Sari la continut

Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune. 
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

Craniile Kremlinului, Flocîțu și trădătoarea

Cristian Tudor Popescu

●Nu numai Putin, toate, absolut toate personajele oficiale care vorbesc în numele Rusiei sunt niște clone criogenizate, ce nu par a fi conținut vreodată un strop de umanitate. Din aceste cranii vorbitoare nu răzbate decât uriașul dispreț bolșevic față de ființele umane. Ucrainenii care sunt uciși, rușii care sunt uciși nu există pentru ei – crimele împotriva umanității pe care le comit în fiecare zi sunt împachetate în minciuni înmărmuritoare pe măsură. Oricâte și oricât de mari atrocități am vedea în Ucraina, craniile vorbitoare ale Kremlinului vor spune că bătrânii, supraviețuitorii Holocaustului, femeile gravide, copiii au fost uciși de naziștii ucraineni și de americani, ca să dea vina pe Rusia, s-o atace și s-o distrugă. 

Craniul-șef, Peskov, zice că statul rus va folosi armele nucleare în caz că îi va fi amenințată existența. Din 1941, de la Hitler, fratele de sânge al lui Putin, nicio țară nu a atacat Rusia, în vreme ce țara cu cea mai mare suprafață de pe glob s-a arătat mereu flămândă de alte pământuri. Craniile sunt însă pregătite să declare că existența imperiului e amenințată de pescarii din insulele Kurile și să declanșeze războiul nuclear în care poporul rus ar putea cu adevărat să dispară.

●Dacă vorbim de minciuni la nivel înalt, îl avem și noi pe T. Băsescu, mincinosul nr. 1 între cei care au ajuns în capul statului român. Ca președinte, personajul a produs o hârtie în care era condamnat comunismul, el fiind turnător la Securitate din fragedă studenție, așa cum a stabilit acum, definitiv, ÎCCJ. Ca urmare, fostul ales al poporului își dă țara în judecată la CEDO, năzuind să demonstreze că România e de vină pentru că el e un nemernic. Așa o fi?

●O ascensiune remarcabilă spre liga mare a japițelor din politica românească are Flo. Cîțu. Mărturisesc că i-am subestimat potențialul japițos. Flocîțu s-a apucat să dea șuturi în dos guvernului, din care partidul al cărui șef este face parte, sub lozinca: „Nu spun, da zic”. „Am zis eu ceva de remaniere? Nu, eu am îngrijorări, că inflația, că șomajul, că deficitul”. Bineînțeles că situația e dură și guvernul Ciucă are găuri, dar ca șef al PNL n-ar trebui să discuți „îngrijorările” chiar cu premierul și miniștrii liberali, nu să le arunci în presă? În spațiul public, liderul PNL ar putea comunica un singur lucru: partidul nu-l mai susține pe dl Ciucă. Or, d-sa ne dă de veste că, dimpotrivă, premierul și guvernul au toată susținerea. 

Și atunci, de ce joacă fostul prim-ministru sceneta „îngrijorărilor”? Explicația zace într-un cuvințel: puțin. „Premierul Ciucă e puțin mai sus în sondaje decât mine”. Ciucă nu e puțin, e mult peste în percepția publică, drept care, Flocîțu se preocupă, în aceste zile în care sărăcia, foametea și moartea dau târcoale să muște din avansul luat de gen. Flexiglas. Unii au probleme cu Putin, Flocîțu are cu puțin.

●Un sondaj proaspăt ne informează că 39% dintre respondenți consideră că românii NU s-ar înrola să lupte pentru țară dacă România ar fi atacată. 30% cred că DA, 29% nu știu ce să zică.

Procentele mi se par corecte, deoarece se potrivesc foarte bine cu cele ale corupției și economiei subterane, la care România este pe primul loc în clasamentul european. Corupția și economia neagră sunt modalități prin care statul român este atacat sistematic și feroce de către niște cetățeni ai săi. Și atunci, cum să le ceri ăstora să apere statul?

●Disprețul bolșevic pentru ființele omenești. Marina Ovsiannikova, jurnalista de conștiință și curaj de la Pervîi Kanal, cea care a denunțat în direct minciunile televiziunii ruse, a fost interogată 14 ore de organele lui Putin. Tema obsedantă a întrebărilor kaghebiștilor a fost: care servicii secrete străine au năimit-o și au plătit-o pe Ovsiannikova? Nu dacă, aici nu încăpea discuție, ci care. Această mentalitate a puciștilor bolșevici care stăpânesc Rusia din 1917 toamna și până azi, e plină de disprețul pentru ființele omenești. Nimeni nu poate fi sincer revoltat, nimeni nu poate face ce-a făcut Marina sau să protesteze în stradă, de capul lui. Toți cei care se opun terorii bolșevice nu pot fi decât vânduți Occidentului. 

Această convingere a fost exportată în toate țările ocupate de URSS, firește, și la noi. Nu s-a făcut până acum un sondaj cu întrebarea: Credeți că toate revoltele, toate protestele de stradă din România, începând cu decembrie `89, bunînțeles, cu excepția celor ale AUR, au fost dirijate din afară? Mai bine că nu s-a pus întrebarea asta, pentru că nu vreau să știu procentele de răspuns.

Dar nu acesta e răul cel mai mare trăit de Marina, e altul, tot un cadou de la Lenin, Stalin și Putin. După ce a refuzat azilul politic oferit de Franța, e șomeră în Rusia și locuiește pe la prieteni – propria-i familie a alungat-o de acasă, deoarece e o trădătoare care le-a distrus viitorul.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.


Îți recomandăm

poseta pe scaun

Meteahna chiulului nu m-a părăsit nici în anii de facultate când, după prima oră de curs (cursurile ţineau două ore, cu pauză între ele), îl luam de mână pe soţul meu (pe atunci prieten şi apoi logodnic) şi îi spuneam „Hai să plecăm!” El (corect, disciplinat şi pasionat de fizică) încerca să se opună, dar până la urmă venea cu mine să hoinărim pe străzi sau prin parc, îmbrăţişaţi. Era atât de plăcut! foto: Profimedia

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon Grădina care începe cu o decizie, nu cu un buget: Kaamos. Dacă stai în fața grădinii tale și simți că „lipsește ceva", cel mai probabil nu îți lipsește un obiect nou, ci o idee clară despre cum vrei să arăte

Pentru mulți dintre noi, grădina reprezintă cu mult mai mult decât o bucată de teren în plus sau locul unde mai tundem iarba din când în când. Este cea mai importantă „cameră” a unei familii pe timp de vară. E locul unde copiii învață să descopere natura, unde prânzul de duminică se prelungește până la cină și unde, după o zi lungă, reușești în sfârșit să lași telefonul din mână pentru o jumătate de oră de liniște.

Citește mai mult

Hormuz - nava SUA

Hormuz este un nod sistemic, nu doar energetic. Importanța strâmtorii nu derivă doar din volumul tranzitat, ci mai ales de numărul mare de tipuri de produse care o traversează. Nu vorbim doar despre petrol brut sau gaze naturale lichefiate, ci despre produse petrochimice, polimeri, metale și semifabricate. Acestea sunt elementele invizibile care susțin producția globală. foto Profimedia

Citește mai mult