teoretic si idealist si considerati ca baseline-ul este ca toata lumea sa isi faca treaba cum trebuie, iar daca unii pot sa obtina mici avantaje fara a aduce prejudicii altora, asta e o tranzactie valida, pe care piata ar trebui sa o accepte. Insa in practica celor coruptibili, baseline-ul este sa isi faca treaba cum trebuie, DOAR DACA primesc ceva, ceea ce face ca aceasta coruptie sa nu fie exceptionala, ci sa devina o problema sistemica ale carei urmari sunt distorsionarea grava a pietei si scaderea puternica a calitatii serviciilor publice. Mai mult, este foarte greu de stabilit ca aceasta "coruptie defensiva" nu duce la "agresarea unor terti", chiar si indirect. Daca o asistenta aloca mai mult timp si atentie cuiva care a oferit mita, fata de o persoana care nu a facut-o, dar are mult mai multa nevoie de ea sau daca un inspector DSP este stimulat sa treaca cu vederea produsele alterate din magazin, nu se produce o agresarea a tertilor care nu beneficiaza de calitatea unor produse/servicii la standardele la care aceastea ar fi fost prestate in lipsta coruptiei?
    • Like 0
  • Mr.Oh check icon
    Pe masura ce societatea umana se dezvolta si se complica, oamenii nu isi mai pot castiga existenta in mod independent. Nu se mai poate merge la vanatoare. Nu poti avea pamant fara sa platesti taxe. Deci existenta/supravietuirea individului este strict legata de structura sociala. O structura sociala e o retea de reguli si legi care se cere a fi rrespectate. O structura sociala injusta, nefunctionala, cu reguli absurde, conduce imediat la incalcarea acestora de catre indivizii care nu pot supravietui altfel.

    Pe de o parte avem regului care favorizeaza pe unii si defavorizeaza pe altii, iar pe de alta parte avem lupta pentru supravietuire.

    Nivelul de coruptie dovedeste cat de departe sunt regulile de functionare al unei societati fata de posibilitatile membrilor de a se adapta la acestea.

    Crearea de reguli fara a le intelege sensul si scopul, haotic, conduce la incalcarea acestora.

    Omul are dreptul de a muncii insa si datoria de a supravietui. Nu poate muncii, nu poate trai respectand regulile, atunci le va incalca. Nu mai conteaza cauzele. Poate fi lipsa de educatie, de empatie, instinct de de supravietuire pur, lacomie, egal....toate au o cauza. regula nu e inteleasa. Nu e inteles avantajul respectarii regulii.

    Coruptia e calea minimei rezistente.
    • Like 1
  • Alien check icon
    Eu cred ca exista și corupție instituțională, care nu are legătură cu corupția individului. De exemplu crearea de stimulente (directe sau indirecte) pentru aplicarea de amenzi sau pedepse mi se pare o forma de corupție deși nimeni nu e corupt ca individ. Iar când ținta este "10% amenzi mai multe in fiecare an" se poate ajunge la distopii.
    • Like 3
  • În orice compromis între mâncare și otravă câștigă moartea.

    Nu există corupție bună.
    • Like 2
  • Întotdeauna corupţii lor sunt mai corupţi decât corupţii noştri
    • Like 1


Îți recomandăm

Bursa BT Roberto Marzanati la Executive MBA University of Hull

Competiția la Executive MBA University of Hull din Cluj-Napoca, program acreditat internațional, este deschisă celor care doresc să facă un pas înainte în dezvoltarea profesională şi personală, indiferent de domeniul în care lucrează, public sau privat. Candidații trebuie să aibă cel puțin 3 ani experiență în management după terminarea studiilor şi să cunoască limba engleză la nivel avansat.

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon Allkimik

În urmă cu 12 ani, a plecat în India, în vacanță, cu un aparat digital scump și un altul ieftin, pe film, cu care a făcut poze mai mult seara, fără să aibă nicio așteptare de la ele. Când le-a developat la un atelier, a rămas surprins de profunzimea imaginilor și, ținând în mână diapozitivele, a avut revelația prezenței fizice a fotografiei.

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon Chef Alex Dumitru

Bună parte dintre ingredientele proaspete pe care le utilizează în rețetele sale de adevărat făuritor de gust, chef Alex Dumitru le cumpără, de două-trei ori pe săptămână, din Piețele Obor, Domenii și Matache. Merge doar la producători testați, care au întotdeauna grijă să îi ofere materii prime de calitate. Totul trebuie să fie proaspăt, de sezon.

Citește mai mult