Cum să îngropi o țară din câteva semnături și să nu te aprecieze nimeni la adevărata ta valoare?

Foto: Profimedia

Marcel Ciolacu a reușit cu certitudine să performeze. A cheltuit de vreo opt ori mai mult din fondul de rezervă al țării, comparativ cu oricare alt premier de dinaintea lui, a mărit pensiile cum a vrut el, a dat cu ambele mâini în toate direcțiile. Nu l-a interesat decât să fie președintele României și pentru asta a fost dispus să plătească oricât era necesar. 

Inclusiv să dea voturi către AUR ca să se asigure de un tur doi confortabil cu un extremist precum Simion. N-a bănuit cât de greșită a fost strategia aceea. Și așa n-a mai ajuns președinte. Astfel că toți banii aceia cheltuiți fără judecată pentru a cumpăra popularitate s-au dus pe apa Sâmbetei. 

A zis atunci Ciolacu oamenilor: ”Fiți atenți că vin ani grei, pentru că am intrat cu picioarele în buzunarul de rezervă al țării și, când plec, vă las și fără pantofi, și fără palton”? 

N-a zis. 

N-a simțit că e cazul să ne avertizeze măcar că a comis un atentat la stabilitatea economică a țării și că ne-a adus în pragul falimentului, fără să țină cont de faptul că exista viață și după mandatul lui. Și așa am ajuns aici, în situația în care Ilie Bolojan vine și ne spune că suntem aproape ca Grecia în anii ei de faliment și că trebuie să ne sacrificăm, fiecare în parte, pentru ca țara să beneficieze încă de încredere și să fie în continuare un loc bun pentru investitori. Ne spune că e timpul unor tăieri semnificative în sectorul bugetar, dar și că e timpul unor noi creșteri de taxe în mediul privat. Că TVA-ul va crește, la fel ca și accizele la produsele de lux și că pensiile ”mari”, de peste 3000 de lei, urmează să fie taxate cu o contribuție la sănătate. 

Întrebat în conferința de presă ce i-ar spune lui Ciolacu acum, după ce a devenit el însuși premier și vede situația țării, căci Ciolacu declara nu cu multe zile în urmă că nu vede niciun dezastru în România, Bolojan a spus că fiecare om care a deținut o funcție în stat în ultimii ani are o responsabilitate proporțională cu funcția pentru situația de azi, dar a insistat pe faptul că nu e vremea să căutăm vinovați, ci e timpul să facem sacrificii pentru a salva țara.

Ei bine, asta a sunat foarte greșit. 

Căci nu e deloc în regulă să vii acum public și să spui că nu e vremea căutării de responsabili pentru dezastrul de azi. Ba exact pentru asta e vremea! În realitate, dacă populației care trebuie să facă sacrificii nu îi arăți bună credință în căutarea cauzelor care au dus la acest ”aproape faliment”, atunci o să te trezești cu milioane de oameni frustrați, care te vor înjura din culcare în trezire, fără ca tu să ai nicio vină pentru situația pe care încerci să o rezolvi. 

Cu alte cuvinte, nu se îndoiește nimeni de faptul că Bolojan e un premier responsabil și că a cântărit austeritatea în toate felurile până a ajuns la această formulă. Dar, dacă Bolojan nu își va asuma să spună și de ce suntem într-o austeritate atât de grea, chiar și în condițiile amenințărilor pesediștilor care spun că vor pleca de la guvernare dacă mai sunt mult arătați cu degetul de populație, atunci oamenii nu se vor sacrifica. 

Și să nu uităm că românul e artist într-ale descurcatului. Sunt multe moduri în care cei de la privat pot evita să se sacrifice pentru statul român. La fel și populația generală poate găsi moduri în care să nu plătească taxe și să se descurce. Ca atare, dacă doar prezinți dezastrul, dar nu spui și cine l-a creat, atunci e posibil să generezi mai multă frustrare decât solidaritate. Și să dai populației motive să spună în continuare că nu s-a înțeles nimic din votul ei. 

În plus, e păcat și de Marcel Ciolacu! Cum să generezi un asemenea dezastru economic, să îngropi o țară din câteva semnături și să nu te aprecieze nimeni la adevărata ta valoare? E, poate, singura întrebare serioasă la care cineva ar trebui totuși să ne răspundă înainte de a ne pretinde sacrificiul.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp