Sari la continut

Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune. 
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

Creier pané și tocană de inimi

Citind sutele de comentarii la articolul subsemnatului despre descalificarea lui Djoković am senzația că mă scufund într-o mlaștină umană care îmi trece peste cap.

Pentru toți netoții și toate netoatele netului care au postat teorii ale conspirației-masturbației, rasisme de secol XIX, ignominii, idioțenii în „apărarea” lui Novak Djoković, fără speranța de a-i face să priceapă sau măcar să simtă ceva, mai scriu, nu știu nici eu de ce, dar scriu câteva rânduri:

- „Când servește Isner cu peste 200 km/h, arbitrul se ferește, să se fi ferit și aia”. Păi, când se execută un serviciu, arbitrul e pregătit. Doamna a fost luată prin surprindere, fiind în pe loc repaus după încheierea ghemului, și lovită de la mică distanță, prieteni ai prostiei.

- Niciunul dintre netoți și niciuna dintre netoate nu evocă posibilitatea ca, lovită în gât, în carotidă, femeia să facă un stop cardio-respirator. O acuză, în schimb, bestial, de „teatru hollywoodian”...

- Lovirea arbitrului cu mingea când jocul este întrerupt e penalizată cu descalificare, indiferent de intenție sau nu. Dacă intri pe contrasens ca să depășești coloana și lovești o mașină, n-a fost cu intenție, nu? Mingea expediată de Djoković echivalează cu o intrare pe contrasens.

- Serena Williams nu a lovit niciodată un arbitru și nici altă persoană. Pentru manifestări verbale violente a fost penalizată cu puncte pierdute chiar aici, la US Open, în finala cu Osaka, pierzând apoi și meciul. Comparația cu cazul ei o poate face doar o ceafă lată rasistă din Carpați. Sau un campion din aceeași zonă.

- Și, în fine, prieteni ai prostiei, o idee simplă, pe care, poate, o veți înțelege cu un efort al cerebelului: Ce interes aveau organizatorii US Open să-l scoată pe Djoković din concurs? Răspuns: niciunul. Dimpotrivă. Djoković vrea o asociație paralelă cu ATP – atunci mai abitir faci totul ca el să joace cât mai mult într-un turneu sub sigla ATP, în speranța reconcilierii. Nadal și Federer lipsesc de la New York, Grand Slam-ul e pus în ghilimele de pandemie, și tu, ATP, sau USTA, să vrei să-l elimini pe Djoković ca să-ți ofilești de tot turneul?

Creier pané și tocană de inimi.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.



Îți recomandăm

Cristian Tudor Popescu

Rectific pentru suporterii lui Trump: am afirmat că este o canalie mincinoasă. Este, dar peste asta vine, acum, demența pură. Aveți vreo altă explicație, stimați trumpiți, pentru ce i-a aruncat în față liderului saudit Mohamed bin Salman, în Florida, în prezența întregii elite saudite?

Citește mai mult

Romance in Italia / sursa foto: arhiva personala

Într-o dimineață, într-un ziar din Italia a apărut o știre care a stârnit un mic scandal. Un italian care deține o cramă în regiunea Bolzano trimisese un avion privat în România ca să își aducă muncitoarele care îi tăiau via de aproape 15 ani. Femeile plecaseră inițial cu microbuzul, așa cum făcuseră de atâtea ori în trecut, dar fuseseră întoarse de la graniță din cauza restricțiilor. Și atunci omul a făcut ceva ce a revoltat o parte din Italia: a trimis un avion privat după ele.

Citește mai mult

Ora de vara / sursa foto: Profimedia

Capacitatea noastră de a ne adapta și de a trece prin sezoane ne face, de fapt, să ne bucurăm mai mult de viață, pentru că nu există niciun „ecuator” al vieții noastre, așa cum există unul al planetei, și niciodată nu apucăm să fim într-un echilibru perfect, iar timpul nostru personal trece inevitabil prin sezoanele vieții.

Citește mai mult