Este foarte important a se analiza contextul economic în care se află țara în care se dorește introducerea impozitării progresive. Contextul economic al țărilor proaspăt ieșite din comunism, în anii ’90, precum și imposibilitatea acestora de a lupta economic cu țările vestice a făcut ca impozitarea în cota unică să fie elementul câștigător. Cota unică a fost implementată de Estonia în 1994, țară care a realizat, prima din fostul bloc comunist, faptul că nu poate intra în competiție reală cu țările din vest. Ideea a fost copiată de alte țări din Europa Centrală și de Est, inclusiv de România, mult mai târziu, după 10 ani. România avea atunci un sistem de impozitare progresivă, cu trepte care ajungeau până la 60%. Acel sistem a reprezentat un dezastru economic pentru dezvoltarea economică a țării, până în 2004.
Cota unică a ajutat în primul rând la dezvoltarea IMM-urilor, în general a antreprenoriatului. În anii care au urmat imediat introducerii cotei unice eram foarte departe de Polonia, care avea un sistem antreprenorial foarte bine dezvoltat. Or această clasă de mijloc (antreprenorii, IMM-urile etc) sunt esențiale în dezvoltarea economică a țării. Țările, inclusiv cele din UE, vin cu pachete care să dezvolte aceste zone economico-sociale care ajută economia națională să avanseze. Întrebarea pe care ar trebui să ne-o punem este avem noi clasa de mijloc atât de bine dezvoltată, în acest moment, când vrem să introducem cota progresivă, încât să rezolvăm și celelalte probleme care există, desigur, în România? Adică susținerea persoanelor care au venituri mici, ceea ce cota progresivă ar face.
Consider că este important momentul în care se face această joncțiune, nu dezbaterea despre introducerea sau nu a acestui sistem. Obiectivul avut în vedere este acela de a avea grijă să nu demolăm ceea ce am construit în toți acești ani. Când mă refer la moment, mai iau în considerare și gradul de pregătire a ANAF în ceea ce privește administrarea unui asemenea sistem. Pentru că impozitul progresiv vine împreună cu impozitul pe venitul global. Adică în termeni simpli vorbim despre o declarație deosebit de complexă pe care o vom depune la Fisc.
În UE sunt următoarele țări care au cotă unică Bulgaria (10%), Estonia (20%), Ungaria (15%) și România (10%).
Discuțiile despre creșterea gradului de colectare sunt vechi de mai bine de 20 ani. România întotdeauna a colectat mai puțin decât media UE. Am avut perioade în care eram pe la 34-35% venituri fiscale în PIB, acum suntem pe la 27-29%. Creșterea colectării nu vine doar din creșterea de taxe, pentru că nu poți să crești atât de mult taxele cât să compenseze eficientizarea colectării. Digitalizarea ANAF și dezvoltarea acestor programe pe care Administrația Fiscală a început să le implementeze trebuie să continue. Multe dintre aceste programe de modernizare fie sunt la început, fie nu au ajuns încă să producă efecte, pentru că este nevoie de timp pentru ca acest lucru să se întâmple, deci rezultate vor veni ceva mai târziu. Important este să avem consistență și să se urmărească dezvoltarea colectării la ANAF. Să nu uităm de tentativa de acum 10 ani când vorbeam despre programul Băncii Mondiale de modernizare a ANAF. Lucrurile sunt diferite acum, dar trebuie ca programele să fie implementate și să avem răbdare ca acestea să producă efecte, probabil 2-3 ani este fereastra în care efectele pot fi vizibile.
În același timp, consider că programele de conformare voluntară, care sunt instrumente moderne, pot fi folosite de ANAF, până la dezvoltarea sistemelor informatice, pentru a spori gradul de colectare.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.