Sari la continut

Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune. 
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

Creier pané și tocană de inimi

Citind sutele de comentarii la articolul subsemnatului despre descalificarea lui Djoković am senzația că mă scufund într-o mlaștină umană care îmi trece peste cap.

Pentru toți netoții și toate netoatele netului care au postat teorii ale conspirației-masturbației, rasisme de secol XIX, ignominii, idioțenii în „apărarea” lui Novak Djoković, fără speranța de a-i face să priceapă sau măcar să simtă ceva, mai scriu, nu știu nici eu de ce, dar scriu câteva rânduri:

- „Când servește Isner cu peste 200 km/h, arbitrul se ferește, să se fi ferit și aia”. Păi, când se execută un serviciu, arbitrul e pregătit. Doamna a fost luată prin surprindere, fiind în pe loc repaus după încheierea ghemului, și lovită de la mică distanță, prieteni ai prostiei.

- Niciunul dintre netoți și niciuna dintre netoate nu evocă posibilitatea ca, lovită în gât, în carotidă, femeia să facă un stop cardio-respirator. O acuză, în schimb, bestial, de „teatru hollywoodian”...

- Lovirea arbitrului cu mingea când jocul este întrerupt e penalizată cu descalificare, indiferent de intenție sau nu. Dacă intri pe contrasens ca să depășești coloana și lovești o mașină, n-a fost cu intenție, nu? Mingea expediată de Djoković echivalează cu o intrare pe contrasens.

- Serena Williams nu a lovit niciodată un arbitru și nici altă persoană. Pentru manifestări verbale violente a fost penalizată cu puncte pierdute chiar aici, la US Open, în finala cu Osaka, pierzând apoi și meciul. Comparația cu cazul ei o poate face doar o ceafă lată rasistă din Carpați. Sau un campion din aceeași zonă.

- Și, în fine, prieteni ai prostiei, o idee simplă, pe care, poate, o veți înțelege cu un efort al cerebelului: Ce interes aveau organizatorii US Open să-l scoată pe Djoković din concurs? Răspuns: niciunul. Dimpotrivă. Djoković vrea o asociație paralelă cu ATP – atunci mai abitir faci totul ca el să joace cât mai mult într-un turneu sub sigla ATP, în speranța reconcilierii. Nadal și Federer lipsesc de la New York, Grand Slam-ul e pus în ghilimele de pandemie, și tu, ATP, sau USTA, să vrei să-l elimini pe Djoković ca să-ți ofilești de tot turneul?

Creier pané și tocană de inimi.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.



Îți recomandăm

Dacia - Inquam Photos / Adel Al-Haddad

Naționalismul ăla sănătos începe de aici. Când statul român e atent la fiecare leu pe care îl cheltuie, când încearcă să aducă furnizori din România acolo unde are o ofertă bună în piață, unde există competențe și servicii de calitate. foto: Inquam Photos / Adel Al-Haddad

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon Sport cu cai in Kargazstan

Jocurile Nomade se vor încheia pe 6 septembrie, însă jocurile Kârgâzstanului vor continua şi după această dată. Într-o țară care încearcă să-și recupereze identitatea după decenii de sovietizare, kok-boru, statuia lui Manas, steagul de o sută de metri și iurtele pentru turiști nu sunt doar decoruri ale unei renașteri naționale. Sunt și declarații despre cine vrea Kârgâzstan să fie. Problema e că desprinderea de Moscova nu se poate face peste noapte, iar între Rusia, China și Turcia, Bișkekul trebuie să învețe să joace un joc mult mai complicat decât cel de pe malul Lacului Song-Kul: unul în care regulile se schimbă din mers, iar trofeul nu mai este o carcasă de capră, ci însăși libertatea de a-și decide viitorul.

Citește mai mult