Foto: Octav Ganea/ Inquam Photos
Se pare că postările din ultima vreme (printre care şi ale mele) despre corupţia din Institutul Cultural Român au provocat unele frisoane printre mai-marii acestei ruine pe bani publici care a devenit ICR. Foarte bine, să sperăm doar că frisoanele se vor transforma în curând într-un cutremur care să conducă la curăţarea de nepotism, de incompetenţă şi de risipă a acestei instituţii. Aşa cum am spus, şi ICR împărtăşeşte soarta tristă a altor instituţii devenite efectiv stârvuri pentru hienele din partide, care au invitat la ospăţul din bani publici şi pe funcţii înalte tot felul de dubioşi: şoferi, patroni de firme agrare, specialiste în decoraţiuni florale, iubite de cântăreţi anonimi (aşa cum scrie din nou Libertatea într-un articol de ieri). Acestor oameni li s-au încredinţat milioane de euro cu care să facă din cultura română un vehicul de reprezentare a țării noastre în lume, dar ei au transformat totul într-un bâlci de prost gust. O nesfârşită ruşine şi o bătaie de joc faţă de ţară şi faţă de tot ce a mai rămas din ea.
Şi pentru că e vorba de reprezentare, aflăm de la ministrul de Externe că 111 diplomaţi au fost promovați în mod excepțional, fără respectarea unor criterii minime de transparență. Iar când un diplomat spune asta, trebuie să fim atenți la cuvintele îngrijorătoare din spusele lui: „excepțional”, adică în afara unui plan de carieră, în afara unor concursuri, și fără o „minimă” transparență, ceea ce înseamnă opacitate, abuz și ilegalitate.
Tot ministrul mai face vorbire despre necesitatea de „rescriere” a procedurii pentru plecarea la post a diplomaților și pentru încadrarea la post a diplomaților. Mai pe înțelesul tuturor: dacă în ambasadele aflate la cel mult două ore de avion de București e înghesuială pe posturi și bătaie la aranjamentele politice, în restul lumii e dezastru. În cei peste 30 de ani de după căderea comunismului, MAE nu a reușit să pună la punct un plan coerent și previzibil de trimiteri la post, preferând nesfârșite improvizații și provocând nenumărate drame personale. Cu rare excepții, MAE nu a fost în stare să stimuleze sau să convingă diplomații proprii să accepte posturi în afara Europei. Oamenii nu vor să se ducă pur și simplu la o ambasadă la Dakar, la New Delhi sau la Brasilia și nu pot fi forțați să o facă. Pe de altă parte, există cercetători calificați în România, africaniști, specialiști în culturi orientale sau sud-americane, care ar da orice să li se ofere șansa să lucreze pentru România într-o țară despre care au studiat. Dar de ei nu are nevoie nimeni.
Nu cred că greșesc spunând că toate ambasadele românești din afara Europei suferă de un deficit cronic de personal, cu două efecte imediate: pe de o parte, pentru România, diminuarea până aproape de dispariție a relevanței diplomatice a țării noastre în unele spații (Africa, de pildă). Pe de altă parte, suprasolicitarea până la epuizare a celor câțiva oameni care lucrează totuși în ambasadele îndepărtate.
Iau aici un exemplu pe care îl cunosc bine: în perioada ei de glorie, înainte de 2010, Ambasada României la Dakar, care acoperea 8-9 state din Africa de Vest, dispunea de opt angajați români. În timpul mandatului meu, 2012-2016, nu am putut depăși niciodată patru angajați, cu tot cu ambasadorul, în ciuda infinitelor insistențe pe lângă Centrala MAE. Cu patru angajați, era aproape imposibil de răspuns solicitărilor diplomatice și consulare dintr-un spațiu cât jumătate Europa, traversat de permanente crize, dar și privind spre România cu mult interes și cu multă prietenie. Azi, la Dakar se mai află 2 (două) persoane! Cu toată dăruirea lor, care nu poate fi pusă la îndoială, România e pe cale să dispară și din Africa de Vest ca actor diplomatic.
Nici la ICR, nici la MAE nu există vreo viziune pe termen lung, nu există un angajament în spiritul unor valori și în favoarea promovării României la nivel internațional. Toate tulburările interne, toată corupția și nepotismul care au sufocat cele două instituții au slăbit peste măsură diplomația română și capacitatea ei de a apăra cum se cuvine interesele românești în lume. Iar asta, încă o dată, în ciuda devotamentului supraomenesc de care mai pot da dovadă unii diplomați români, al căror sacrificiu, uneori la limita supraviețuirii fizice, rămâne necunoscut și nerecunoscut, pentru că, nu-i așa, promovările se fac pe cale „excepțională” și fără o „minimă transparență”.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Cultura trebuie promovata de primarii si de administratiile locale, in fiecare parte a tarii.
ICR exista in Romania pentru ca SRI si fosta securitate aveau nevoie de oameni "buni de gura" si cu ceva cultura in spate. In general, fara gandire proprie... Buni sa ajunga prin locuri straine si sa poata raporta la securitate cu subiect si predicat si sa puna virgulele in locurile bune...
Romanii sunt inca sub influenta lui "Stefan Cel Mare" si al lui "Putin",... in general, dupa orisicine "tatuc" care da de mancare la "prosti". Fara sa ceara nimic de la "prosti".
In primul rand, daca tu crezi ca doar daca existi si traiesti intr-o tara care nu este din Africa, tu meriti ceva de la inceput,... te inseli amarnic.
Si in final, ICR este un cuib de "prosti" "educati" care nu stiu sa faca nimic altceva decat sa "raporteze" in eseuri cu virgula bine pusa! :(
Daca in tara totul (TOTUL) se da pe bani si nepotisme/cumetrii, de ce MAE ar fi altfel? Sau cum?
Ba, daca nu ma insel, chiar de la ei plecat moda mitei, pentru posturi, in anii '90.....
Totusi este ,foarte bine ca ; s-a reusit , demolarea dinozaurului ,melescanu ,!! Ce nu inteleg ,este ;;
-- De ce ,acum ,si nu in anii 90 ,pentru ca se stia foarte clar , ,cine a fost , si ce a facut, ! As spune ca ,a facut foarte mult rau Romaniei , prin prezenta lui acolo ,atata timp , fara ca nimeni ,sa ,,faca atingere ,Tot este bine cand se termina cu bine ,,
Acum 6 ani la Bruxelles am asistat la o situatie hilara la consulat: angajata de la ghiseu nu stia nici franceza, nici flamanda, nici engleza sa se inteleaga cu o familie belgiana ce adoptasera un copil roman.
* corupătorul fiind cel care solicită accesul la resurse sau valori necuvenite;
* coruptul fiind cel care în virtutea funcției de distribuitor a surplusului acceptă foloase necuvenite de la corupător.
Amândoi sunt la fel de vinovați în fața societății dacă nu și în fața legii. Ambii actori au lacune serioase în ceea ce privește etica și morala, amândurora le lipsesc cei „șapte ani de acasă”, adică un set minimal de valori morale.
O persoană cu un set de valori morale minim nici nu poate concepe faptul de a „sări peste rând” pentru a ajunge într-un post pentru care știe că nu este corespunzător plătind pe cineva pentru a-i înlesni acest afront.
O persoană cu un set de valori morale minim nici nu poate concepte faptul că poate primi recompense necuvenite pentru a-și îndeplini fișa postului sau pentru a încălca legea în scopul de a înlesni unei persoane obținerea de foloase necuvenite.
Ca urmare prima linie de apărare împotriva corupției o reprezintă comportamentul moral al fiecăruia dintre noi, dacă nu din respect pentru lege măcar din respect pentru Dumnezeu și din respect pentru cel de lângă tine.
Dar societatea de consum nu poate permite ca valorile morale să primeze în fața profitului, copii trebuie extrași din familie din fragedă pruncie și educați în spiritul valorilor profitului cu orice preț ca valoare morală supremă, Societatea de consum nu poate permite existența comunităților mici cu valori și tradiții clădite pe parcursul a mii de ani de existență, societatea de consum are nevoie de piețe de desfacere cât mai mari și ușor de influențat, în care valorile sunt bulversate.
P.S cit despre ICR ....pfoaiiii, ce boala grea e si acolo....citi ani de tacere au trecut de la scandalul "Poneiului roz " si a banilor cheltuiti aiurea si pe vremea conducerii dlui Patapievici ? a facut cineva ceva ? ntzzz...
Omul nu-i vreun înger, e mai aproape de cel cu coarne - părerea mea - supus tentației și greșelii.
Esența problemei constă în legile slabe, cu nenumărate portițe, crearea unei pături care se crede deasupra. De aceea, dezamăgiți, ne îndreptăm atenția spre alte rezolvări, fie comunitatea mică ce posedă valori și tradiții (foarte bună de altfel) fie conducătorul luminat, sau altele, care însă nu pot suplini pe de-a întregul legea. Vor exista totdeauna extra comunitari, părinți ocupați, tineri needucați, atei, etc. Conducătorul are tendința să devină el legea. Dar legii într-o democrație funcțională (nu formală) nu se poate sustrage nimeni.
Soluția ar fi: legi corecte și consecvent aplicate. Există o singură "dictatură" benefică, cea a legii, una pentru toți fără excepții.
Toate statele la care ne uităm cu jind s-au edificat prin impunerea respectării legilor.Oricât de multe colonii de jefuit „și-au tras”,la scara timpului...
Diletantism si neprofesionalism in cel mai fericit caz, pentru ca marea majoritate sunt impostori, indolenti si nesimtiti.
Cu astfel de persoane nu se poate construi o viziune, o strategie pe termen lung ca sa iti atingi viziunea, ca sa nu mai vorbim de obiective de atins.
Si acest lucru este valabil in toate domeniile. Tot ce ni s-a intamplat bun in ultimii 30 de ani s-a datorat altora si nu noua. Altii ne-au inclus in anumite planuri si am fost la locul potrivit si momentul potrivit. Cam atat, trist din pacate.