Cum ar arăta o Românie condusă de Călin Georgescu

Foto: Jean-Christian Tirat / Sipa Press / Profimedia

În 1882, Carl și Samuel Schiel, fiii unui pastor luteran stabilit la Râşnov, coborau pe peronul gării din Sinaia cu intenția de a vorbi cu administratorul domeniului regal din zona. Cei doi frați auziseră că la câțiva kilometri nord de Sinaia ar fi un mic cătun numit Bușteni unde s-ar afla o zona buna pentru exploatarea lemnului. I-au prezentat administratorului planul lor de a construi o fabrica de hârtie in acea zona și regele Carol I l-a aprobat. Fabrica de hârtie Schiel a devenit rapid o poveste de succes, contribuind la creșterea economică a Bușteniului și transformarea lui într-un orășel cochet de provincie și important centru turistic. Frații Schiel nu s-au oprit la fabrica de hârtie: la câțiva ani după ce s-au mutat pe Valea Prahovei, au introdus prima locomotiva electrica din România pe ruta București - Brașov și apoi primul funicular care la acea vreme era o inovație în transportul de marfă prima și care a contribuit la construcția crucii de pe Caraiman, un simbol național al României. 

În 1945, fabrica de hârtie a fost colectivizată de comuniști iar “burghezii” Schiel au fost ștersi de pe fațada întreprinderii. Fabrica a continuat sa opereze până în anii 1980, când au început sa apară problemele. Multe din utilajele fabricii erau vechi și foloseau o tehnologie necompetitivă. Se stricau des și produceau produse de slabă calitate. Dar sub o administrație locală și națională PSD care urla “nu ne vindem țara!”, fabrica a continuat să funcționeze până când a dat faliment, apoi a fost demolată și vândută la fier vechi. Astăzi, un magazin Penny ocupă spațiul unde bunicii și părinții mei au lucrat zeci de ani.

Sinaia a avut o evoluție similară cu Bușteni în anii 1990. În Sinaia, Mefin era cea mai mare fabrica din țara producătoare de componente pentru industria auto. Timp de 40 de ani, Mefin a fost motorul economic al orașului dar s-a confruntat cu o situație similară cu fabrica de hârtie din Bușteni. Dar, deși ambele orașe și-au pierdut industria locală, Sinaia nu a intrat în declinul care a afectat Bușteniul.

Explicația e simplă: pe cand în Bușteni administrația locală a tratat orașul cu dispreț și s-a preocupat cu îmbogățirea prin bombe imobiliare, Sinaia a ales un primar și consiliu local care a înțeles repede cum sa salveze orașul și a atras fonduri europene ca să-l modernizeze.

Astăzi, cele doua orașe sunt la 10 minute distanță unul de celălalt dar la 20 de ani de diferența ca dezvoltare. Ele reflecta perfect cele doua Romanii în care trăim: Bușteni este un oraș mort și îmbâcsit pe când Sinaia este una dintre cele mai moderne, premiate și vizitate stațiuni din estul Europei. 

În ultimele zile am încercat sa înțeleg cine l-a votat pe Călin Georgescu în primul tur de alegeri. Imaginea arată, în mare, cam așa: avem un grup de votați care tânjesc după o figură ceausista. Pentru ei, “era mai bine pe vremea aia” este un refren pe care îl rostesc obsesiv. Norocul nostru este ca trecerea timpului face ca acest grup sa dispară încet dar sigur. Sunt imposibil de convins cu argumente logice așa ca tot ce putem sa facem este sa așteptam ca numărul lor sa scadă pe cai naturale de la un tur de alegeri la altul.

La cealaltă extremă însă sta un grup destul de mare de votați tineri, între 18 și 40 de ani, care nu au trăit sau nu mai retin mai nimic din perioada anilor 1980-1990 și sunt slab informați despre candidatul Călin Georgescu și părerile sale. Este foarte probabil că l-au văzut într-un clip de 30 de secunde pe TikTok cu câteva săptămâni înainte de alegeri, li s-a părut un om poate puțin excentric dar totuși prezentabil și coerent, și au pus ștampila pe el ca alternativa la Ciolacu, Ciuca, Simion și alte opțiuni triste din peisajul tradițional politic.

Și apoi mai este un alt grup, format de oameni între 30 și 40 de ani, care sunt complet dezamăgiți de partidele noi din ultimul deceniu și votează din furie “anti-sistem.” Pentru ei, Georgescu este ori șansa perfectă de a distruge complet clasa politica româneasca ori o unealta temporara pentru a da in cei care i-au dezamăgit. Mulți dintre ei au făcut saltul de la USR la AUR, POT si SOS din 2020 încoace.

