Sari la continut

Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune. 
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

Creier pané și tocană de inimi

Citind sutele de comentarii la articolul subsemnatului despre descalificarea lui Djoković am senzația că mă scufund într-o mlaștină umană care îmi trece peste cap.

Pentru toți netoții și toate netoatele netului care au postat teorii ale conspirației-masturbației, rasisme de secol XIX, ignominii, idioțenii în „apărarea” lui Novak Djoković, fără speranța de a-i face să priceapă sau măcar să simtă ceva, mai scriu, nu știu nici eu de ce, dar scriu câteva rânduri:

- „Când servește Isner cu peste 200 km/h, arbitrul se ferește, să se fi ferit și aia”. Păi, când se execută un serviciu, arbitrul e pregătit. Doamna a fost luată prin surprindere, fiind în pe loc repaus după încheierea ghemului, și lovită de la mică distanță, prieteni ai prostiei.

- Niciunul dintre netoți și niciuna dintre netoate nu evocă posibilitatea ca, lovită în gât, în carotidă, femeia să facă un stop cardio-respirator. O acuză, în schimb, bestial, de „teatru hollywoodian”...

- Lovirea arbitrului cu mingea când jocul este întrerupt e penalizată cu descalificare, indiferent de intenție sau nu. Dacă intri pe contrasens ca să depășești coloana și lovești o mașină, n-a fost cu intenție, nu? Mingea expediată de Djoković echivalează cu o intrare pe contrasens.

- Serena Williams nu a lovit niciodată un arbitru și nici altă persoană. Pentru manifestări verbale violente a fost penalizată cu puncte pierdute chiar aici, la US Open, în finala cu Osaka, pierzând apoi și meciul. Comparația cu cazul ei o poate face doar o ceafă lată rasistă din Carpați. Sau un campion din aceeași zonă.

- Și, în fine, prieteni ai prostiei, o idee simplă, pe care, poate, o veți înțelege cu un efort al cerebelului: Ce interes aveau organizatorii US Open să-l scoată pe Djoković din concurs? Răspuns: niciunul. Dimpotrivă. Djoković vrea o asociație paralelă cu ATP – atunci mai abitir faci totul ca el să joace cât mai mult într-un turneu sub sigla ATP, în speranța reconcilierii. Nadal și Federer lipsesc de la New York, Grand Slam-ul e pus în ghilimele de pandemie, și tu, ATP, sau USTA, să vrei să-l elimini pe Djoković ca să-ți ofilești de tot turneul?

Creier pané și tocană de inimi.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.



Îți recomandăm

shinzo abe

Puțin după ora 11, în zona pietonală din fața gării Yamato-Saidaiji din Nara, au început discursurile electorale. Reprezentanți locali, un parlamentar, apoi primarul orașului vorbeau pe rând, într-o formulă des întâlnită în campaniile electorale. foto Profimedia

Citește mai mult

Soc / sursa foto: Profimedia

Într-o după-amiază, cu oile pe-o tăietură mai veche, mă lăsasem către pădure. Nicu stătea pe areapa de diladeal. Am dat acolo de un brad bătrân, doborât de vânturi, suspendat pe-un gruneț. M-am cocoțat pe el și-am mers până spre vârf; am șezut între cepi, urmărind oile împrăștiate prin zmeurari, de la înălțime. Vremea era plăcută, oile cuminți așa că am început să mă plictisesc. Cum am rămas copil cu mintea, nu cu răutatea, de câte ori mă plictisesc încep și eu să fac ce fac copiii: tot felul de crâmpote.

Citește mai mult

Epstein files / sursa foto: Profimedia

A fost o săptămână de groază. Am încercat să înțeleg ce se întâmplă la vârful politic din Statele Unite, dar e prea mult. Nu fac față. Nu reușesc să leg toate firele. Rămân doar cu o senzație apăsătoare: groaza față de ce au putut face Epstein și oamenii din jurul lui. Agravat de sentimentul că ceea ce s-a întâmplat acolo este doar ce a venit acum la suprafață, asemenea lucruri se întâmplă peste tot. Citesc cu interes articolul domnului Bănescu. Mă regăsesc, desigur, în condamnarea fermă a faptelor perverse și sunt de acord cu aluzia la Epstein ca „iluzionistul perfect”, aproape o întrupare a diavolului. Dar, din păcate, aș muta acest „iluzionist perfect” dintr-o singură persoană în fiecare dintre noi.

Citește mai mult