Cristina Bălan este unul dintre acei oameni pe care îi asculți și ai impresia că discuți cu un prieten vechi. Nu numai pentru că vorbește relaxat, ci pentru că ideile ei te prind și îți pun lumea într-o perspectivă la care poate nu te-ai gândit până atunci. Are un parcurs profesional impresionant: a lucrat 14 ani în cadrul Organizației Națiunilor Unite (ONU), iar, în prezent, este antreprenor și co-fondator al unei companii de consultanță. Cristina este inginer de mediu și deține multiple certificări internaționale în domeniu. În plus, este vicepreședinta Comitetului de Supraveghere al Global Reporting Initiative, una dintre cele mai importante organizații globale în domeniul raportării și al dezvoltării durabile.
Dincolo de titluri, este un om pasionat de teatru, cărți și natură. Îi place să se piardă prin păduri, să meargă pe jos și să observe lumea din jur. Nu este genul care să îți dea sfaturi despre ce înseamnă „să fii sustenabil”, adică să ai un comportament care să țină cont de mediul înconjurător în complexitatea lui, dar îți oferă suficiente motive să te gândești la alegerile pe care le faci zi de zi.
„M-a atras sustenabilitatea pentru că, într-un fel, m-a întors la rădăcini. Am terminat o facultate de mediu și, cumva, mi-a rămas aproape toată viața. Îmi place natura, îmi place să merg pe jos, să observ detalii. Poate și de asta îmi place sustenabilitatea – pentru că înseamnă să fii atent la ce ai în jur și te determină să nu irosești.”
Principalele idei:
- Sustenabilitatea înseamnă eficiență și reducerea impactului negativ asupra resurselor. Orice activitate umană consumă resurse, dar este esențial să fim conștienți de acest lucru și să găsim soluții pentru a minimaliza pierderile. Sustenabilitatea nu înseamnă doar profit pe termen lung, ci și impact social și ecologic pozitiv.
- Este o componentă de business: Toată legislația care vine din zona de sustenabilitate este cuplată direct la legislația care ține de bani, la tot ce înseamnă zona financiar-bancară, pentru că orice ai vrea să faci în sustenabilitate, în orice inițiativă ai vrea să investești, ai nevoie de bani.
- Ideea de sustenabilitate poate intra în conflict cu dorința de a face profit imediat, cu nevoia de schimbare a modelului de afacere. Planificarea afacerii pentru un orizont de 20 ani cere și o oarecare viziune. Pentru schimbarea modelului de afaceri, dezvățul de anumite obiceiuri devine un proces de învățare.
- Există date contradictorii privind risipa alimentară în România. Risipa alimentară poate apărea în multe locuri de-a lungul lanțului de producție și distribuție, nu suntem responsabili doar ca indivizi.
- O posibilă soluție: firmele să-și optimizeze lanțurile logistice și să nu comande mai mult decât pot vinde; consumatorii pot face schimbări mici, dar eficiente: să meargă la cumpărături cu listă, să nu cumpere excesiv și să folosească alimentele până la capăt.
- Greenwashing - să pretinzi că ești mai verde decât ești cu-adevărat sau să nu știi că nu ești pentru că tu nu ai trasabilitate – este, din punct de vedere legal, o fraudă.
- Sustenabilitatea înseamnă alegeri conștiente. Nu există un stil de viață 100% sustenabil, dar fiecare putem face schimbări sau să nu risipim bani pe lucruri inutile, să refolosim, să evităm tentațiile comerciale.
- Principiul de sustenabilitate include și sustenabilitatea emoțională și mentală: echilibrul între viața profesională și personală, conștientizarea impactului deciziilor noastre și aprecierea momentelor mici din fiecare zi sunt elemente esențiale pentru un trai armonios
De ce ai ales sustenabilitatea?
Cu sustenabilitatea, ca termen definitoriu pentru munca mea, cumva m-a întors la rădăcini. Noi am început să vorbim despre sustenabilitate mai articulat destul de recent, doar că eu sunt absolventă de facultate de profil – Îmbunătățiri funciare și ingineria mediului – de mult mai mulți ani. În tot parcursul meu profesional am păstrat dragostea față de mediu. Îmi place foarte mult să merg pe jos, să merg la munte. Deși sunt născută în Constanța, nu sunt un fan al mării. Dacă mă duce cineva în pădure, la munte, pe creste, mă simt foarte bine. Nu pentru alpinism sau sporturi extreme sau activități mai provocatoare din punct de vedere fizic, ci pur și simplu să stau, să mă uit, să admir peisaje, să mă plimb în liniște și să văd ce se întâmplă în jurul meu. Deci, chiar sunt un fan al muntelui și al pădurilor.
