Cu ce ofertă electorală aș veni dacă aș candida la primărie. O modalitate de a face politică open-source, din care se poate inspira orice candidat

Foto: Inquam Photos

Se apropie alegerile locale și, ca unul care nu a ratat nicio participare la vot, mă preocupă soarta orașului meu. Mă preocupă suficient de mult încât să fac propuneri către primărie, așa cum a fost cazul în urmă cu 6 ani, când primăria a lansat o solicitare de sugestii pentru strategia de dezvoltare locală. Atunci am mobilizat elevi de la cercul de inventică, doritori să participe la un brainstorming din care au rezultat o mulțime de idei despre cum s-ar putea ameliora calitatea vieții în orașul nostru. Am trimis ideile noastre pe adresa de e-mail a primăriei, dar, deși nu am primit nici măcar confirmarea mesajului, am remarcat că cel puțin una din idei a ajuns proiect oficial, din păcate fără menționarea autorilor.

Deși nu intenționez să candidez la vreo funcție, rostul acestui joc de rol este de a da idei candidaților și alegătorilor. Hai să zicem că e o modalitate de a face politică open-source: orice candidat se poate inspira din ce propun în rândurile de mai jos.

Fiind profesor, știu ce înseamnă să-ți faci temele. Așadar, înainte de a începe campania mi-aș face temele serios. Aș citi despre urbanism și administrarea unui oraș, despre smart-city, despre infrastructură și alte aspecte edilitare. Deși predau geografie la nivel liceal, unde există mai multe capitole despre așezările omenești, nu pretind că sunt expert în problema administrării și dezvoltării unui oraș, așa că sunt conștient de nevoia de aprofundare. În paralel, aș sta de vorbă cu oameni care deja au reușit; Ilie Bolojoan, primarul Oradei, dar nu numai el, ar fi un punct de plecare. Aș aborda persoane din mediul academic sau din administrația unor orașe pe care le consider model de reușită: Singapore, Amsterdam sau orașe inteligente nou-apărute, cum este Songdo din Coreea de Sud.

Bun, să presupunem că am ajuns la stadiul în care am înțeles ideile generale despre ce înseamnă un oraș modern, sustenabil și în care oamenii să trăiască bine. Dar partea dificilă e să aplici teoria la contextul orașului tău. Relieful și resursele orașului, demografia, situația finanțelor orașului, pot fi radical diferite. Nevoile locuitorilor, cultura locală, legislația, toate cer adaptarea teoriei. Cuvântul cheie este optimizare. În jurul acestui concept ar fi concepute viziunea și oferta electorală:

Propun reinventarea orașului pornind de la avantajele competitive de care dispune, astfel încât locuitorii să se bucure de o viață de calitate excelentă și care să poată fi susținută pe termen lung. Deși nu propun în această etapă proiecte concrete, neavând acces la toate informațiile și la aparatul primăriei, oferta electorală se bazează pe conceptul de abordare optimizată: să facem ceea ce este mai bun pornind de la resursele de care dispunem.

Candidații se prezintă, de regulă, în fața alegătorilor cu propuneri concrete de proiecte ambițioase, dar consider că pentru un candidat care nu provine din primărie, a propune proiecte înainte a avea acces la informații concrete interne (financiare, tehnice, resurse umane etc.) este cel puțin inadecvat. Așa că oferta mea ar fi centrată pe metodă. Iată detaliile modului de abordare:

1. Împreună cu echipa (sociologi, psihologi, economiști, programatori, geografi, istorici ș.a.) aș concepe chestionare prin care aș încerca să descopăr cum sunt văzute problemele și nevoie locuitorilor, atât cele urgente cât și cele de dezvoltare pe termen lung. Ce fel de oraș ne dorim? Cum ne vedem viața anul viitor? Dar peste 10 ani? Ce compromisuri suntem dispuși să acceptăm? Fiind un oraș cu potențial turistic, ne dorim un oraș plin de turiști care vor aduce venituri importante? Dar sunt locuitorii pregătiți să plătească prețul: aglomerație, creșterea prețurilor și a poluării cauzate de autovehicule? De fapt, aș încerca să identific și să înțeleg cât mai bine spiritul orașului meu. Adică ceea ce le este necesar locuitorilor pentru a avea o viață excelentă, poate chiar lucruri pe care nu toți le conștientizează. Nu aș trece cu vedere pe cei mutați din oraș, în ideea că dacă orașul ar evolua într-unul dezirabil, mulți ar reveni cu tot cu experiența și banii lor. Pe lângă focus-grupuri și alte instrumente de studiere a pieței, aș apela la big data, adică aș încerca să descopăr din cantități mari de date de tot felul (trafic, poluare, accidente, infracționalitate, date economice etc.) ce anume se cere remediat, ameliorat sau reinventat în oraș.

2. Având o listă detaliată a acestor probleme și dorințe, vom purcede la sesiuni complexe de ideație. Aș apela și la elevii din liceele orașului pentru brainstorming, dar s-ar putea realiza și o platformă online unde cetățenii să vină cu propuneri pe diferite categorii de probleme: infrastructură, agrement, siguranță, locuri de muncă, surse de finanțare etc.

3. Etapa următoare este cea de selecție a ideilor generate. În echipe multidisciplinare, am elimina ideile redundante și non-sensurile, apoi am trece prin filtru ideile obținute, pe baza unor criterii de fezabilitate (financiar, tehnic, juridic) și utilitate pentru obiectivul strategic menționat mai sus. Urmează realizarea de prototipuri și testarea lor. Dar cum să faci prototipuri pentru un oraș? E posibil pentru unele amenajări (pasaje, piețe ș.a.) să faci machete, or aici ar fi nevoie să aflăm cum interacționează acele idei cu oamenii, cu mediul, ce efecte vor avea asupra economiei locale. Inteligența artificială (IA) este unealta la care aș apela, și anume sisteme multi-agent capabile de simulări complexe care includ milioane de oameni, fiecare cu profilurile detaliate (venituri, vârstă, ocupație etc.). Nu cunosc o modalitate comparabilă de a rula scenarii complexe. De pildă, dacă ajungem la concluzia că ar fi util un aeroport, scenariile ar trebui să țină cont de mai multe variante de amplasare, de valori diferite ale traficului și de alte aspecte. Costul de oportunitate este un alt aspect important aici, pentru că dacă aloci, să zicem, 100 de milioane de euro pentru construcția aeroportului, acești bani nu vor mai fi disponibili pentru alte proiecte (modernizarea școlilor sau realizarea unui parc industrial, de pildă). Cum analizezi care investiție are utilitatea cea mai mare pentru cel mai mare număr de oameni? Doar prin simulări computerizate bazate pe IA. Din fericire, între foștii mei elevi se găsesc câțiva care studiază, inclusiv la nivel de doctorat, inteligența artificială. Cu siguranță aș apela la competențele lor pentru a reuși. Știu că aducerea în discuție a simulărilor bazate pe IA va produce o grimasă unora dintre cititori. ”Hai să fim serioși!”, vor zice unii. ”Noi nu suntem în stare să asfaltăm cum trebuie și tu vii cu se-fe-uri din astea?!” Repet: aici propun un exercițiu. Simularea bazată pe IA este idealul, dar dacă resursele sunt deficitare, atunci aș face atât cât se poate (simulare prin dezbatere, bodystorming ș.a.), dar în niciun caz nu aș trece peste această etapă de simulare-analiză a diverselor scenarii, fie și în fața unor desene sau machete.

4. În fine, în momentul în care echipa a ajuns la forma finală a proiectului – mă aștept la o muncă de mai multe luni de zile, chiar un an – poate prezenta proiectul consiliului local pentru dezbatere și aprobare. De aici încolo, idealismul se va lovi de realismul politic pe care îl cunoaștem: orgolii, interese de partid etc. Dar dacă ar fi să-mi propun să reinventez un oraș, aceasta ar fi calea. Cu oameni de bună-credință, competenți și înarmați cu cea mai avansată tehnologie. 

Vor spune unii că visez. Da, cu asta mă ocup și cu transmiterea către elevi a capacității de a visa și de a transpune visurile în realitate. În limbaj tehnic, se numește dezvoltare de produse, sau management de proiecte inovative, iar un oraș nu este altceva decât un produs extrem de complex. Neo_dava este numele unui proiect pe care l-am inițiat în cadrul cercului de inventică al liceului nostru, unde elevii proiectează concepte pentru un oraș ideal. Visăm la ferme verticale urbane, la sisteme care să purifice aerul poluat, la piste suspendate pentru biciclete, colectare și selectare automată a deșeurilor, clădiri inteligente ș.a. Pentru elevi este un exercițiu de urbanism, arhitectură și inginerie, în urma căruia capătă deprinderi cu care ar putea contribui în viitor la orașe pe care astăzi doar le visăm.

Faptul că nu sunt interesat de participarea în cursa electorală nu înseamnă că nu aș contribui cu idei și cu celelalte competențe de care dispun la orice inițiativă onestă de creștere a orașului. Așa că voi continua să visez alături de elevi la soluții pentru creșterea orașelor, pe care le vom prezenta celor aleși să ne facă orașele mai agreabile și mai eficiente. Și, poate, într-o zi, primar al orașului meu va deveni unul dintre elevii mei care a învățat să viseze și să-și pună visul în practică. Iar noi vom trăi în orașul pe care l-am visat.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp