Foto: Codrin Unici/ Inquam Photos
Îmi dau seama că am îmbătrânit fiindcă am votat de fiecare dată când speranţele noastre că România se va schimba au fost, ulterior, spulberate brutal. Da, trăim cea mai fastă şi liberă perioadă pe care au văzut-o aceste meleaguri. Doar că prezenta şansă istorică s-a datorat unei conjuncturi binecuvântate de factori care au avut prea puţină legătură cu felul în care ne-am organizat şi gestionat noi. A fost Europa care ne-a tras de mânecă, au fost banii veniţi de la Bruxelles, interesul investitorilor într-o ţară care le oferea posibilitatea unui profit important.
Pentru a fi, totuşi, sinceri, a fost şi munca unora dintre noi, crescuţi în cultura Visului American, adică a seriozităţii, dedicării şi speranţei de neînfrânt că aceste calităţi le vor aduce succesul.
Încă reuşesc să-mi amintesc optimismul pe care l-am trăit după înfrângerea lui Năstase de către Băsescu. Ce a urmat ştim prea bine: guvernări corupte în care liberalii şi-au dat mâna cu pesediştii, un PDL prezidenţial în care colcăiau băieţii din servicii şi nesătui notorii ca Elena Udrea, Gheorghe Flutur sau Vasile Blaga, unii condamnaţi într-un final, alţii încă mici baroni politici.
La fel, crezuserăm că scăpăm de PSD fiindcă în persoana unui sas din Sibiu am găsit seriozitatea şi organizarea nemţească. A urmat cea mai fastă perioadă a corupţiei autohtone, zece ani în care Dragnea, Ciolacu şi prietenii lor liberali au făcut praf justiţia, au cadorisit serviciile secrete cu bugete exorbitante, le-au permis să-şi bată joc de cetăţeni (îşi mai aduce aminte careva de Hexi Pharma, compania care îşi avea sediul prin imobilele SRI în vreme ce îndoia dezinfectanţii cu apă şi ajuta bacteriile să ucidă românii prin spitalele patriei?) şi să se joace de-a suveraniştii scoţând din joben personaje sulfuroase pe care să ni le ambaleze în ţipla strălucitoare a salvatorilor neamului.
Au înţesat agenţiile şi instituţiile statului cu pile, amante şi servitori de la partid, reuşind să ne aducă în pragul falimentului. Şi toţi consultanţii plătiţi regeşte de aceşti politicieni care de-abia reuşesc să lege două fraze în limba română – nu că ar şti alta mai bine – nu le-au spus că nemulţumirea populară, stârnită şi de duşmanii noştri eterni de la răsărit, ruşii, dar, mai ales, de propriile fapte, ne va arunca în braţele unui coşmar numit eufemistic „suveranism”. În ultima clipă, cu serioase abuzuri ale principiilor democratice şi datorită celor care mai cred în munca onestă, am scăpat de la un salt în trecutul oribil al anilor ’30.
Dar ce am primit în schimb?
Un PSD la fel de arogant şi obsedat să preia puterea absolută asupra banului public ca pe vremea lui Iliescu, Năstase, Ponta sau Dragnea. Dacă aţi văzut vreo fotografie de la congresul de „famiglia” pentru „ungerea” candidatului unic drept staroste trebuie să-i fi observat în prim-plan pe majoritatea celor care ne-au îndatorat pentru trei generaţii, cei care cumpără ornamente pentru târgul de Crăciun de la Craiova plătind de 3-4 ori mai mult decât ar da o companie privată, baroni şi contese locale cu probleme penale sau infracţiuni nepedepsite din cauza prescripţiei, oameni care au trăit întreaga lor viaţă ca slujbaşi la stat sau conducând firme abonate la contracte cu statul.
Nu ştiu câţi aţi avut tăria să ascultaţi discursul preşedintelui Grindeanu, dar eu mă întrebam dacă vreunul dintre prietenii şi cunoscuţii mei ar fi în stare să vorbească despre corupţie şi planuri pentru relansare economică dacă ar fi fost în cercul de prieteni şi beneficiari ai zborurilor plătite de Nordis din banii românilor înşelaţi, dacă ar fi semnat celebra Ordonanţă 13 pentru liniştea corupţilor sau dacă ar fi păstorit licitaţii frauduloase pentru autostrăzile României de ne-a lăsat Bruxellesul fără finanţare. Aţi fi rezistat o oră în sala în care s-a ţinut congresul PSD?
Am început acest tablou sumbru al României de sfârşit de 2025 cu social-democraţii fiindcă ei au tupeul de a rânji mereu, chiar şi atunci când sunt mânjiţi pe la bot cu mierea furată din borcanul bugetar.
Însă nu trebuie să-i uităm pe liberali, la fel de hrăpăreţi ca şi colegii lor din USL. Cum poate un ilustru şef al partidului premierului să-i mijlocească acestuia o audienţă cu afaceristul Fănel de la Vaslui, patronul unor ferme colcăind de salmonella, arestat între timp? De fapt, cred că PSD şi PNL sunt doar formal două organizaţii distincte: majoritatea membrilor acestora visează la o nouă alianţă social-liberală.
Dacă pe Republica intră şi admiratori ai suveraniştilor, n-ar trebui deloc să jubileze pentru paragrafele de mai sus. Ce faună avem prin AUR, POT sau SOS cred că face de ruşine, în acelaşi timp, organizaţiile fasciste din perioada interbelică şi şcolile ajutătoare. Apropos, l-aţi auzit vreodată vorbind pe senatorul Paul Pintea, cel care îşi trecuse în CV că studiase la Academic Single şi care a fost prins iarăşi de poliţie conducând fără permis după ce are în cazier nişte ani de puşcărie cu suspendare? Vedeţi câţi bani ajung la el lunar din buzunarele voastre. Sau la Simion, luptătorul anti-sistem care votează cot la cot cu pesediştii când e vorba de beneficii ale băieţilor din servicii şi alte găuri la buget.
Înainte de prezidenţiale ştiam pe cine avem în parlament: aşa că mai sus am făcut doar un rezumat al „grelei moşteniri” a lui Nicuşor Dan. Însă ce a făcut el pentru a asana, atât cât îi permite Constituţia, această cloacă? A făcut nişte propuneri „pe surse” pentru şefia civilă a serviciilor de informaţii de s-a speriat Călin Georgescu că îi fură adepţii. Cum a încercat premierul Bolojan să mai taie nişte pensii speciale, cum s-a dat preşedintele cu pesedeul. Şi, atenţie: vârsta de pensionare a magistraţilor e doar o parte mică a problemei. Când vedeţi bărbaţi de 50 de ani discutând dimineaţa la ora 10 la o cafenea mall sunt şanse mari să fie pensionari MAI sau din servicii. Atâta inadecvare a unei persoane pentru o funcţie rar mi-a fost dat să văd. Să fim sinceri: l-am fi votat vreodată preşedinte dacă nu am fi ştiut că Simion ne va arunca în negura istoriei şi în braţele securiştilor de rit kaghebist?
Oamenii aceştia reprezintă coloana vertebrală a statului român. Rubedeniile, slugile şi amantele lor sunt metastaza care a cuprins mare parte din instituţiile şi autorităţile publice. Restul, cei care îi susţinem plătind dări care le oferă o viaţă de nababi, suntem cei care trebuie să strângă cureaua şi să salveze ţara. Cei ca mine, care aţi trăit dezamăgirile expuse mai sus cred că vă amintiţi cine ne-a mai cerut să strângem cureaua şi să ne plătim datoria externă.
Mi-ar fi plăcut să închei scriind că această grupare de speciali este într-un război de gherilă cu cetăţenii plătitori de taxe şi impozite. Din păcate, nu e aşa. Ne-am obişnuit, dezamăgiţi şi ocupaţi să muncim, cu simbioza greţoasă în care ne aflăm cu acest parazit numit statul român, în fapt, o organizaţie ajunsă într-un echilibru perfect între puterile sale: gaşca politicenilor corupţi şi grupurile de interese plătite din dările cetăţenilor care ar fi trebuit să-l facă funcţional.
Îmi amintesc o vorbă a bunicii, care a trăit oribilii ani ’30 şi dictatura comunistă: „Ne-a mai rămas de doi bani speranţă!”
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.