Foto: Alex Damian
„Îmi doresc ca accesibilitatea muzicii clasice să devină o normalitate în România zilelor noastre”, spune Cristian Măcelaru, iar această accesibilitate a guvernat concertul de deschidere al celei de-a 27-a ediții a Festivalului Enescu. În program, directorul artistic al festivalului a ales trei lucrări emblematice pentru ceea ce își dorește să fie cel mai important eveniment cultural al României: unul dintre cele mai prestigioase festivaluri de muzică clasică din lume. Emblematice, dar nu facile.
Publicul a putut asculta la Sala Palatului și în transmisiune directă la TVR & Radio România Muzical o creație în primă audiție absolută a compozitorului român Dan Dediu, un solicitant concert-capodoperă pentru vioară scris în 1940, cu superstarul Nemanja Radulović solist, și muzica Poemei Române, primul opus enescian – o declarație de iubire necondiționată.
Un dirijor mare e cel care, dincolo de tempo și nuanțe, imprimă orchestrei o stare. Iar Măcelaru a știut să gestioneze în seara inaugurală și starea, pe lângă emoția și stresul inerente fiecărui început. Filarmonica „George Enescu” a răspuns impecabil – e, totuși, un ansamblu care are în ADN-ul muzical 157 de ani de tradiție simfonică. De la unisonul viorilor cu care începe prima lucrare a serii, Concertul pentru orchestră op.182 de Dan Dediu, fără îndoială o reverență enesciană, ansamblul a arătat determinarea justă. Muzica lui Dediu e frumoasă și energică, cu o temă misterioasă din trei sunete care străbate întreaga structură tripartită a concertului, cu melodii ludice pentatonice, polimetrii ambigue, percuții cinematografice, cu revenirea laitmotivică a unisonului atât de enescian și mai ales cu o continuă îmbogățire orchestrală, care solicită și incită fiecare compartiment al ansamblului.
E un dinamism contagios în muzica creatorului român, care, sub mâna atentă a lui Cristian Măcelaru, a reușit să anime atât orchestra, cât și publicul. La final, compozitorul a fost invitat în scenă pentru binemeritate aplauze. La 58 de ani și aproape 200 de opusuri, Dan Dediu este astăzi cel mai important compozitor român al momentului.
E un cu totul alt registru în Concertul în re minor pentru vioară şi orchestră de Aram Haciaturian, scris pentru virtuozul David Oistrah în 1940, un concert rar cântat pentru că este extrem de solicitant, atât pentru solist, cât și pentru acompaniatori. Dar de o frumusețe sublimă, de la ostinato-ul primei părți și mai ales în a doua temă, lirică și poetică. Nemanja Radulović e cu adevărat un poet, dincolo de șocul vizual pe care îl poate provoca vestimentația și coafura extravagantă. Un violonist genial, care face ca timpul să se oprească pentru toți cei din scaunele Sălii Palatului. Nemanja e un tip foarte cool, un mare timid care se transformă pur și simplu pe scenă. Muzica îl face fericit, iar zâmbetul lui de copil mare e de-a dreptul molipsitor. Caracterul improvizatoric al părții a doua îi vine mănușă violonistului sârbo-francez, iar explozia coregrafică din final e pur și simplu contagioasă. Chimia superbă dintre solist și dirijor a fost prelungită de un bis delicios: Măcelaru a luat vioara concertmaestrului pentru a interpreta împreună cu Radulović un Preludiu liric și ludic, ca un cântec de leagăn, din Cinci melodii pentru 2 viori de Șostakovici. Da, dirijorul român e violonist de formație, iar acest bis a ajuns direct la inima publicului!
Despre inimi este și partea a doua a concertului inaugural: Poema Română op.1 în do minor de George Enescu, pentru cor de bărbați (fără cuvinte) și orchestră simfonică – o declarație de iubire necondiționată. Cristian Măcelaru a ales această lucrare pentru deschiderea festivalului pentru că e inspirată fără echivoc din folclorul național, prelucrat într-o manieră romantică de compozitor, cu un patriotism de o ingenuitate tulburătoare. „O muzică izvorâtă din inimă”, avea să spună mai târziu compozitorul, care nu a mai revenit la această formulă de prelucrare a folclorului decât în rapsodii. Orchestra filarmonicii bucureștene a dozat perfect căldura ideilor tematice populare, citate atât de explicit, cu un dirijor extrem de atent la nuanțele molipsitoare ale dansurilor și la melancolia doinei, dar și la solemnitatea apoteotică a imnului regal din final.
Cântată în primă audiție la Paris, în 1898 – Enescu avea doar 16 ani! – Poema Română a fost aplaudată foarte călduros de publicul francez și cu adevărată fervoare, două luni mai târziu, de publicul român, când Enescu și-a dirijat-o la București, într-un concert care i-a adus o notorietate impresionantă. „Omagiu respectuos M.S. Regina României” e textul dedicației înscris de compozitor pe manuscrisul lucrării – o dedicație folosită și în proiecția video imaginată de regizorii multimedia Nona Ciobanu și Peter Košir, cu sprijinul lui Damian Ștefa, care a însoțit muzica poemei, cu o uvertură rostită de actorul Marius Bodochi, fragmente din Amintirile lui George Enescu povestite lui Bernard Gavoty. Fervoare a fost și în aplauzele publicului de la final: măreția acestei lucrări enesciene este de necontestat.
Acesta a fost concertul de deschidere al ediției a 27-a a Festivalului Internațional „George Enescu”, din seara de duminică, 25 august 2025. Un concert despre trecut (Enescu), prezent (Nemanja & Filarmonica „George Enescu”) și viitor (Dan Dediu și publicul tânăr, prezent într-o proporție încurajatoare la Sala Palatului). Un concert de zile mari, memorabil prin firesc și calitate. Iar dacă mult râvnita normalitate mai are parte de întârziați, telefoane aprinse – această prelungire a mâinilor noastre de cetățeni ai secolului 21! – și aplauze între părți, nu trebuie să uităm că muzica este și va fi întotdeauna despre libertate. Publicul nu se cucerește cu reguli și prețiozități snobe. Poate nu-ți place violonistul cu părul prins ciudat, poate nu ai gustat proiecția video naivă care recreează drumul compozitorului din satul moldav până în marele oraș, poate actorul care îl întruchipează pe Enescu ți s-a părut un pic prea încruntat.
Dar nu uita: viitorul nu se cucerește cu cutume, ci cu accesibilitate în afara tiparelor. Cu libertate. Pentru ca muzica să-și ocupe locul firesc în inimile celor care vor deveni publicul de mâine.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.