Sari la continut

Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune. 
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

Crește ura

Imaginea

Părinții mei sunt înmormântați într-un cimitir din periferia Capitalei, în religia ortodoxă, așa cum au dorit. Ceea ce n-are nicio legătură cu ideile subsemnatului despre religie, biserică și reprezentanții ei.

Azi am fost acolo să aprind o lumânare. Nu mi-a venit secunde bune să-mi cred ochilor când am văzut crucea turnată în beton făcută bucăți în jumătatea de sus, partea tatălui meu, a cărui poză am reușit s-o recuperez, nefiind distrusă în întregime.

Partea de jos, cu poza mamei, a fost probabil prea compactă ca să poată fi spartă.

Niciun alt mormânt din cimitir nu a fost atins. O asemenea risipă de energie, lovituri de baros sau alte scule, presupune multă determinare. Alt motiv decât pozițiile frecvent exprimate public de către subsemnatul față de faptele și atitudinile viciate până la revoltător ale unor înalte fețe bisericești nu văd pentru acest act de vandalism țintit.

Voi reclama cazul la Poliție, fără mari speranțe că va fi găsit vreun făptaș.

Sentimentul că ura crește mereu, de la o zi la alta, e tot mai puternic...

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Îți recomandăm
Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.



Îți recomandăm

Gelu Duminică și fiica lui

Că ne place sau nu, pentru foarte mulți dintre noi conflictul e un mod de existență. Știm foarte bine să ne certăm cu cel de lângă noi, în timp ce cooperarea ne este încă străină. Compromisul e încă perceput ca o slăbiciune și, mai deloc, ca un gest de maturitate. În vocabularul nostru curent, nu prea avem cuvinte pentru afecțiune și ne simțim stingheri și vulnerabili atunci când încercăm să le folosim, însă stăpânim foarte bine limbajele atacului și superiorității.

Citește mai mult

Radu Miruta - profimedia

„Asta mă face să observ încă o dată cam cât de puternică este matricea asta de dezinformare, care e parte a unui război care se duce pe foarte multe fronturi și care are printre scopuri decredibilizarea instituțiilor”. foto: Profimedia

Citește mai mult