Sari la continut

La 9 ani de Republica, întrebăm: ChatGPT la urne – Ce ar vota inteligența artificială? Dar tu?

De 9 ani, Republica construiește o comunitate în care ideile prind glas și dezbaterile autentice fac diferența. Anul acesta, facem un experiment: l-am întrebat pe ChatGPT cum ar vota la alegerile din România. Însă întrebarea cea mai importantă rămâne pentru tine: cum alegi tu viitorul? Scrie, alătură-te conversației și hai să schimbăm România împreună!

Cum au dat greș atât de grav serviciile secrete israeliene? Israelul este iarăşi în război. Tragedia unui conflict care nu se mai sfârşeşte

Atac israelian Fâșia Gaza

Foto: Profimedia Images

Săptămânile trecute, cu prilejul reuniunii G20 de la New Delhi, preşedintele Biden anunţa construirea unui coridor feroviar şi maritim care va conecta India de Uniunea Europeană, trecând prin Arabia Saudită, Iordania şi Israel. Acesta ar reprezenta un nou argument pentru apropierea Riadului de Tel Aviv. După normalizarea relaţiilor dintre Israel şi Emiratele Arabe, un conflict pe scară largă între mica ţară de la Mediterana şi vecinii săi musulmani, cum au fost cele din anii ’60 şi ’70, părea a fi doar istorie, chiar dacă ţări sau organizaţii aflate în umbra Iranului şiit fac încă din lupta contra Israelului un scop primordial – de exemplu, anul trecut, Irakul dominat de partidul şiit al clericului Moqtada al-Sadr a aprobat o lege care interzice normalizarea relaţiilor cu statul evreu.

În ultimul an, părea că singurul duşman al unităţii şi stabilităţii Israelului erau doar partidele sale extremiste ajunse în coaliţia de guvernare şi premierul Benjamin Netanyahu, a cărui reformă a justiţiei scoate de luni bune în stradă sute de mii de israelieni.

Numai că, sâmbătă dimineaţa, locuitorii localităţilor din sudul Israelului, de la graniţa cu Gaza s-au trezit sub o ploaie de rachete. Iar sub acoperirea acestui atac, sute de luptători Hamas au trecut graniţa şi au intrat în casele evreilor. Agenţiile de presă vorbesc despre disperarea localnicilor, obişnuiţi cu tirurile de rachete, dar deveniţi, de această dată, victimele teroriştilor înarmaţi care împuşcau civili în propriile locuinţe sau îi luau prizonieri, fără ca armata să poată riposta imediat. Atacul teroriştilor palestinieni a fost atât de bine pregătit, încât au reuşit să pună stăpânire pe câteva localităţi, să cucerească posturi de poliţie şi să ia ostatici soldaţi şi ofiţeri evrei. Duminică dimineaţa, Israelul vorbeşte despre cel puţin 250 de morţi şi mii de răniţi dintre cetăţenii săi.

Saleh al-Arouri, unul din liderii Hamas, a declarat că gruparea sa are suficienţi ostatici evrei încât să obţină, în schimbul lor, eliberarea tuturor deţinuţilor palestinieni din închisorile israeliene.

Un atac reuşit de o asemenea anvergură este surprinzător, serviciile de securitate ale Tel Avivului, de obicei cu un pas înaintea atacurilor teroriste, dejucându-le mereu pe cele atât de însemnate. De această dată, la fel ca în cazul războiului de Yom Kippur, se pare că acestea au dat greş în a identifica şi elimina un risc major pentru însăşi existenţa ţării.

Atacul palestinian nu a rămas fără urmări. Ripostele aeriene israeliene au făcut deja un număr de victime în Fâşia Gaza de câteva ori mai mare decât al israelienilor ucişi. Dacă ne gândim că războiul din 2014 a fost urmarea răpirii a doar trei evrei, e lesne de imaginat ceea ce va urma. Premierul Netanyahu a declarat imediat că ţara sa este în război şi că atacatorii vor plăti un preţ mai mare ca niciodată.

Din păcate, drama palestiniană este folosită în mod cinic de unele regimuri de aici pentru a-şi mobiliza electoratul sau a abate atenţia propriilor cetăţeni de la adevăratele probleme ale statelor pe care le conduc despotic. Iar exemplul Iranului nu este singular. Emoţia pe care crimele teroriştilor Hamas ori atacurile Tzahal împotriva oraşelor din Gaza le produc în pieţele marilor oraşe din Orientul Mijlociu sau Magreb este mereu exploatată de politicienii ţărilor musulmane conştienţi că atacurile asupra Israelului nu vor aduce nici eliberarea teritoriilor palestiniene, nici o soluţie de compromis cu Tel Avivul. Aşa-zisa eliberare a Palestinei nu este un scop realizabil, este doar un mijloc pentru unele regimuri musulmane din regiune de a-şi legitima menţinerea la putere. Iar palestinienii suferă generaţie după generaţie, însufleţiţi de un fals eroism al libertăţii.

Urmează săptămâni complicate în Orientul Mijlociu şi spirala violenţei probabil se va amplifica exponenţial.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Poate ca au știut insa Bibi a vrut să se întâmple ca să rămână la conducere… you never know. :-)
    • Like 0


Îți recomandăm

Solar Resources

„La 16 ani, stăteam de pază la porumbi. Voiam să-mi iau o motocicletă și tata m-a pus la muncă. Aveam o bicicletă cu motor și un binoclu și dădeam roată zi și noapte să nu intre cineva cu căruța în câmp. Că așa se fura: intrau cu căruța în mijlocul câmpului, să nu fie văzuți, făceau o grămadă de pagubă, călcau tot porumbul. Acum vă dați seama că tata nu-și punea mare bază în mine, dar voia să mă facă să apreciez valoarea banului și să-mi cumpăr motocicleta din banii câștigați de mine”.

Citește mai mult

Octavian apolozan

Tavi, un tânăr din Constanța, și-a îndeplinit visul de a studia în străinătate, fiind în prezent student la Universitatea Tehnică din Delft (TU Delft), Olanda, una dintre cele mai renumite instituții de învățământ superior din Europa. Drumul său către această prestigioasă universitate a început încă din liceu, când și-a conturat pasiunea pentru matematică și informatică.

Citește mai mult