Momentul de cotitură a fost în 2012, când am participat la un proiect de raportare a sustenabilității pentru o companie farmaceutică. Ulterior, am urmat un curs la Londra, unde am văzut că sustenabilitatea este tratată ca politică de stat, nu doar ca un subiect de discuție. De acolo, totul a decurs natural.
Cum definești sustenabilitatea, dincolo de explicațiile clasice?
Pe scurt, aș putea spune că sustenabilitatea este business, inclusiv pentru ONG-uri, pentru că este vorba despre a face ceva într-un mod în care nu consumi foarte multe resurse. Întotdeauna, ca să poți să faci ceva, ai nevoie de resurse, nu poți să spui că faci ceva fără resurse, nu există așa ceva. Dar a consuma cât mai puține resurse înseamnă a fi conștient de efectele negative pe care le poți genera și abia atunci faci absolut tot ce poți să le diminuezi. Ideal ar fi să le elimini, dar nu se poate să elimini în totalitate efectele unor activități.
Sustenabilitatea înseamnă eficiență și reducerea impactului negativ asupra resurselor. Orice activitate umană consumă resurse, dar este esențial să fim conștienți de acest lucru și să găsim soluții pentru a minimaliza pierderile.
De multe ori, în mediul de afaceri, termenul este folosit greșit, confundat cu rentabilitatea financiară. Dar sustenabilitatea nu înseamnă doar profit pe termen lung, ci și impact social și ecologic pozitiv.
În domeniul sustenabilității sunt două lumi acum și este important să ne aliniem și să ne înțelegem., Este lumea financiară și cea nefinanciară. Aceste două lumi nu numai că trebuie să înceapă să vorbească și să se înțeleagă între ele și să colaboreze, dar încep să devină absolut interconectate. Și mă întorc la ce spuneam înainte: sustenabilitatea este business. Business-ul înseamnă bani. Toată legislația care vine din zona de sustenabilitate este cuplată direct la legislația care ține de bani, la tot ce înseamnă zona financiar-bancară, pentru că orice ai vrea să faci în sustenabilitate, în orice inițiativă ai vrea să investești, ai nevoie de bani.
foto Profimedia
Care sunt principalele provocări ale companiilor când vine vorba de sustenabilitate?
Una dintre cele mai mari dificultăți este presiunea pentru profit imediat. Investitorii se uită la rezultatele financiare pe termen scurt, ceea ce face dificilă implementarea unor strategii sustenabile, care, în general, necesită investiții și timp. O altă provocare este schimbarea modelului de business. Multe companii nu sunt pregătite să se reinventeze când vechiul lor model nu mai funcționează.
Aici apare o problemă de sustenabilitate chiar și pentru marile fonduri de investiții, pentru că o companie, ca să fie sustenabilă cu ambele concepte la pachet, asta ar însemna că s-ar putea ca într-un an poate să nu dea dividende acționarilor tocmai pentru că a investit în niște tehnologii care să îi permită să reducă impacturile negative pe termen lung. Asta înseamnă că în anii 1 - 2 - 3 nu produce dividende pentru că trebuie să-și amortizeze investiția, dar s-ar putea ca din anul 4, 5 până în anul 10, 20 să producă dividende care să acopere și primii trei ani de restricții. Aici intervine frumusețea procesului, când să stai și să te gândești la un orizont de timp atât de mare, deci, cumva, trebuie să fii vizionar în perioada asta.
foto Profimedia
Firma, având entitate și viață proprie, îți spune ca orice entitate: „nu mai pot, nu mai funcționez, nu mai sunt aici, am un moment greu, trebuie să mă redefinesc, trebuie să mă reorganizez, să mă restructurez, trebuie să schimb obiectul de activitate, trebuie să merg în altă zonă, poate piața pe care sunt nu mai este corectă”. Atunci începi să te uiți la modelul de business și acolo, de fapt, este marea provocare pentru că trebuie să începi să construiești, este partea aceea de „și dezvățul este un proces de învățare” pentru că trebuie să te dezveți de tot ce ai făcut până atunci: dezvăț ca model de business, ca gândire, ca obiect de activitate, ca tehnologie.
