Sari la continut

Încearcă noul modul de căutare din Republica

Folosește noul modul inteligent de căutare din Republica. Primești rezultate în timp ce tastezi și descoperi ceea ce te interesează filtrat pe trei categorii: texte publicate, contributori și subiecte. Încearcă-l și spune-ne cum funcționează, părerea ta ne ajută.

Suntem în buza furtunii perfecte. Cel mai frică ar trebui să ne fie de o spirală a căderii economice, suprapusă pe o scădere a veniturilor cetățenilor

Ilie Bolojan la guvern

Foto: Profimedia

O dată-n plus (a câta oară)- plătește motorul economiei - zona privată, acea parte care deja rămâne fără combustibil și e pe încetinire vizibilă în ultimii 2 ani. 

E de-nțeles oarecum, căci pentru a ne putea împrumuta sau pentru a achita dobânzi rezonabile (azi costurile sunt de neadmis și ne bagă-n faliment) trebuie să arătăm că luăm măsuri de creștere a veniturilor. 

Niciun investitor sau creditor nu va crede ceea ce autoritățile din România au promis în nenumărate rânduri: că vom tăia risipa. 

S-a întâmplat invers sub domnia Ciucă-Ciolacu-Câciu-Boloș-Socol (principalul vinovat, de altfel este ultimul, pentru că e cel care predă economie la școală- iată unde a dus rețeta lui, cea de a forța creșterea economiei prin indexarea nesustenabilă a veniturilor - ne-a dus în prăpastie). 

Scăderea salariilor, sporurilor, beneficiilor poate provoca greve, căderi ale guvernelor sau renunțări la reforme. 

Creșterea taxelor și impozitelor a dus rareori la greve de vreun fel, dar a făcut să apară ceva la fel de periculos- migrarea în zona gri a economiei, evaziune, reducerea activității antreprenorilor, deci scăderea bazei de impozitare, micșorarea din N cauze a numărului celor care plătesc taxe și impozite).

O dată-n plus (a câta oară), angajații din instituțiile publice resimt doar în parte efectele măsurilor de austeritate. Însă tăierile de la stat trebuie făcute cu cap. Trebuie realizate evaluări atente, corecte, echitabile. 

Nu vă bucurați că unii salariați vor fi dați afară (dacă nu sunt din categoria gușaților, sinecuriștilor, specialilor cu pensie și leafă la stat). Fiecare bugetar cu venituri micșorate sau fără job are în spate copii, soț, soție, părinți. Scăderea veniturilor = consum mai mic în economie, TVA mai puțin și așa mai departe. Creșterea șomajului pe timp de recesiune e ceva de evitat- e greu de crezut că zona privată va putea încadra atât de mulți disponibilizați pe cât arată cifrele azi că vor fi peste câteva luni.

Ce e de concluzionat de aici: nu e ușor să tai. Trebuie restructurați șmecherii care câștigă obscen, e nevoie de comasări, dar trebuie analize temeinice. Se poate intra cu drujba, se poate intra cu bisturiul. Așa cum spuneam, responsabil este să faci asta în ciclurile când ești pe plus, nu în cele în care ești pe minus.

Suntem în buza furtunii perfecte: crește TVA (potențial puseu inflaționist), cresc accizele (potențial puseu inflaționist - se vor vedea în carburant), se elimină plafonul la energie (potențial puseu inflaționist), din toamnă se elimină plafoanele adaosurilor comerciale (o măsură sănătoasă, dar care poate da încă un impuls inflației).

Poate cel mai sănătos ar fi fost să se fi umblat numai în 2-3 locuri- TVA (creștere de 2,3,4,5 %, cu eforturi susținute pentru colectare) și poate da/ nu accize. Un „da” obligatoriu pentru impunerea CASS (nu e normal să cotizeze 1/3 cetățeni și să beneficieze toți de sănătatea publică, nu e sustenabil).

Cel mai frică ar trebui să ne fie de o spirală a căderii economice, suprapusă pe o scădere a veniturilor cetățenilor, care ar duce la o scădere a puterii de cumpărare, inevitabil la o scădere a colectării prin restrângerea naturală a bazei de impozitare. 

Ar trebui să ne fie frică de o decapitalizare a economiei, de creșterea șomajului. 

În traducere liberă, riscăm un proces accentuat de sărăcire a oamenilor și companiilor, iar acesta e un scenariu care dă fiori oricărui economist.

Ce nu am auzit deloc la negocierilor de la Cotroceni și este frustrant: nu pare că avem un plan/o strategie pentru creștere economică, niște măsuri pentru impulsionarea dezvoltării afacerilor, pentru a avea apoi și de unde colecta veniturile pe care le dorește guvernul.

La toată urma, dacă ajutăm economia să fie puternică (nu prin consum, ci prin producție), cu atât veniturile apar, cu atât cheltuielile se susțin, pentru că și colectarea e mai mare.

