Foto: Profimedia
O dată-n plus (a câta oară)- plătește motorul economiei - zona privată, acea parte care deja rămâne fără combustibil și e pe încetinire vizibilă în ultimii 2 ani.
E de-nțeles oarecum, căci pentru a ne putea împrumuta sau pentru a achita dobânzi rezonabile (azi costurile sunt de neadmis și ne bagă-n faliment) trebuie să arătăm că luăm măsuri de creștere a veniturilor.
Niciun investitor sau creditor nu va crede ceea ce autoritățile din România au promis în nenumărate rânduri: că vom tăia risipa.
S-a întâmplat invers sub domnia Ciucă-Ciolacu-Câciu-Boloș-Socol (principalul vinovat, de altfel este ultimul, pentru că e cel care predă economie la școală- iată unde a dus rețeta lui, cea de a forța creșterea economiei prin indexarea nesustenabilă a veniturilor - ne-a dus în prăpastie).
Scăderea salariilor, sporurilor, beneficiilor poate provoca greve, căderi ale guvernelor sau renunțări la reforme.
Creșterea taxelor și impozitelor a dus rareori la greve de vreun fel, dar a făcut să apară ceva la fel de periculos- migrarea în zona gri a economiei, evaziune, reducerea activității antreprenorilor, deci scăderea bazei de impozitare, micșorarea din N cauze a numărului celor care plătesc taxe și impozite).
O dată-n plus (a câta oară), angajații din instituțiile publice resimt doar în parte efectele măsurilor de austeritate. Însă tăierile de la stat trebuie făcute cu cap. Trebuie realizate evaluări atente, corecte, echitabile.
Nu vă bucurați că unii salariați vor fi dați afară (dacă nu sunt din categoria gușaților, sinecuriștilor, specialilor cu pensie și leafă la stat). Fiecare bugetar cu venituri micșorate sau fără job are în spate copii, soț, soție, părinți. Scăderea veniturilor = consum mai mic în economie, TVA mai puțin și așa mai departe. Creșterea șomajului pe timp de recesiune e ceva de evitat- e greu de crezut că zona privată va putea încadra atât de mulți disponibilizați pe cât arată cifrele azi că vor fi peste câteva luni.
Ce e de concluzionat de aici: nu e ușor să tai. Trebuie restructurați șmecherii care câștigă obscen, e nevoie de comasări, dar trebuie analize temeinice. Se poate intra cu drujba, se poate intra cu bisturiul. Așa cum spuneam, responsabil este să faci asta în ciclurile când ești pe plus, nu în cele în care ești pe minus.
Suntem în buza furtunii perfecte: crește TVA (potențial puseu inflaționist), cresc accizele (potențial puseu inflaționist - se vor vedea în carburant), se elimină plafonul la energie (potențial puseu inflaționist), din toamnă se elimină plafoanele adaosurilor comerciale (o măsură sănătoasă, dar care poate da încă un impuls inflației).
Poate cel mai sănătos ar fi fost să se fi umblat numai în 2-3 locuri- TVA (creștere de 2,3,4,5 %, cu eforturi susținute pentru colectare) și poate da/ nu accize. Un „da” obligatoriu pentru impunerea CASS (nu e normal să cotizeze 1/3 cetățeni și să beneficieze toți de sănătatea publică, nu e sustenabil).
Cel mai frică ar trebui să ne fie de o spirală a căderii economice, suprapusă pe o scădere a veniturilor cetățenilor, care ar duce la o scădere a puterii de cumpărare, inevitabil la o scădere a colectării prin restrângerea naturală a bazei de impozitare.
Ar trebui să ne fie frică de o decapitalizare a economiei, de creșterea șomajului.
În traducere liberă, riscăm un proces accentuat de sărăcire a oamenilor și companiilor, iar acesta e un scenariu care dă fiori oricărui economist.
Ce nu am auzit deloc la negocierilor de la Cotroceni și este frustrant: nu pare că avem un plan/o strategie pentru creștere economică, niște măsuri pentru impulsionarea dezvoltării afacerilor, pentru a avea apoi și de unde colecta veniturile pe care le dorește guvernul.
La toată urma, dacă ajutăm economia să fie puternică (nu prin consum, ci prin producție), cu atât veniturile apar, cu atât cheltuielile se susțin, pentru că și colectarea e mai mare.
La o primă vedere, guvernul Bolojan repetă greșelile guvernelor anterioare. Nu neapărat prin măsurile adoptate (creșteri/ scăderi/ taxe/ impozite), cât prin natura lor prociclică. În timp ce guvernarea Ciucă-Ciolacu a supraturat consumul și a adus creștere pe anabolizante când economia oricum „duduia”, guvernarea Bolojan taie și toarnă apă cu gheață peste o economie care se răcește accelerat.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
https://bnro.ro/Proiectii-BNR-22694-Mobile.aspx
Au fost expuse în articol o grămadă de cauze care pot determina creșterea inflației. Cu o populație care va avea venituri diminuate în mod programat, concomitent cu creșterea prețurilor bunurilor și serviciilor, apetitul pentru cheltuieli va avea două motive să se diminueze, deci pe termen scurt/mediu (un an - un an jumate) este posibil ca inflația să nu crească foarte mult, din lipsa banilor. Cu siguranță nu se poate repeta scenariul inflației galopante din anii '90.
Rămân însă pericolele foarte bine precizate: recesiune, șomaj, instabilitate socială. Tot ce mai lipsește pentru furtuna perfectă ar fi și o instabilitate politică, degradarea la “junk” și pierderea fondurilor europene (sau o absorbție nesemnificativă a fondurilor alocate).
De asta cred că ar fi bine ca noi toți să avem răbdare până la aplicarea celui de-al doilea pachet de măsuri anunțat de guvern, privind cheltuielile statului. Sper să nu fie o spoială simbolică ci o intervenție profundă, structurală, la nivelul tuturor instituțiilor statului.
sau poate credeti ca va castiga un nobel pentru economie? scazi venituri, maresti taxe, si te astepti la perpetum mobile? daca ii reuseste asta o contrazice pe thatcher: "socialsmul e bun pana se termina banii". s-au terminat si datoriile. nu va e dor de "practica"? la porumb, la canal, la cartofi, la casa poporului?