Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de șapte ani. Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Cum nu înțeleg netenisul

Îmi este cât se poate de greu să scriu despre dezastrul Halep. Nu m-am așteptat nicio clipă la așa ceva. Îi dădeam șansa a doua în fața Muguruzei, dar o vedeam în stare să lupte cu toate armele, într-un meci strâns, frumos, după care s-o pot admira și dacă nu câștigă – așa cum s-a întâmplat în urma memorabilei înfrângeri în fața Johannei Konta la Wimbledon. 

Ce am avut durerea să comentez a fost un netenis cum nu cred să mai fi produs vreodată Simona Halep. Iată ce scrie cotidianul francez L`Equipe: „Halep nu vrea să fie nr. 1 mondial. Ce se poate spune despre non-meciul ei cu Muguruza? Românca, pierdută pe teren, și-a multiplicat greșelile directe, iar hispanica s-a distrat fără să forțeze sau să lovească prea tare”.

Nu pot să înțeleg cum a alunecat Simona de la forța calmă, concentrarea, maturitatea arătate cu 48 de ore înainte în meciul tăios, cu o adversară atât de grea cum e Konta, la buimăceala flască și nervoasă în fața Muguruzei. Singura tresărire, în ghemul al 11-lea, la 6-1, 3-0 pentru Garbine, n-a făcut decât să accentueze coșmarul și rușinea...

Și mai grav pentru evoluțiile ei viitoare mi s-a părut felul cum l-a „expediat” pe Cahill (care tocmai îi spusese foarte exact ce are de făcut, să nu mai trimită cu frică mingi pe centru și să atace serviciul 2 al Muguruzei) în stilul ieșirii de la Miami, pe care Darren i-a iertat-o greu.

Cineva m-a întrebat aseară: „De ce vorbești, dom`le, de priveghi? Ce, a murit cineva? Nu crezi că te implici prea tare în treaba fetei ăsteia? Că o iei prea personal? Că îi ceri prea mult? Poate îi și aduci ghinion...”. 

Probabil că așa e. Am ajuns să fiu mai supărat decât Simona. Ce credeți, stimați Republicani: dacă subsemnatul nu mai scriu și nu mai vorbesc despre Simona Halep, va învinge și va ajunge nr. 1 mondial?

P.S.

După finala RG pierdută la Ostapenko, pe care am comentat-o în direct, a sărit cu hârdăul de zoaie să-mi plătească o poliță T. Băsescu. În urma comentariului de la Cincinnati, iată că un alt politician, fost mare tenisman însă, dl Ilie Năstase, simte nevoia să-și regleze conturile cu subsemnatul, după ce am criticat hotărât agresiunile verbale comise de așa-zisul căpitan al naționalei României în meciul de Fed Cup cu Anglia, nesolidarizându-mă „cu Ilie și cu țărișoara” în fața imperialiștilor englezi. Aidoma lui Băsescu, Ilie Năstase scuipă printre dinți că „Cristian Tudor Popescu nu înțelege nimic din sportul ăsta și se pricepe și la politică” și că, din nou ca și marinarul, a închis sonorul pentru că „îl zgâria pe creier”.

De la ambii, niciun argument care să susțină zisa mea nepricepere la tenis. În schimb, dl Năstase a arătat, în câteva cuvinte, cam ce înțelege d-sa din tenis.

„Scorul nu contează. Că e 6-1 sau că e 7-6, tot aia e”, spune dublul finalist de la Wimbledon. Interesant. Deci, dacă rezultatul finalei pierdute în 1972, în fața lui Stan Smith, meciul probabil cel mai cunsocut în lume al lui Ilie Năstase, ar fi fost nu 6-4, 3-6, 3-6, 6-4, 5-7, ci 1-6, 1-6, 1-6, mai rămânea această confruntare în memoria tenisului ca „una dintre cele mai frumoase finale de la All England Lawn Tennis and Croquet Club”?

„Astea (Cincinnati, Toronto, Washington – n.m.) sunt turnee preparatoare pentru US Open. Halep n-a pierdut decât 2-3 meciuri pe aici”.

Păi, participând la 3 turnee, pe care nu le câștigi, nu poți să pierzi nici mai mult, nici mai puțin decât fix 3 (trei) meciuri, deci, ce înțelege din tenis dl Năstase prin „decât 2-3 meciuri”?

Iar ca să spui despre Cincinnati Western & Southern Open, categoria Premier 5, 900 puncte WTA și 1 milion $ pentru cea care își adjudecă trofeul, înființat în 1899 și câștigat de Serena Williams, Maria Sharapova, Victoria Azarenka, Li Na, Kim Clijsters că ar fi un turneu „preparator”, este, pentru cât tenis pricep eu, dărâmător...

Și, da, n-am să mă pot ridica niciodată la înălțimea înțelegerii superioare a „sportului ăsta” așa cum o face dl Năstase când numește jucătoarea și antrenoarea adverse „fucking bitches”, îl înjură și pe arbitru, iar ziaristei care a scris despre „glumele” lui la adresa copilului Serenei Williams îi zbiară: „Ești urâtă și proastă!”...

De fapt, dacă stau să mă gândesc bine, pe mine dl Năstase m-a tratat chiar cu respect...

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.



Îți recomandăm

Centrul Pompidou

Francezii anunță, sub patronajul președintelui Emmanuel Macron, deschiderea pe 27 martie a celei mai mari expoziții Brâncuși de până acum, iar un vin românesc a fost ales drept vinul oficial al evenimentului inaugural: Jidvei. (Profimedia Images)

Citește mai mult

Familia Mirică

„Eu, soția, mama și tata. Mai nou, sora și cumnatul care au renunțat să lucreze într-o firmă mare de asigurări ca să ne ajute cu munca pământului. Au fugit din București și au venit la fermă, pentru că afacerea are nevoie de forțe proaspete. Și cei 45 de angajați ai noștri, pe care-i considerăm parte din familie”. Aceasta este aritmetica unei afaceri de familie care poate fi sursă de inspirație pentru toți tinerii care înțeleg cât de mult a crescut valoarea pământului în lumea în care trăim.

Citește mai mult

Dan Byron

Într-un dialog deschis, așa cum sunt și majoritatea pieselor scrise de el, Daniel Radu, cunoscut mai degrabă ca Dan Byron, a vorbit recent la podcastul „În oraș cu Florin Negruțiu” despre copilăria sa, cântatul pe străzi la vârsta de 16 ani, amintirile mai puțin plăcute de la Liceul Militar de Muzică, dar și despre muzica sa și publicul ei întinerit. (Foto: Cristi Șuțu)

Citește mai mult