La o primă vedere, guvernul Bolojan repetă greșelile guvernelor anterioare. Nu neapărat prin măsurile adoptate (creșteri/ scăderi/ taxe/ impozite), cât prin natura lor prociclică. În timp ce guvernarea Ciucă-Ciolacu a supraturat consumul și a adus creștere pe anabolizante când economia oricum „duduia”, guvernarea Bolojan taie și toarnă apă cu gheață peste o economie care se răcește accelerat.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Legat de inflație, merg pe mâna BNR:
    https://bnro.ro/Proiectii-BNR-22694-Mobile.aspx
    Au fost expuse în articol o grămadă de cauze care pot determina creșterea inflației. Cu o populație care va avea venituri diminuate în mod programat, concomitent cu creșterea prețurilor bunurilor și serviciilor, apetitul pentru cheltuieli va avea două motive să se diminueze, deci pe termen scurt/mediu (un an - un an jumate) este posibil ca inflația să nu crească foarte mult, din lipsa banilor. Cu siguranță nu se poate repeta scenariul inflației galopante din anii '90.
    Rămân însă pericolele foarte bine precizate: recesiune, șomaj, instabilitate socială. Tot ce mai lipsește pentru furtuna perfectă ar fi și o instabilitate politică, degradarea la “junk” și pierderea fondurilor europene (sau o absorbție nesemnificativă a fondurilor alocate).
    De asta cred că ar fi bine ca noi toți să avem răbdare până la aplicarea celui de-al doilea pachet de măsuri anunțat de guvern, privind cheltuielile statului. Sper să nu fie o spoială simbolică ci o intervenție profundă, structurală, la nivelul tuturor instituțiilor statului.
    • Like 0
  • Mihai check icon
    Să spui că trebuie impus CAsS-ul pentru că nu contribuie destule persoane este de un ridicol aparte. Sistemul sanitar nu se finanțează din CAsS la fel cum CAS-ul nu finanțează un buget de pensii, ci toate aceste taxe se duc în bugetul general consolidat, unde mai intră și veniturile din TVA, venituri non fiscale și așa mai departe, iar de acolo se achită cheltuielile statului. Asta cu CAsS-ul este practic o reașezarea sarcinii fiscale. La fel s-ar putea elimina CAsS și să fie cota unică de 20% pe venituri. Până la urmă nu contează cum ți-ai împărțit banii în portmoneu ci câți sunt în total.
    • Like 0
  • fan CTP check icon
    chiar nu mai stiu cine zicea pe comunitatea liberala ca bolojan umple o galeata gaurita marind debitul. il intelegea ca e inginer. eu intreb: are bani sa plateasca apa?
    sau poate credeti ca va castiga un nobel pentru economie? scazi venituri, maresti taxe, si te astepti la perpetum mobile? daca ii reuseste asta o contrazice pe thatcher: "socialsmul e bun pana se termina banii". s-au terminat si datoriile. nu va e dor de "practica"? la porumb, la canal, la cartofi, la casa poporului?
    • Like 0


Îți recomandăm

Radu Jude la Paris

Adevărul e că nu ieșim în lume cu prea multe. Cu excepția performanțelor câtorva sportivi, începând cu David Popovici, a câtorva companii private care au trecut granița și aspiră la statutul de unicorni și a filmelor din „noul val”, România nu iese prea mult în evidență. De aceea, orice „ieșire în lume” face foarte mult bine imaginii unei țări în deficit uriaș de imagine internațională.

Citește mai mult

Theodor Paleologu, diplomat și președinte al Fundației Paleologu. Foto: Inquam Photos / Bogdan Buda

Pe fondul ascensiunii extremismului la nivel mondial, mulți se întreabă acum ce s-a întâmplat cu societatea și de unde a ieșit la lumină ura aceasta aproape perceptibilă fizic între oameni care nici nu se cunosc personal. Căci trăim, iată, vremuri în care amenințarea și injuriile sunt elemente la ordinea zilei. Mulți aproape că le ignoră, pentru că, pe nesimțite, ele s-au normalizat. Drumul de aici la agresivitate fizică e scurt. Și asupra acestui pericol atrag atenția mulți oameni ai cărților, care știu din istorie ce se întâmplă cu societățile în astfel de perioade.

Citește mai mult

politician - Foto: Mihajlo Maricic / Panthermedia / Profimedia

Bun, cartea Rinocerii e una despre o epidemie de “rinocerită”. Oameni de toate felurile, cu probleme normale și vieți ca ale noastre, află că în localitatea în care ei trăiesc au apărut niște rinoceri, deși situația era improbabilă. Pentru că rinocerii trăiesc pe lângă mlaștini, nu în zone secetoase, ca aceea din orașul lor. Foto: Mihajlo Maricic / Panthermedia / Profimedia

Citește mai mult

Victor Rebengiuc, Când rinocerii

Ca de obicei, bula s-a grăbit să tragă concluzii și să-i îmbrățișeze pe cei pe care îi cred vizați de piesă. Că n-au avut oportunitățile și privilegiile noastre (nu știu care noi că eu, una, nu m-am născut în puf). Că nu-și dau seama cât de nocivă e extrema dreaptă. Că o duc rău și, iată, ăsta e rezultatul unei revolte legitime. Iartă-i, Doamne, că nu știu ce fac.

Citește mai mult

 Chris M

Pentru Chris Simion-Mercurian, scriitoarea și regizoarea de teatru care a pornit visul, și pentru partenerul ei, Tiberiu Simion-Mercurian, întreaga călătorie a însemnat nouă ani de eforturi, sacrificii și momente de criză, dar și întâlniri și emoții imposibil de trăit altfel. „Nouă ani a durat. A început în 2016. A fost foarte complicat. Și foarte impredictibil.

Citește mai mult