Am observat un efort concentrat în această săptămână dintr-o parte a societății civile de a-i prezenta gafele lui Georgescu și aparițiile sale mediatice ciudate sau incoerente pentru a justifica de ce nu este potrivit pentru președinția României. Deși este util sa fim informați despre ce crede si spune orice candidat, nu cred ca este de ajuns. 

Pe 1 și 8 decembrie, avem de ales la ce stație ne dăm jos pe Valea Prahovei: coboram în Bușteni și ne întoarcem în anii 1990? Sau alegem Sinaia și ajungem cu o economie care în 2040 are șanse să o depășească pe cea a Marii Britanii?

Ca sa răspundem la întrebarea asta, sunt trei considerente simple pe care aș vrea sa le țină minte orice votant - dar mai ales cei din ultimele două grupuri de mai sus - înainte de a pune ștampila pe numele lui Georgescu pentru a doua oară.

În primul rând, Georgescu vorbește constant despre problemele cauzate de modernitate și capitalism, de dezavantajele pe care le avem fiindcă suntem membri ai organizațiilor NATO și UE. Dar de ce nu îl auzim niciodată discutând și despre beneficii? Ce viața trăiam sub socialismul populist din anii 1990 sau comunismul din 1980 și cum trăim acum? Cum arătau spitalele, școlile, drumurile? Am pierdut un întreg deceniu între 1990 și 2000 lamentând “vremurile bune” sub Ceaușescu in timp ce polonezii, ungurii sau cehii și-au reconstruit toata economia si infrastructura la standardele Germaniei sau Franței. Dar, de când am intrat în UE în 2007, viața noastră s-a îmbunătățit vizibil. Problema este ca aceasta creștere nu a fost simțită de toată populația în mod egal si astfel a început marea rupere intre grupuri de romani pe care am simțit-o si eu, la nivel local, văzând viteza cu care Sinaia se dezvolta in timp ce Bușteniul se prăbușea de la an la an. Deși cifrele în abstract sunt clare, diferența simțită la firul ierbii mai ales între cei de la urban și rural este de necontestat. Însă trebuie repetat un adevăr mai puternic: oricâte probleme am avea în prezent, declinul economic dacă nu am fi în UE ar fi garantat iar toți românii ar fi mult mai săraci, oriunde ar locui. România a avut cea mai mare creștere economică în ultimele două decenii din Europa, iar asta se datorează în mare parte integrării noastre europene.

Apoi, Georgescu este un fan al lui Puțin spunând ca este “un lider care își iubește țara”. Dar sa analizăm puțin cum s-a manifestat dragostea președintelui rus față de propria-i țară. Ce înseamnă Rusia astăzi din punct de vedere economic, după 25 de ani sub conducerea sa? Mulți români ar răspunde că este la același nivel cu Statele Unite sau alte țări dezvoltate. De fapt, economia Rusiei este pe locul 65 în lume, măsurată ca PIB pe cap de locuitor. Unde este România în comparație? Pe locul 56. Spre deosebire de România, Rusia are printre cele mai mari resurse de materii prime din lume. Cu atâta iubire prezidențială și bogății naturale, de ce nu trăiesc rușii la fel de bine ca americanii, francezii sau nemții? Răspunsul e simplu: sub conducerea lui Putin, Rusia a devenit o oligarhie dominată de o corupție cruntă unde un mic grup de oameni acumulează toată averea în timp ce majoritatea populației trăiește în sărăcie, cu o speranța de viață de 65 de ani pentru bărbații de rând. Ca fapt divers, vârsta de pensionare în Rusia este 63 de ani așa ca, în medie, bărbații ruși se bucura de doi ani de pensie pana ajung sa comunice, ca Georgescu, “direct cu Dumnezeu.” În România, speranța de viață la bărbați este de 73 de ani.

In final, Georgescu tot menționează repetat personaje din trecut, susținând ca “legionarii sunt eroii României”. Dar cine au fost acești “eroi” și ce au făcut ei pentru România? Marile lor “realizări” includ o politica anti-capitalista violenta, organizarea de execuții în masă și uciderea lui Nicolae Iorga plus aducerea la putere in anii 1930 a partidelor fasciste care au băgat România într-un război pe care l-a pierdut. Ăștia sunt eroii care vrem sa ne reprezinte? Orice președinte care se inspiră de la asemenea figuri și care-și petrece atat de mult timp vorbind despre ce-a fost își va duce reflexiv țara doar într-o singura direcție: înapoi.

Acum 15 ani, am plecat din România ca milioane de alți români și m-am mutat în Anglia, unde am făcut o cariera în domeniul IT. Din când în când, lumea mă întreabă de unde sunt și cum am ajuns aici iar eu le răspund: am trăit în Bușteni dar m-am născut în Sinaia. 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp