Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de nouă ani Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Cum nu înțeleg netenisul

Îmi este cât se poate de greu să scriu despre dezastrul Halep. Nu m-am așteptat nicio clipă la așa ceva. Îi dădeam șansa a doua în fața Muguruzei, dar o vedeam în stare să lupte cu toate armele, într-un meci strâns, frumos, după care s-o pot admira și dacă nu câștigă – așa cum s-a întâmplat în urma memorabilei înfrângeri în fața Johannei Konta la Wimbledon. 

Ce am avut durerea să comentez a fost un netenis cum nu cred să mai fi produs vreodată Simona Halep. Iată ce scrie cotidianul francez L`Equipe: „Halep nu vrea să fie nr. 1 mondial. Ce se poate spune despre non-meciul ei cu Muguruza? Românca, pierdută pe teren, și-a multiplicat greșelile directe, iar hispanica s-a distrat fără să forțeze sau să lovească prea tare”.

Nu pot să înțeleg cum a alunecat Simona de la forța calmă, concentrarea, maturitatea arătate cu 48 de ore înainte în meciul tăios, cu o adversară atât de grea cum e Konta, la buimăceala flască și nervoasă în fața Muguruzei. Singura tresărire, în ghemul al 11-lea, la 6-1, 3-0 pentru Garbine, n-a făcut decât să accentueze coșmarul și rușinea...

Și mai grav pentru evoluțiile ei viitoare mi s-a părut felul cum l-a „expediat” pe Cahill (care tocmai îi spusese foarte exact ce are de făcut, să nu mai trimită cu frică mingi pe centru și să atace serviciul 2 al Muguruzei) în stilul ieșirii de la Miami, pe care Darren i-a iertat-o greu.

Cineva m-a întrebat aseară: „De ce vorbești, dom`le, de priveghi? Ce, a murit cineva? Nu crezi că te implici prea tare în treaba fetei ăsteia? Că o iei prea personal? Că îi ceri prea mult? Poate îi și aduci ghinion...”. 

Probabil că așa e. Am ajuns să fiu mai supărat decât Simona. Ce credeți, stimați Republicani: dacă subsemnatul nu mai scriu și nu mai vorbesc despre Simona Halep, va învinge și va ajunge nr. 1 mondial?

P.S.

După finala RG pierdută la Ostapenko, pe care am comentat-o în direct, a sărit cu hârdăul de zoaie să-mi plătească o poliță T. Băsescu. În urma comentariului de la Cincinnati, iată că un alt politician, fost mare tenisman însă, dl Ilie Năstase, simte nevoia să-și regleze conturile cu subsemnatul, după ce am criticat hotărât agresiunile verbale comise de așa-zisul căpitan al naționalei României în meciul de Fed Cup cu Anglia, nesolidarizându-mă „cu Ilie și cu țărișoara” în fața imperialiștilor englezi. Aidoma lui Băsescu, Ilie Năstase scuipă printre dinți că „Cristian Tudor Popescu nu înțelege nimic din sportul ăsta și se pricepe și la politică” și că, din nou ca și marinarul, a închis sonorul pentru că „îl zgâria pe creier”.

De la ambii, niciun argument care să susțină zisa mea nepricepere la tenis. În schimb, dl Năstase a arătat, în câteva cuvinte, cam ce înțelege d-sa din tenis.

„Scorul nu contează. Că e 6-1 sau că e 7-6, tot aia e”, spune dublul finalist de la Wimbledon. Interesant. Deci, dacă rezultatul finalei pierdute în 1972, în fața lui Stan Smith, meciul probabil cel mai cunsocut în lume al lui Ilie Năstase, ar fi fost nu 6-4, 3-6, 3-6, 6-4, 5-7, ci 1-6, 1-6, 1-6, mai rămânea această confruntare în memoria tenisului ca „una dintre cele mai frumoase finale de la All England Lawn Tennis and Croquet Club”?

„Astea (Cincinnati, Toronto, Washington – n.m.) sunt turnee preparatoare pentru US Open. Halep n-a pierdut decât 2-3 meciuri pe aici”.

Păi, participând la 3 turnee, pe care nu le câștigi, nu poți să pierzi nici mai mult, nici mai puțin decât fix 3 (trei) meciuri, deci, ce înțelege din tenis dl Năstase prin „decât 2-3 meciuri”?

Iar ca să spui despre Cincinnati Western & Southern Open, categoria Premier 5, 900 puncte WTA și 1 milion $ pentru cea care își adjudecă trofeul, înființat în 1899 și câștigat de Serena Williams, Maria Sharapova, Victoria Azarenka, Li Na, Kim Clijsters că ar fi un turneu „preparator”, este, pentru cât tenis pricep eu, dărâmător...

Și, da, n-am să mă pot ridica niciodată la înălțimea înțelegerii superioare a „sportului ăsta” așa cum o face dl Năstase când numește jucătoarea și antrenoarea adverse „fucking bitches”, îl înjură și pe arbitru, iar ziaristei care a scris despre „glumele” lui la adresa copilului Serenei Williams îi zbiară: „Ești urâtă și proastă!”...

De fapt, dacă stau să mă gândesc bine, pe mine dl Năstase m-a tratat chiar cu respect...

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.



Îți recomandăm

Solar Resources

„La 16 ani, stăteam de pază la porumbi. Voiam să-mi iau o motocicletă și tata m-a pus la muncă. Aveam o bicicletă cu motor și un binoclu și dădeam roată zi și noapte să nu intre cineva cu căruța în câmp. Că așa se fura: intrau cu căruța în mijlocul câmpului, să nu fie văzuți, făceau o grămadă de pagubă, călcau tot porumbul. Acum vă dați seama că tata nu-și punea mare bază în mine, dar voia să mă facă să apreciez valoarea banului și să-mi cumpăr motocicleta din banii câștigați de mine”.

Citește mai mult

Octavian apolozan

Tavi, un tânăr din Constanța, și-a îndeplinit visul de a studia în străinătate, fiind în prezent student la Universitatea Tehnică din Delft (TU Delft), Olanda, una dintre cele mai renumite instituții de învățământ superior din Europa. Drumul său către această prestigioasă universitate a început încă din liceu, când și-a conturat pasiunea pentru matematică și informatică.

Citește mai mult

Green Steps

100.000 de români au participat la marcarea a 100 de kilometri din traseul Via Transilvanica într-un mod ingenios. „Drumul care unește”, este un traseu turistic de lungă distanță, care traversează România pe diagonală, de la Putna la Drobeta Turnu Severin și este destinat drumeției pe jos, cu bicicleta sau călare. Via Transilvanica este semnalizată cu marcaje vopsite și stâlpi indicatori. Pe parcursul drumeției, călătorii vizitează ceea ce constructorii spun că este cea mai lungă galerie de artă din lume, pentru că la fiecare kilometru se găsește o bornă din andezit sculptată individual.

Citește mai mult