Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de nouă ani Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Cum arată străzile din București, în vremea coronavirusului

Pe 15 martie, înainte de instaurarea stării de urgență, străzile din centrul Capitalei sunt pustii. Autoritățile le-au recomandat oamenilor să stea cât mai mult în casă, iar atunci când ies să păstreze distanța socială, pentru a limita răspândirea infecției cu coronavirus. După depășirea numărului de 100 de cazuri confirmate, România a intrat în scenariul 3 al epidemiei.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Parerist check icon
    Eu zic ca arata fix cum ar trebui sa arate, ținând cont de circumstanțe!
    • Like 0
  • mike mike check icon
    Este atat de frumos Bucureștiul atunci cand nu este populat! Mi-aș fi dorit să fiu acolo cu familia, cu amicii, insa sunt prins în altă țară. Fiti puternici dragi romani din tara! Noi, cei din alte tărâmuri, ne gandim la cei rămași în țară.
    • Like 0
  • check icon
    He, he... pai in 1992 toamna cum dadea frigul arata la fel de pustiu. Imi aduc aminte exact pentru ca taman fusesem in Londra si apoi in Bucuresti insoteam un englez sa-i arat orasul. La aia abia razbateai prin centru de distractie iar la noi... pustiu.
    No amu nu-i nici o noutate; rafturi goale am mai vazut, pustietate, plictiseala... la urma-urmei homosapiens e un porc nesatul ce a inventat sporturile extreme ca sa iasa din anonimat, orgiile ca sa nu se plictiseasca,, tembelizorul ca sa-si omoare timpul.
    Acum suntem redusi la... normal. Aer, apa, mancare, caldura, toate astea le avem din belsug otravind... apa, aerul, mancarea, pamantul, generand prea multa caldura pe care pamantul n-o mai poate inghiti. Un virus mai abitir ca acesta ar aduce echilibrul pe aceasta planeta sufocata de aceste termite numite homoimbecilus.

    • Like 1


Îți recomandăm

blocuri - Bucuresti

Locuiesc într-un bloc de 4 etaje. Unii i-ar spune “bloc comunist”, pentru că e construit înainte de cutremurul din 1977, pe care l-am și prins, de altfel, aici. În urmă cu aproape 20 de ani, la câteva zeci de metri de blocul alăturat, tot de 4 etaje, un dezvoltator străin a construit un complex rezidențial, care include și un turn de 20 de etaje. (Foto: Inquam Photos / George Călin)

Citește mai mult

Alex Livadaru

Cu sau fără referendum propus de Nicușor Dan (altfel discutabil din punct de vedere procedural & legal)- puterea judecătorească trebuie să accepte că e nevoie să fie controlată | verificată | auditată (în sensul de ”checks & balances”) de celelalte 2 puteri (legislativă | executivă). Așa cum puterea legislativă trebuie și poate să le controleze pe celelalte două (legislativă | executivă).

Citește mai mult

Daniel van Soest - Suceava

Totuși, văd o diferență. PNL arată o anumită capacitate de autocurățire — altfel domnul Bolojan nu ar fi devenit prim-ministru. PSD, în schimb, s-a băgat în tranșee ca să lupte până la capăt, transformându-se într-un partid-zombie, pe care pare să-l mai poată îndrăgi doar un alt partid insalubru, precum AUR.(În imagine, Daniel van Soest)

Citește mai mult

Crăciun

Mă gândeam zilele trecute că anul ăsta și anul anterior au fost cei mai răi ani pe care i-am trăit eu vreodată. Și da, nu m-am născut ieri. Am prins și pandemia, și debutul invaziei din Ucraina, și joaca lui Dragnea de-a puterea, și mandatul de premier al lui Adrian Năstase. Am prins cam toate plăgile ultimelor trei decenii și jumătate, dar tot mi se pare că anul ăsta și anul trecut au fost cei mai răi ani ai vieții mele.

Citește mai mult

Revoluția

Stăteam chitiți, cu lumina stinsă, încercând să ghicim la ce distanță se trăgea. Focurile de armă se auzeau surd. Apoi, dintr-odată, o ploaie de metal a căzut peste casă. Tata ne-a apucat pe mine și pe sora mea de câte o aripă și ne-a zvârlit în pivniță. Acolo am stat o vreme, desculțe, învelite într-un preș vechi, în beciul care mirosea a varză murată, până când nu s-au mai auzit nici împușcături, nici maşini.

Citește mai mult