Sari la continut

Descoperă habits by Republica

Vă invităm să intrați în comunitatea habits, un spațiu în care înveți, găsești răspunsuri și resurse pentru a fi mai bun, pentru a avea o viață mai sănătoasă.

Corupția defensivă: pledoarie pentru „corupția bună”

coruptia - Getty

(Foto: Guliver/Getty Images)

Corupția este văzută de către majoritatea dintre noi ca fiind un lucru rău. Este apanajul atât al sectorului privat (unde este limitată de posibilitatea falimentului și de corsajul instituțional al contractelor private) dar, mai ales, este apanajul sectorului public (unde nu există nici faliment și nici claritate contractuală explicită). Există corupți atât la privat, cât și la stat, dar cel mai mare rău social îl fac corupții de la stat. Cei din privat nu apucă să facă mare rău și răul lor este limitat la proprietatea privată pe care o afectează direct. Iar faptul că un proprietar (acționarii, de exemplu) închid ochii la corupția angajatului său (managerii în acest caz) este problema exclusivă a proprietarului și ține de modul în care acesta acceptă voluntar să își utilizeze / irosească propriile resurse.

Corupția îl incriminează, mai ales, pe cel care cere un favor material pentru a-și exercita puterea cu care este învestit în relație cu terții. Incriminat este însă, mai nou, și cel care corupe. Cel care dă ceva pentru a obține un anumit tratament sau favor este văzut, mai degrabă, ca parte a problemei și nicidecum ca parte a soluției.

Totuși, merită făcută o distincție importantă în materie de corupție. Corupția poate fi împărțită în două categorii: cea „agresivă” și cea „defensivă”. Distincția e utilă și are o funcție socială importantă. Un exemplu de corupție agresivă: cineva dă mită unui funcționar ca acesta să elimine de pe o anumită piață toți competitorii respectivului corupător (prin controale excesive din partea autorităților fiscale, de exemplu). Această formă de corupție permite obținerea unui avantaj material clar și îi pune de aceeași parte a baricadei pe corupător și corup în agresarea unor terți. Agresiunea se petrece cu ajutorul forței/ puterii din spatele construcției etatice. Câteva exemple de corupție defensivă: dau mită unui medic dintr-un spital public ca să fie mai atent când mă operează (să nu îmi opereze altceva, să nu uite vreo ustensilă sau bandaj în mine etc.); dau mită unui agent fiscal să nu fie atent la toate detaliile, în noianul de reglementări fiscale din România este imposibil să nu faci o greșeală amendabilă rapid de cei ce au creat acest haos legislativ sau dau mită ca asistenta din spitalul public să fie mai atentă cu mine (știind că este prost plătită). Între un sistem legislativ și instituțional foarte strict și foarte alambicat aplicat într-o manieră incoruptibilă și unul în care poți corupe pentru a te salva, al doilea este de preferat. În multe țări (mai ales totalitare) această corupție defensivă a fost o șansă pentru supraviețuire (în comunism fără așa ceva nu supraviețuiai). Cum bine spune Rothbard în The Ethics of Liberty (p. 185): ”A corrupt government then, is not a necessarely a bad thing; compared with an ”incorruptible government” whose officials enforce the laws with great severity, corruption can at least allow a partial flowering of voluntary transactions and actions in a society”.

Mulți ar spune că prin astfel de comportamente nu facem decât să încurajăm corupția, nu să o reducem. Nimic mai fals. Problema nu este la corupător, ci la sistemul public sau la haosul instituțional / reglementativ. Problema constă în problemele cu care vine intervenția etatică la pachet și care, atunci când ele nu mai dau nicio șansă, pot fi evitate doar prin intermediul corupției. Tocmai de aceea, lupta împotriva corupției nu trebuie să fie dusă cu cei care corup. Și nici cu cei care sunt coruptibili în sistemul public. Ca să aibă rezultate, lupta anticorupție trebuie să se poarte cu sistemul public și cu toate stimulentele din spatele său.

Cei care corup nu sunt, în niciun caz, parte a problemei. Dimpotrivă, ei trebuie văzuți ca victime ale unui sistem care nu le dă prea multe șanse. Corupția nu ține de natura umană care e clar imperfectă (lacomă, ticăloasă) și care nu se va schimba niciodată. Ci cu acele mecanisme de redistribuire mult mai imperfecte decât piața aflate în spatele politicilor publice care scot ce e e mai rău din oameni: decizi pe banii altora pentru alții fără a avea direct nimic de a face nici cu unii, nici cu alții.

