Raiul în care ajung profitorii, pilele, oamenii din servicii sau prietenii care „trebuie ajutați”

Foto: Guliver Getty Images

Statul român a investit în ultimii ani zeci sau sute de milioane pentru a pune la punct sisteme informatice în sprijinul românilor din afara țării. O mare parte din acești bani s-au dus către firmele recunoscute sau fantomă ale lui Sebastian Ghiță, care a creat, pe sume astronomice, softuri și interfețe pe care orice start-up studențesc le poate realiza în câteva zile. Programele destinate serviciilor consulare sunt greoaie, primitive, ilogice și, evident, se blochează, dau erori, obligându-i adeseori pe funcționarii consulari din toată lumea să sune tehnicienii de la București pentru a apăsa pe un buton sau pentru a reinițializa conexiunile.

Același stat român a reacționat încet și inadecvat la exodul masiv al românilor, dar și la aflarea veștii că există un număr foarte mare de cetățeni români pe toate continentele, în toate țările lumii, în situații dintre cele mai speciale. Absurditatea birocrației românești a provocat și a întreținut drame personale care datează, uneori, de decenii în șir. Statul român nu a fost și nu este încă în stare să gestioneze această dublă provocare: existența în țările occidentale a unui număr de cetățeni de ordinul a 5, 7 sau 10 județe din România, de care se ocupă în continuare mai puțin de 1000 de funcționari; dar și existența unor comunități românești, mai puțin numeroase, însă aflate în situații infinit mai complicate, în țări din Africa, America de Sud, lumea arabă sau Asia, care trăiesc la limita sau chiar în afara oricărei legi.

În sfârșit, pentru ca meniul unui dezastru anunțat să fie complet, de ani de zile secțiile consulare au devenit destinații pentru profitori, pile, oameni din servicii sau prieteni care trebuie ajutați, de unde pot obține salarii frumușele, locuințe și mașini de serviciu în cele mai frumoase orașe din Europa. Însă dincolo de Europa, nu vrea nimeni să meargă. MAE nu are instrumente legale prin care să oblige angajații să efectueze misiuni diplomatice sau consulare în zone mai puțin atractive. Din acest motiv, oficiile diplomatice și consulare din Europa sunt saturate de oameni fără niciun fel de pregătire juridică, administrativă, diplomatică sau consulară (lista de semnături din perioada de „pregătiri” nu se pune, e doar o glumă proastă), care ajung să gestioneze – sau cel mai adesea să fie incapabili să gestioneze – puhoiul de cereri de servicii consulare de care au nevoie milioanele de cetățeni români din Europa.

MAE, prin Direcția Consulară, a făcut eforturi uriașe să dea o dimensiune decentă și eficientă serviciilor pe care trebuie să le ofere românilor din diaspora. Dar intenția lor se izbește mereu și mereu de aceleași realități brutale: pe de o parte, o clică de funcționari care fie nu înțeleg în ce constă fișa postului lor, fie creează servicii paralele prin care scurtcircuitează autoritatea statului, legea și munca ambasadelor și consulatelor. Pe de altă parte, predispoziția la aranjament, compromis și încălcare a legii a unei părți a populației pentru care legalitatea nu a fost niciodată o preocupare.

Ce rezultă din toate acestea? O imensă bătaie de joc, și față de oamenii cinstiți din Serviciul Extern al MAE, dar și – mai ales – față de cetățeanul de rând, care se vede încă o dată umilit, tras pe sfoară ori ignorat de statul român. 

Reportajul realizat de Digi24 dă măsura acestei întinderi a infracționalității în care, pe rând sau simultan, statul român e complice la infracțiune și e victimă, dar și cetățeanul român e deopotrivă complice și victimă.

S-a creat acest instrument econsulat.ro, o platformă electronică pentru serviciile consulare. Meritul ei este că există, deși este foarte greoaie și exasperantă pe alocuri, mai ales pentru oamenii de rând. Dar în spatele platformei ar trebui să existe niște oameni care să răspundă mulțimii de cereri de servicii, altfel termenele de soluționare devin absurde. Ei bine, pentru că statul român nu și-a făcut treaba până la capăt, pentru că răspunde cum se cuvine acestei provocări uriașe (oameni competenți și suficienți în consulate și în țară), dar și pentru că orice mecanism legal sau administrativ poate să fie falsificat, deturnat și transformat în mașinărie de făcut bani necinstiți, dramele și problemele personale ale atâtor români din străinătate au fost transformate în sursă de profit.

Care e învățătura acestei povești?

Statul român nu e altcineva decât noi înșine. El se sabotează cu aceeași înverșunare cu care ne sabotăm și noi încrederea în noi înșine și în instituții. Blestemăm statul, dar ne lăsăm corupți și corupem fără ezitare, pe oricine, oriunde în lume. Ne folosim inteligența pentru a fenta legea, pentru a găsi scurtături, pentru a scoate profit din orice, chiar din suferința semenilor.

Pe de altă parte, niciun partid ajuns la putere în 30 de ani nu a reușit, pentru că nu a vrut, să igienizeze ambasadele și consulatele, să trimită în misiuni personal suficient și calificat, să creeze un cadru legal și administrativ care să ușureze viața celor plecați. Serviciul Extern rămâne premiul pe care puterea îl acordă regulat slugilor celor mai fidele.

Cine are de pierdut din asta?

Noi toți avem de pierdut, pentru că scădem zi după zi șansele acestei țări de a se însănătoși. Dar, dintre noi, plătesc prețul cel mai greu și ambasadorii, consulii și funcționarii cinstiți din Serviciul Extern, dar și cetățenii români care nu scapă, nici la 2 000 și nici la 10 000 de km de casă de umilințele la care îl supune statul român. 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp