Sari la continut

Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune. 
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

Cum a învins-o Puma Pursânge pe Regina-Mamă a Wimbledonului

Wimbledon, Centre Court, ladies` final. Venus conduce cu 5-4 și 40-15 pe serviciul Garbinei – are două mingi de set.

Până atunci, meciul se desfășurase în schimburi scurte, cu lovituri decisive de ambele părți, într-un echilibru intens, aproape încărcat electric, deasupra dreptunghiului din centrul lumii tenisului.

A urmat un raliu de nu mai puțin de 19 lovituri, mai toate la maximum. Venus a aruncat în acele schimburi tot ce avea – a ascuțit crosul, a țintit lungul de linie, a agățat torpile in extremis, răcnind, a lovit din răsputeri când a avut ocazia, ba și când n-a avut-o. A fost ca plusarea până la capăt într-o mână de poker.

Muguruza a simțit mărimea mizei și a dat și ea tot ce putea.

Atât de tare a fost lovitura câștigătoare a luptătoarei spaniole, încât a îngenuncheat-o pe Williams...

Acest punct uriaș, pierdut de regina-mamă a Wimbledonului, i-a dat pumei Muguruza impulsul de încredere de care avea nevoie: aha, deci, Venus, dacă asta e tot ce poți, să știi că sunt peste tine. Chiar dacă iei primul set, nu cred că faci față încă două schimburilor „care pe care”, ai totuși 37 de ani. M-am liniștit, știu cum să câștig...

Din acel moment psihologic, problema n-a mai fost câte ghemuri mai ia Venus Williams, căci n-a mai luat niciunul, ci câte puncte! Marea campioană, de 5 ori învingătoare la Wimbledon, a dispărut parcă de pe teren, reapărând doar ca s-o felicite pe Muguruza.

Puma Pursânge Garbiñe Muguruza, după Paris 2015, iat-o și prințesă a Londrei...

Poate că unii dintre cei care m-au tot întrebat cum de numesc tenisul sportul minții, că sportul minții este șahul, vor fi priceput acum, cât de cât, de ce.

P.S.

Apropo de sportul minții, s-o vedem cu toții acum pe una dintre cele mai cerebrale jucătoare din circuitul WTA, românca Monica Niculescu, jucând, alături de taiwaneza Chan, finala de dublu doamne a Wimbledonului 2017! 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.



Îți recomandăm

CTP--

Bolojan, Ciucu, Fritz, precum și analiști economici și politici serioși îi tot spun lui Grindeanu că, în cazul ruperii actualei coaliții, urmarea nu poate fi decât și mai rea, chiar catastrofală, pentru români și România. Dânșii n-au priceput un lucru: pe actualul staroste PSD îl doare tot în organul genital, ca și pe predecesorul său, de răul României. El nu are nevoie de un sector privat bine dezvoltat, de oameni care să se susțină prin muncă cinstită și să-și plătească dările, de fonduri UE greu de dijmuit, ci de atârnători de stat – adică de mărinimia otrăvită și coruptă a PSD.

Citește mai mult

Copil omleta emotii / sursa foto: Profimedia

Dacă observi schimbări care te îngrijorează legate de copilul tău, care par că nu trec, acela este semnalul tău de alarmă să îți pui pălăria de detectiv și să afli ce anume a declanșat un sentiment puternic și o schimbare în copilul tău — un sentiment pe care încearcă să ți-l comunice așa cum știe în momentul acela (prin furie, comportamente „urâte”). Oare se simte deconectat de tine? Oare ceva îl supără la grădiniță sau în relație cu altcineva?

Citește mai mult

sediul PSD

Recunosc că m-am speriat când am auzit comparația cu „rozătoarele”, venind la suprafață în dezbatere publică din ultimele zile. Astfel de imagini pot aluneca ușor într-o formă de dezumanizare a adversarului, iar istoria ne-a arătat unde poate duce asta: când oponentul devine animal, devine și mai ușor de „eliminat”, precum am văzut în Germania nazistă și în Rwanda, unde etnicii Tutsi erau etichetați drept „gândaci” - iar ceea ce a urmat a fost cel mai cumplit genocid din zilele noastre. foto: Profimedia

Citește mai mult