În după amiaza zilei de ieri în strada centrală din orașul x am decis să intru într-un local cu specific tradițional englezesc. Gândindu-mă că diseară merg la o canastă unde o să se bea mult alcool, m-am hotărât să-mi iau o porție de fasole cu cârnați. Nu e un preparat fascinant, dar trebuie să recunosc că din ținuturile mioritice de la fasole am plecat, ca pe tărâmul britanic tot la fasole să ajung. Toate au decurs conform planurilor până când, odată așezat la masă, văd în stânga mea un agent sovietic sub acoperire. Mi-am zis:
- Dumnezeule mare, asta nu se poate!
În următoarele 15 minute m-am tot foit pe scaun, începeau să-mi curgă transpirațiile, m-am făcut că nu-l văd, îl priveam pe furiș, însă agentul sovietic stătea neclintit și nu-și schimba privirea. Am grăbit plecarea mea din acel local speriat de cele petrecute. Dau să urc treptele către ieșire și nu îmi ia mult până apare de undeva din dreapta un alt agent bolșevic.
Am rămas mască! Ce caută ăștia în anul 2017 prin localurile din jurul Londrei? Ce se întâmplă aici? Nebunie curată… Mi-au înghețat picioarele, iar șiroaie de sudoare îmi curgeau pe la tâmple…
Cine sunt de fapt cei doi agenți?
Ei bine doamnelor, domnilor…
Însuși Lenin și Karl Marx, pictați în tablouri de propagandă comunistă agățate în dibluri, alături de câteva alte zeci de tablouri ce făceau parte din conceptul localului.
Pe lângă acești doi „cai troieni”, ce își făceau de cap pe alături de lorzi și prințese cu sorginte din familii înalte europene, ajunși în ploioasă insulă britanică pe vremea când nimeni n-ar fi gândit că Anglia se poate detașa de continent printr-un riscant Brexit, mi-am dat seama ce s-a întâmplat de fapt:
- Fir-ar să fie! Ăștia nu și-au dat seama când au cumpărat tablourile, că în cel cu pionieri, undeva în spatele celor două doamne e Karl Marx și nici pe tipul cu cravată, amestecat printre clasa de jos a Rusiei din vremea respectivă, era însuși Lenin!
Tot gândindu-mă la ce se petrece aici am zis să-l abordez pe managerul localului, un polonez cu aer feminin. El ridicând ușor din sprânceană îngrijorat îmi spune:
- Auch!!
Am zâmbit amical și râdeam de gafa cu iz comunist a artistului decorator.
Imediat am intrat pe pagina de facebook a localului, căruia nu vreau să-i dau numele din motive de amiciție (am o simpatie aparte pentru fasolea lor cu cârnați) și le-am scris un mesaj în privat foarte discret, departe de a juca rolul unui activist amator din vremurile noastre.
O tipă mi-a răspuns imediat într-un mesaj ușor naiv, cum că nu au habar cine sunt Lenin și Karl Marx, și, continuând în același mod, mi-a spus că toate tablourile au fost cumpărate laolaltă dintr-un târg de vechituri, dar îmi mulțumește enorm pentru gestul făcut iar data viitoare drept recompensă or să-mi ofere niște licoare din partea casei.
Ce face discuția însă și mai interesantă este faptul că m-au rugat să vin din nou și să le spun dacă mai văd chipuri comuniste în celelalte tablouri din localul lor. Lucru pe care de altfel chiar am să-l fac. Au precizat totodată, citez: “I will send an email to the headquarters” de unde putem trage concluzia că localul e un lanț, și unul foarte cunoscut.
Așa că am decis ca data viitoare, să le cer câteva pahare de rom că doar nu ceri vodcă, după ce prinzi „spioni bolșevici”.
Dar lăsând gluma la o parte, și totodată lipsa curatorului de tablouri din acel local, ridic paharul de rom și pot spune că am reușit să-i dau jos pe Lenin și Karl Marx, dintr-un loc pe care nu l-au meritat niciodată.
Ironia face ca la cațiva pași de localul cu pricina, apare scris mesajul ăsta.
Articol publicat pe blogul autorului
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Mesajul 'they forget. we remember' ar fi trebuit sa fie revelator. NU trebuie sa uitam. Ori, daca sunt stersi din istorie, cresc exponential sansele sa se repete.
Daca nu ma insel, pe vremea comunistilor se practica stergerea din istorie. O luam de la 0?
Doi oameni în vârstă stăteau pe bancă şi îşi citeau ziarul.
— Ia uite dom'le ce scriu ăştia! Ci-că a scăzut numărul Napoleonilor, Emineştilor, Shakespearilor, Tepeşilor şi Stalinilor din ospicii.
— E bine! Înseamnă că lumea începe să se înzdrăvenească. Sunt mai puţini nebuni în spitale!
— Pe dracu! Sunt tot atâţia. Dar lumea nu mai ştie nici istorie şi nici literatură.
Cam acelaşi lucru s-a întâmplat şi cu angajaţii localului unde domnul Muntean serveşte masa: nu ştiu istorie! :))
Asemenea localuri ori colțuri de local cu poze/tablouri din perioada comunistă sunt în multe locuri. Ele nu sunt considerate antidemocratice, doar simbolurile naziste, nu mi-e clar de ce.
Oricum nimic nou sub soare. Nimeni nu se criza cu adevarat in Europa nici in perioada lui Hitler si a lui Stalin atata timp cat nu era razboi si nu se auzise de milioane de morti. Sau cel putin cat milioanele de morti nu erau in vestul europei. Pana si evreii din Polonia au cazut victime acestui miraj linistitor. Cand germanii le-au ocupat tara nu s-au crizat nici ei prea tare. Erau satui de antisemitismul polonez iar nemtii, oricat ar fi fost de antisemiti, erau cunoscuti ca oameni civilizati. Deci tot raul era spre bine, nu?
Chiar nu invatam nimic din istorie?
Atunci sa nu ne mai minunam cum a fost posibil holocaustul ,cum un popor intreg,civilizat,in buricul istoriei ,a ajuns sa urmeze un bolnav psihic.
Istoria este repetabilă, dar niciodată identică. Acum Europa are alte probleme, important este cum le rezolvă pe baza învățămintelor din trecut. Se vede cum Junckers, generație în vârstă, care a cunoscut – copil fiind – ororile războiului și, tânăr, situația de după război, are un comportament radical diferit de aventurierii tineri și iresponsabili, precum David Cameron.