Am terminat de curând o carte a lui Adam Grant, „Potențial ascuns”, și, undeva în cartea aceasta, este o ilustrație foarte interesantă, care se referă la efort și arată două ipostaze ale unui om care urcă: prima este cea a unui om care urcă pe un munte, iar a doua este cea a unui om care încearcă să iasă dintr-o groapă. Acum, întrebarea este: „Cine depune cel mai mult efort? Cel care urcă pe munte sau cel care încearcă să iasă din groapă?”
România este pe primele locuri în Europa la risipa alimentară. Am găsit undeva informația că suntem pe locul 9 și că românii risipesc, în medie, 6 000 de tone de mâncare bună pe zi, cantitate ce ar putea hrăni șapte milioane de oameni într-o singură zi, oferindu-le trei mese pe zi. Cu toate acestea, în România sunt peste 2500 de copii care se culcă flămânzi în fiecare seară. Cum putem schimba acest lucru?
Există date contradictorii privind risipa alimentară în România. Deși se vehiculează cifre alarmante, Comisia Europeană nu are date clare; în dreptul României apar doar liniuțe, adică lipsesc valorile referitoare la risipa alimentară. Însă cred că ar trebui să ne uităm și unde anume apare această risipă pentru că nu aș vrea ca noi, ca oameni, ca indivizi, să ne simțim vinovați de un impact pe care, probabil, nu îl producem integral ca indivizi. Risipa alimentară poate apărea în multe locuri de-a lungul lanțului de producție și distribuție.
La producător, un lot contaminat sau deteriorat este eliminat înainte de a ajunge la comercianți. Pe lanțul logistic, risipa poate apărea dacă un retailer comandă mai mult decât poate vinde sau dacă apar probleme tehnice, cum ar fi defectarea sistemului frigorific într-un centru logistic.
În magazine, risipa se manifestă inclusiv prin gesturi aparent minore, cum ar fi ruperea frunzelor de conopidă de către clienți, care la scară largă generează cantități semnificative de deșeuri ce ar putea fi valorificate prin compost sau biogaz.
În restaurante, risipa este adesea vizibilă în cantitățile mari de mâncare aruncate, o realitate șocantă mai ales în zonele din spatele localurilor. Aceasta poate fi cauzată de porții prea mari, gestionare deficitară a stocurilor sau a preferințele clienților.
Astfel, risipa alimentară este un fenomen complex, prezent în toate etapele circuitului alimentar.
O soluție ar fi ca firmele să-și optimizeze lanțurile logistice și să nu comande mai mult decât pot vinde. Consumatorii, la rândul lor, pot face schimbări mici, dar eficiente: să meargă la cumpărături cu listă, să nu cumpere excesiv și să folosească alimentele până la capăt.
foto Profimedia
Planificarea cumpărăturilor, respectarea unei liste și evitarea achizițiilor impulsive sunt pași simpli, dar eficienți. În plus, înțelegerea corectă a termenelor de valabilitate poate preveni aruncarea inutilă a alimentelor care sunt încă bune pentru consum sau pot fi utilizate ca ingrediente în alte preparate.
Bunicii noștri aveau un stil de viață mult mai sustenabil, valorificând toate resursele disponibile. Astăzi, însă, tendințele de consum excesiv, influențate de reclame și oferte promoționale, duc la risipă. Aceasta este vizibilă și în restaurante, unde porțiile mari generează deșeuri alimentare, afectând atât afacerile, cât și societatea în ansamblu. Mâncarea neconsumată devine o problemă ecologică, contribuind la poluare și la suprasolicitarea serviciilor de salubritate.
În final, deciziile de consum ne aparțin, iar sustenabilitatea nu înseamnă renunțarea la plăcerea de a mânca, ci o mai bună organizare și conștientizare. Fiecare alegere influențează întregul sistem, iar, printr-o gestionare responsabilă, putem evita un cerc vicios al risipei și al impactului negativ asupra mediului și al economiei.
