E deja un loc comun în folclorul politic american că, pe 26 septembrie 1960, cine s-a uitat pe micul ecran la prima dezbatere modernă înregistrată (*) dintre prezidențiabili l-a dat câștigător pe senatorul Kennedy, care se uita direct la cameră, dar cine a ascultat la radio l-a văzut câștigător pe vice-președintele Nixon, chiar dacă transpira mult. Cu tot avansul tehnologic, istoria încă nu a avut timp să se pronunțe asupra câștigătorului din 26 septembrie 2016 al primei dezbateri din epoca post-modernă – pe ecranul televizorului a ieșit câștigătoare democrata Clinton, iar pe ecranul calculatorului cu net, republicanul Trump. Probabil că pe net sunt acum urmașii ascultătorilor la radio de acum 56 de ani, cei care sunt din start arondați unui anumit post și au o părere clară despre ce vor să audă ( dacă tot avem interneturi, cum bine zicea Bush în dezbaterea din 2000).
La urma urmei, nu contează ce vezi, ci ce vrei să auzi. Un filmuleț pe Washington Post ne arată ce ar fi spus în realitate cei doi contracandidați ( priviți-mă sunt eu/ vă vine să credeți?/acum faceți comparație cu celălalt/ întâmplător am și un plan, dacă nu credeți mergeți la mine pe website/ sunt aproape sigur că am văzut la TV cum mexicanii ne iau locurile de muncă sau ceva pe acolo etc.”.
Mai interesant mi s-a părut însă experimentul ziaristului de la New York Times care, ascultându-și șeful de secție redacțională, s-a uitat la dezbatere cu sonorul pe „mute”. Se pare că sunt tot felul de teorii, care merg mâna la cât de des clipește unul față de celălalt, ca să-ți dai seama de câștigătorul la pixeli.
Așa a văzut omul că filmul a început cu gestul în care dl. Trump își pune afabil mâna pe spatele dnei. Hillary și asta ar însemna (într-o lume în care nu se mai pupă mâna la cucoane, nota bene) un semn clar de eu sunt șeful aici. Dar, atenție, ziaristul n-o aude pe dna Clinton când îi zice, înainte de acest gest, „how are you, Donald”! Uitându-se în continuare pe mutește are impresia că doamna e câștigătoarea serii, arătând mai sigură pe ea, comparativ cu domnul care se tot agită de la pupitrul său. Spectatorul surd mai reține un moment – doamna grizonată îmbrăcată toată în roșu face un ușor, de-abia perceptibil dans jucăuș din umeri, zâmbește tinerește cu toată fața și își dezvelește dantura perfectă, în timp ce omului cu părul gălbui îi mijește un zâmbet, nu neapărat afabil. Este momentul care va rămâne drept ce am eu și nu are ea: dl. Trump spune clar - „temperament, cred că ăsta este de departe cel mai important activ al meu. Dar și judecata, nu e nicio îndoială în privința asta, am o judecată mai bună ca ei”.
Moderatorul, Holt Lester, vrea să-i dea cuvântul dnei Secretar, dar dl Trump zice: „Stai un pic. Vorbeați, Secretary Clinton, de curând cu cineva de la AFL- CIO ( federația sindicatelor americane -n.m.) și erați total depășită de situație (totally out of control). Mi-am zis – iată o persoană care are o problemă de temperament”.
Moderatorul insistă să-i dea cuvântul dnei Secretary Clinton, iar doamna „whew, ok” (laughter/râsete) și are loc scena cu umerii. Și revine „Hai să discutăm despre două subiecte importante care au fost în treacăt menționate de Donald...”
Dacă nu te-ai uitat cu sonor, probabil că poți s-o vezi pe dna Clinton câștigătoare. Dar, dacă n-ai prins acel „Donald” al doamnei chiar nu poți să te pronunți despre cine a pierdut sau a câștigat. Revedeți, recitiți, reauziți.
Cum zicea emisiunea care se dădea pe vremuri la noi? Dacă doriți să revedeți din programul de Revelion? Doreați, nu doreați, tot n-aveai ce face...
Așa că dacă doriți să vedeți revelionul din 26 septembrie 2016, petrecerea de la cumpăna a două lumi ... aruncați-vă un ochi pe stenogramele dezbaterilor din 26 septembrie 2016 , respectiv 26 septembrie 1960. Luați pixul în mână sau, mai simplu, dați un ctrl+F.
„Donald” (un fel de Gigi). Dna. Clinton s-a adresat competitorului său folosind aproape de fiecare dată (în total de 20 de ori) prenumele acestuia și o singură dată s-a referit la dl. Trump. În schimb dl. Trump a folosit doar Secretary (echivalent dna. secretar de stat). Apelativul a venit cu aprobarea tacită a dnei Clinton, iar Trump nu a scăpat ocazia „da, e corect așa? Bine, pentru că vreau să fiți mulțumită, țin mult la treaba asta”.
E desigur deplasată comparația cu dezbaterea din 1960 (la urma urmei, e o diferență de 56 de ani-TV) când competitorii erau Mr. (Senator) Kennedy, Mr Nixon, iar întrebările le punea un Mr. Smith, de la CBC. Astăzi, moderatorul este un prezentator-vedetă de la NBC News, îl cheamă Lester Holt și, cum se poate vedea și fără sonor, este un negru care are privilegiul să spună detașat că „procentul americanilor care afirmă că relațiile rasiale sunt proaste în țară este la cel mai înalt nivel din ultimele câteva zeci de ani”. Evident, prezentatorul vedetă este, pentru toată lumea, Lester.
Astăzi, în lumea lui Donald, suntem cu toții frați și ... e frumos.
* Beautiful (frumos). Este cuvântul folosit de patru ori în timpul dezbaterii din 26 sept 2016, de trei ori de dl. Trump. „(Planul meu) va fi un generator de locuri de muncă, ceva ce nu s-a mai văzut de pe vremea lui Ronald Reagan. Va fi un lucru frumos de văzut (It's going to be a beautiful thing to watch)”. Apoi o să fie frumos când, cu puțin leadership/spririt de commandant, o să aducă acasă banii ținuți afară de multinaționalele americane ( se estimează că ar fi la 5 mii de miliarde de dolari), banii o să fie băgați în inner cities ( cartierele sărace și suprapopulate care, pe stilul American, sunt în centrele orașelor).
Dna. Clinton a folosit frumos referindu-se la lucrarea unui architect aflat, apropos, în sală. Și acel architect a făcut „o construcție frumoasă pentru Trump pentru care nu a fost plătit atât cât trebuia, atât cât facturase”. Dar dl. Trump intervine prompt – „poate că nu a făcut o treabă bună și eu nu am fost satisfăcut de munca lui … la fel ar trebui să facă și țara noastră”.
În sfârșit, dl Trump se referă la faptul că e nevoie de relații mai bune între comunități și poliție, pentru că, în unele cazuri, „nu e bine ce se întâmplă. Uitați-vă la Dallas, unde relațiile au fost studiate serios, relațiile au fost un lucru cu adevărat frumos, până când cinci polițiști au fost uciși într-o noapte, foarte violent. Deci se întâmplă lucruri urâte. Niște lucruri chiar foarte urâte”.
* Smart ( deștept/isteț). La acest capitol, statistica e pe dos decât la beautiful. Din trei nominalizări, două aparțin doamnei Clinton – „ne trebuie niște acorduri comerciale smart și corecte”. Apoi „mulți oameni smart și cu bani știu asta”, referindu-se la faptul că relaxarea fiscală pentru cei bogați propusă de dl. Trump nu a funcționat, a dus la nebunia (mess) în care am fost în 2008-2009”. (Este momentul care va rămâne ca „economia trump-up, trickle-down” care s-ar traduce prin nu mai merge să păcălești lumea (trump-up) că dacă merge treaba la cei de sus/la bogați, le iese ceva de aici și celor de jos).
De partea cealaltă, dl Trump spune – „asta arată că sunt smart” referindu-se la remarca dnei. Clinton că singura dată când poporul a văzut declarațiile fiscale ale dnului. Trump a fost când acesta a trebuit să-și ia niște licențe pentru cazinouri, iar din aceste fișe a reieșit că nu a plătit niciun impozit pe venit. (Cu acestă ocazie, dna Clinton spune – „deci, ar trebui să ne-ntrebăm: de ce nu-și publică el declarațiile fiscale? Și cred că pot fi aici mai multe motive. Primul – poate nu e atât de bogat atât cât spune el că e”. Așadar, pentru doamna, acesta e primul motiv pentru care domnul ar trebui penalizat de popor).
* Wealth(y) (avere/persoane bogate) – termenul apare de 18 ori, din care dl Trump l-a folosit de trei ori: „bogații vor crea un număr extraordinar de locuri de muncă (tremendous jobs), dar oricum planul pe care îl propune nu e pentru bogați, cât pentru clasa de mijloc”. „Știu o mulțime de bogați care nu sunt verificați de Fisc” (spre deosebire de el, care este verificat în fiecare an, dar „nici măcar nu mă plâng de asta”). „In Palm Beach, Florida, o comunitate puternică, o comunitate minunantă (brilliant), o comunitate bogată, probabil cea mai bogată comunitate din lume, am deschis un club despre care am primit doar cuvinte de laudă. Fără discriminare împotriva afro-americanilor, împotriva musulmanilor, împotriva nimănui”.
Dna Clinton a folosit wealthy în general mesajele cu tema „să-i facem pe bogați să-și plătească corect taxele”.
Nici beautiful, nici smart, nici wealth nu s-au folosit în cadrul dezbaterii din 26 sept 1960.
- Jobs ( locuri de muncă) – folosit de 42 de ori. Trump – 19, Clinton - 17, Holt – 6. În 1960, cuvântul a fost folosit de 5 ori.
- Rusia – de 13 ori în 2016. În 1960, Sovietele au apărut de 8 ori.
- China – de 12 ori în 2016 (de două ori în 1960, sub forma „comuniștii chinezi”)
- Mexic – 6 ori (o singură dată în 1960, referire la mexicani)
* Creative (creativ) a apărut de două ori în 1960, sintagma „energii creative” (Nixon) și deloc în 2016.
* Race (rasă) – de 7 ori în 2016, 0 – în 1960. Cu 56 de ani în urmă, Kennedy spunea „a negro-baby născut azi are jumătate din șansele unui copil alb să ajungă la liceu - lucru valabil și pentru mexicanii și portoricanii născuți în multe din orașele noastre – și o treime șanse să meargă la colegiu. De asemenea, are un risc de patru ori mai mare să nu găsească de lucru. Cred că putem face mai multe în privința asta!”
* Corruption – 1 în 2016 (Trump, referitor la naturalizarea unor imigranți), 0 în 1960
* Poliție – 21 ori în 2016, 0 în 1960
* Need to (trebuie să) – 20 de ori în 2016, de 3 ori în 1960.
* People (popor) - de 73 de ori în 2016, de 32 de ori în 1960
* Country (țară) - de 72 de ori în 2016, 27 de ori în 1960.
Eu mă opresc aici. Puteți continua cu alte sute de cuvinte jocul ctrl+F. Oricum, tot Economist are dreptate – indiferent de câștigătorul din noiembrie, suntem deja în lumea post-trump.
PS. Pentru cei care se-ntreabă de ce în dreptul creștetelor candidaților se vede scris caligrafic pe fond albastru right people, cred că am un răspuns – e din Declarația de Independență de acum 240 de ani, partea cu whenever any Form of Government becomes destructive of these ends, it is the Right of the People to alter or to abolish it, and to institute new Government… etc. Astăzi, chestia asta a ajuns să sune a E dreptul poporului să schimbe postul TV, că tot aia găsește.
Note (*) Se spune că prima dezbatere a avut loc în 21 august 1858, între congresmenul republican Lincoln și senatorul democrat Douglas. Hardul de memorie pe care s-a arhivat textul se pare că a fost pierdut.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.