Articol preluat de pe blogul autorului

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Eram convins ca articolul va fi perceput ca o pledoarie in favoarea unei forme de dezincriminare a coruptiei pe care o numiti "defensive" si care e cumva benigna in comparatie cu cea pe care o numiti "ofensiva".
    Cheia in care citesc eu articolul este o pledoarie in favoarea mutarii actiunii anticoruptie dinspre pedepsirea coruptilor/corupatorilor (mai ales a acestora din urma) acelei "coruptii defensive" - care sa nu mai fie principala preocupare a factorilor responsabili, ci una adiacenta, inspre inlaturarea factorilor care o provoaca. Plecand de la ideea ca firea omului e slaba si daca sistemul il obliga la coruptie o va face. Un exemplu simplu: daca cineva din familie are nevoie de un transplant si vi se spune ca prin coruptie il puteti muta undeva mai in fata pe lista pentru transplanturi, ce ati face? Ati anunta DNA-ul stiind ca asta va duce la arestarea coruptului dar poate insemna si moartea persoanei dragi? Sa vedem cine spune ca va alege sa fie corect si incoruptibil. La astfel de situatii (sigur, a mea era extrema tocmai pentru a sublinia un aspect) cred ca se refera autorul.
    • Like 0
  • Ionel check icon
    Sincer, domnule profesor sunt de parere ca ar fi mult mai bine daca ati aborda probleme/aspecte ecomomice la care va pricepeti foarte bine. Coruptia, fie la stat, fie la privat, tot coruptie este ! Nu exista coruptia mai buna sau mai rea, cu efecte mai bune sau mai rele. Si retineti, PROSTIA din Romania este mai periculoasa si produce efecte mai grave decat CORUPTIA ! Uitati-va in jurul nostru si va veti convinge de asta .
    • Like 0
  • Marcu check icon
    Domnule Paun, in argumentatia de mai sus si dumneavoastra si Rothbard, plecati de la o premisa gresita (cel putin in practica din Romania, pe care Rothbard nu are de unde sa o stie) si anume ca cei coruptibili isi fac treaba cu raspundere si la standardele impuse de profesie, fie ca primesc sau nu un "stimulent", mita facand doar ca cei care o ofera sa aiba tratament preferential, dar nu ca cei care refuza/nu isi permit sa o ofere sa fie dezavantajati. Nu de putine ori insa, am vazut asistente medicale care lasau batrani sa stea in propriile fecale, pentru ca nu au fost "stimulate", am vazut agenti fiscali care au facut abuz doar pentru a primi ceva (e mai ieftin ca si contribuabil sa dai spaga decat sa te judeci 3-5 ani in Romania, chiar daca ai dreptate si esti sigur ca vei castiga in instanta), am vazut agenti ANPC care cauta prin magazin acea singura bluza din sute de produse careia ii lipseste pretul, etc. Asta pentru ca dumneavostra vorbiti teoretic si idealist si considerati ca baseline-ul este ca toata lumea sa isi faca treaba cum trebuie, iar daca unii pot sa obtina mici avantaje fara a aduce prejudicii altora, asta e o tranzactie valida, pe care piata ar trebui sa o accepte. Insa in practica celor coruptibili, baseline-ul este sa isi faca treaba cum trebuie, DOAR DACA primesc ceva, ceea ce face ca aceasta coruptie sa nu fie exceptionala, ci sa devina o problema sistemica ale carei urmari sunt distorsionarea grava a pietei si scaderea puternica a calitatii serviciilor publice. Mai mult, este foarte greu de stabilit ca aceasta "coruptie defensiva" nu duce la "agresarea unor terti", chiar si indirect. Daca o asistenta aloca mai mult timp si atentie cuiva care a oferit mita, fata de o persoana care nu a facut-o, dar are mult mai multa nevoie de ea sau daca un inspector DSP este stimulat sa treaca cu vederea produsele alterate din magazin, nu se produce o agresarea a tertilor care nu beneficiaza de calitatea unor produse/servicii la standardele la care aceastea ar fi fost prestate in lipsta coruptiei?
    • Like 0
  • Alien check icon
    Eu cred ca exista și corupție instituțională, care nu are legătură cu corupția individului. De exemplu crearea de stimulente (directe sau indirecte) pentru aplicarea de amenzi sau pedepse mi se pare o forma de corupție deși nimeni nu e corupt ca individ. Iar când ținta este "10% amenzi mai multe in fiecare an" se poate ajunge la distopii.
    • Like 3
  • În orice compromis între mâncare și otravă câștigă moartea.

    Nu există corupție bună.
    • Like 2
  • Întotdeauna corupţii lor sunt mai corupţi decât corupţii noştri
    • Like 1


Îți recomandăm

Centrul Pompidou

Francezii anunță, sub patronajul președintelui Emmanuel Macron, deschiderea pe 27 martie a celei mai mari expoziții Brâncuși de până acum, iar un vin românesc a fost ales drept vinul oficial al evenimentului inaugural: Jidvei. (Profimedia Images)

Citește mai mult

Familia Mirică

„Eu, soția, mama și tata. Mai nou, sora și cumnatul care au renunțat să lucreze într-o firmă mare de asigurări ca să ne ajute cu munca pământului. Au fugit din București și au venit la fermă, pentru că afacerea are nevoie de forțe proaspete. Și cei 45 de angajați ai noștri, pe care-i considerăm parte din familie”. Aceasta este aritmetica unei afaceri de familie care poate fi sursă de inspirație pentru toți tinerii care înțeleg cât de mult a crescut valoarea pământului în lumea în care trăim.

Citește mai mult

Dan Byron

Într-un dialog deschis, așa cum sunt și majoritatea pieselor scrise de el, Daniel Radu, cunoscut mai degrabă ca Dan Byron, a vorbit recent la podcastul „În oraș cu Florin Negruțiu” despre copilăria sa, cântatul pe străzi la vârsta de 16 ani, amintirile mai puțin plăcute de la Liceul Militar de Muzică, dar și despre muzica sa și publicul ei întinerit. (Foto: Cristi Șuțu)

Citește mai mult