Acum, noi, ca persoane ce putem face? Cine ne sfătuiește să avem o listă când mergem la cumpărături nu o face întâmplător. Pentru că lista ți-o faci de acasă, uitându-te deja la ce ai în casă, la ce ai în cămară, la ce ai în frigider. Ajungi acolo, mai ai o poftă, dacă te mai duci cu copilul, mai vrea și copilul ceva. Nu vă duceți nemâncați, duceți-vă cu stomacul plin. Ideal ar fi să vă duceți fără copii, dar asta este, n-avem ce să facem, viața este viață. Dar avem o listă și este bine să ne ținem de lista respectivă. Listă pe care, repet, ne-o facem înainte să plecăm de acasă știind și uitându-ne la ce avem în frigider, ce avem în cămară. În clipa în care ai în frigider anumite lucruri care se apropie de termenul de valabilitate – și aici, cu termenele de expirare și de valabilitate avem o problemă la nivel de înțelegere – ne uităm să vedem ce avem bun și ce poate fi folosit. Ce poate că e bun, în sensul că ne-am uitat pe etichetă și am văzut că a trecut o zi, oare s-a stricat? Noi spunem că s-a stricat iaurtul, dar el nu s-a stricat. Termenul acela este depășit, dar iaurtul este foarte bun. De regulă, lucrurile care sunt fermentate sunt deja fermentate. Fermentarea înseamnă conservare, da? Poate nu mai mâncăm iaurtul respectiv, dar putem să-l punem într-o plăcintă, putem să-l punem într-o prăjitură care este pregătită termic, adică este pusă la cuptor, și automat putem să folosim iaurtul acela ca materie primă pentru altceva, ca ingredient. Deci el nu mai este aliment, ci se transformă în ingredient. La fel se poate întâmpla cu o mulțime de alte lucruri pe care noi le avem în frigider. Ceea ce fac eu, de regulă, în clipa în care deschid ceva din frigider și am o problemă cu termenul de valabilitate, este să miros, eventual să gust, și-mi dau seama. Dacă este un miros care nu e suportabil, e clar că e stricat. Am generat risipă. Asta e, nu sunt sustenabilă 100%, sunt om. Dacă mirosul este ok, am gustat și mi se pare ceva suspect, decât să mă îmbolnăvesc, prefer să arunc. Iarăși am generat risipă. Îmi pare rău, asta este. Dar, dacă aceste două simțuri îmi spun că totul este în regulă și totuși în continuare am o reținere, atunci lucrul respectiv se transformă în ingredient. Dacă nu am nicio suspiciune de genul ăsta, pot să încerc să mănânc.
Asta ne duce cumva și la inteligența bunicilor noștri. Ei erau mult mai sustenabili.
Nu se arunca nimic. Ne aducem aminte că resturile alimentare se păstrau. Eu îmi aduc aminte că îmi petreceam verile la țară, la bunici. Se puneau resturile alimentare într-o găleată, se amestecau cu alte resturi și se dădeau la porci. Mai erau lucruri care se dădeau la găini. Deci, oamenii din gospodării valorificau absolut tot. Acum, însă, suburbanul s-a transformat în vile și în altceva. Dar oamenii care trăiesc în continuare la țară, în spiritul acela rural dau o nouă viață alimentelor. Dincolo de faptul că, în clipa în care te-ai dus în grădina ta și ai smuls de acolo țelina sau morcovul, nu îți iei mai mult din grădină decât ai nevoie. Poți face acest lucru și la supermarket, doar că trebuie să te organizezi foarte bine și să nu cedezi ispitei. Iar ispita vine și din partea reclamelor cu care suntem bombardați. „Cumpără mai mult pentru că este ieftin” sau „Cumpără mai mult pentru că este bine să cumperi mai mult”. Nu știm pentru cine este bine să cumperi mai mult. Sau mă rog, știm, dar nu intrăm în detalii. Și atunci, poate că și partea asta cu reclamele și cu tentațiile care sunt în jurul nostru ar trebui analizată. Inclusiv în privința asta ar trebui să ne facem o listă. Dar lista asta să fie cu lucrurile la care nu ne uităm sau spre care nu ne aplecăm cu interes. Adică avem o listă cu ce să facem, dar ar trebui să avem și o listă cu ce să nu facem. Ideea este că și acesta e un proces de învățare.
Greenwashing-ul este o problemă reală. Cum poate fi recunoscut și evitat?
Greenwashing înseamnă să pretinzi că ești mai verde decât ești cu-adevărat. Și pretinzi știind, de fapt, că tu nu ești. Sau neștiind că nu ești pentru că tu nu ai trasabilitate, nu ai făcut nicio analiză. Italienii spun „farsa verde”. Mi se pare genial termenul ăsta. Din punct de vedere legal, înseamnă fraudă.
Un exemplu recent este o companie de energie care a trecut pe facturi că are „impact zero”. Dar cum poate fi zero când pentru generarea, stocarea și trimiterea facturilor se consumă energie?!
Unii fac greenwashing intenționat, alții, din neștiință. Companiile trebuie să fie transparente și să-și susțină afirmațiile cu date clare. Consumatorii pot să fie atenți la etichete vagi precum „eco”, „verde” sau „natural”, fără explicații clare. Există directive europene care vor reglementa mai strict aceste aspecte în viitor. Noi nu avem, în momentul de față, o legislație specifică pe greenwashing. Există un proiect de directivă europeană, Green Claims Directive se cheamă, anti-declarații, și se referă exclusiv la promovarea comercială.
Partea frumoasă este că tot mai mulți clienți vor începe să înțeleagă că impact zero nu există, că de-asta facem educație în piață și de-asta se face educație inclusiv la școală. Deci, vin niște generații după noi mult mai educate în zona de sustenabilitate decât suntem noi.
Pe final, vreau să-ți adresez câteva întrebări scurte, să încheiem într-o notă relaxantă. Și vreau să te întreb: Care este cel mai bun obicei pe care îl practici tu zilnic dar și voi, în familie?
Noi, în familie, vorbim între noi. Vorbim mult, chiar vorbim. Ne spunem lucruri, dezbatem idei și ne ascultăm unii pe ceilalți și cred că ăsta e cel mai sănătos obicei.
Este un obicei bun, pentru că este și sustenabil.
Până acum a mers, 30 de ani, cred, sau chiar peste. Deci, până acum a funcționat. Așa că… vorbiți, vorbiți între voi.
Sustenabilitatea poate fi aplicată și la nivel personal?
Sustenabilitatea înseamnă alegeri conștiente. Nu există un stil de viață 100% sustenabil, dar fiecare putem face schimbări. De exemplu, să nu risipim bani pe lucruri inutile, să refolosim, să evităm tentațiile comerciale.
Un alt aspect important este timpul: când ne alegem joburile sau proiectele, este important să fim aliniați cu valorile noastre. Eu am luxul de a spune „nu” proiectelor care nu rezonează cu principiile mele, și cred că asta este o formă reală de sustenabilitate personală.
Ce cărți recomanzi pentru cei interesați de sustenabilitate?
Sunt multe recomandări. Mai degrabă aș sugera autori, decât titluri specifice.
Un exemplu este John Elkington, care a avut un parcurs profesional interesant pentru oricine își dorește o carieră în acest domeniu. De-a lungul timpului, a colaborat cu industrii despre care acum spune că, poate, n-ar fi trebuit, dar din care a învățat lecții valoroase. Lucrurile evoluează. Anul trecut, a lansat ”Tickling Sharks”, o carte care, din păcate, nu a fost încă tradusă la noi.
Tot în zona sustenabilității, un autor fascinant este Peter Wohlleben, pădurar de profesie, care scrie extraordinar despre relația noastră cu pădurea.
Pentru cei interesați de sustenabilitate, politici publice sau gândire sistemică, o carte esențială este ”Thinking in Systems” de Donella Meadows. Din păcate, nu este tradusă în limba română, deși, din punctul meu de vedere, ar trebui să fie o lectură obligatorie.
Aceste recomandări sunt un bun punct de plecare pentru cineva la început de drum, dar, desigur, alegerea depinde de interesele fiecăruia.
Aș vrea să te mai întreb dacă ai un citat, un motto, care te face să te ridici din pat sau un principiu care te motivează în fiecare zi?
Nu am un singur citat preferat, dar cred cu tărie că cel mai important este să trăim cu intenție și responsabilitate. Pentru mine, fiecare zi este o oportunitate de a învăța, de a contribui și de a face o diferență, fie la nivel personal, fie profesional.
Încerc să fiu conștientă de alegerile mele, să îmi stabilesc obiective clare și să trăiesc într-un mod care reflectă valorile mele. Nu este vorba numai de sustenabilitate în sens ecologic, ci și de sustenabilitate emoțională și mentală. Echilibrul între viața profesională și personală, conștientizarea impactului deciziilor noastre și aprecierea momentelor mici din fiecare zi sunt elemente esențiale pentru un trai armonios.
Dacă ne trezim dimineața și suntem recunoscători pentru ceea ce avem, dacă ne propunem să aducem un impact pozitiv în lumea din jurul nostru, atunci cred că suntem deja pe drumul cel bun.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.