Cu toții avem un anumit nivel de nemulțumire când vine vorba de strada, orașul sau țara noastră. Și putem alege să rămânem în această zonă și să așteptăm să ne rezolve alții problemele – statul, guvernul, primăria, sau să acționăm și să încercăm să facem un pic mai bine acolo unde este în puterea noastră.
Arhitecta Oana Simionescu și echipa FOR, antreprenorii tech Valentin Mureșan și Adrian Erimescu, antreprenoarea socială Cristina Potra Mureșan și echipa Plai au ales cea de-a doua variantă și au investit 1,6 milioane de euro în centrul cultural independent FABER, care funcționează în fosta hală industrială din complexul Azur, din Timișoara.
„Proiectul acesta este despre a face puțin mai bine în ograda noastră, în orașul în care am decis să rămânem. Pentru că toți am avut oportunitatea să plecăm, iar unii dintre noi chiar au plecat și s-au întors. Val a revenit după 10 ani petrecuți în Irlanda. Am decis să ieșim din zona de nemulțumire pe care o avem cu toții și să facem ce stă în puterea noastră, să nu mai așteptăm să ni se dea și să ni se facă. Acest lucru este fundamental pentru echipa și demersul FABER, unul deloc ușor. Este un proiect cu multe provocări, dar în același timp un proiect foarte frumos pentru că produce impact la nivel local, care ar putea ajunge și la nivel regional. Și poate chiar general, prin puterea exemplului unui model de business sustenabil cu impact social”, spune Adrian Erimescu, care s-a alăturat proiectului mai târziu.
Atitudine. A face lucrurile bine în ciuda obstacolelor
Oana Simionescu a fost printre inițiatorii demersului. Alături de colegii ei de la biroul de arhitectură FOR s-a ocupat de proiectul de reabilitare a clădirii, pe care fondatorii au achiziționat-o pentru a se asigura că pot dezvolta un proiect pe termen lung, care să nu fie pus în pericol de majorarea chiriei sau decizia proprietarului de a-i schimba destinația. La fel ca Valentin Mureșan, și ea a ales să se întoarcă acasă, după ce a lucrat în Copenhaga, la unul dintre cele mai „cool” birouri de arhitectură, timp de un an. A fost însă suficient cât să înțeleagă că „își irosește neuronii”.
„Acolo sunt foarte mulți oameni capabili să facă foarte multe lucruri, în timp ce în România e nevoie de astfel de oameni și sunt foarte multe lucruri de făcut. Am crezut pur și simplu că rolul meu în această lume poate să fie mult mai semnificativ în Timișoara. Și așa am decis să renunț la «dreamy life» și să fac ce pot mai bine aici. În anul acela am învățat multe lecții, dar cea mai importantă cred că a fost cea care ține de atitudine. Mi s-a părut absolut minunat cum în locul acela gri, rece și ploios, oamenii au o atitudine atât de pozitivă, că merg cu bicicleta chiar dacă plouă sau e viscol, că există o cultură atât de consistentă pentru interioare hygge și pentru a face lucrurile bine, în ciuda obstacolelor. La noi, când plouă, ești deprimat, ne lamentăm. Această diferență de atitudine m-a făcut cumva conștientă de niște lucruri”, spune Oana.
Tânăra arhitectă i-a cunoscut pe soții Mureșan la un eveniment în care se căutau soluții pentru îmbunătățirea lucrurilor din oraș și văzând că au aceleași valori în ceea ce privește comunitatea din care fac parte, le-a propus să facă împreună un centru cultural care să funcționeze într-o clădire existentă reabilitată. Întâmplarea a făcut ca toți să fie interesați de aceeași clădire din diverse motive, dar au decis să lucreze împreună decât „să facă fiecare feliuța lui”, cu atât mai mult cu cât Timișoara fusese declarată Capitala Culturală Europeană în 2023, iar asta le-a dat și mai mult curaj.
Tot ce-i bun vine din Fabric. Atunci și acum
Centrul FABER funcționează într-o hală industrială reabilitată din complexul Azur, situat în cartierul Fabric, acolo unde în trecut erau foarte multe fabrici și de unde venea tot ce era bun, așa cum se spunea în Timișoara. Fabrica Azur are o istorie de aproape 200 de ani. A fost fondată de familia Farber în jurul anului 1840. În perioada comunistă urmașii fondatorilor au emigrat în Statele Unite, unde au acum un business de succes cu produse chimice, iar în anii 2000 și-au recuperat proprietatea de la statul român.
„Unul dintre motivele pentru care incinta în care ne aflăm noi nu a fost demolată și transformată într-un nou cartier de locuințe este faptul că nepotul fondatorului fabricii, care are peste 90 de ani, are o nostalgie față de locul acesta, pentru că aici, în laboratoarele de pe malul Begăi, a învățat chimie de la bunicul său. Iar acum am intrat într-un parteneriat cu această familie și ne pregătim să deschidem o nouă hală pentru activități culturale și să lucrăm împreună la un master-plan, la o viziune urbană pentru terenurile noastre, care însumează în jur de 10.000 mp, astfel încât să ne determinăm viitorul pe termen lung”, spune Oana.
În prezent, FABER găzduiește bistro-ul Ambasada, dar și biroul de arhitectură și design FOR, precum și un spațiu de coworking. De asemenea, aici au loc evenimente corporate și culturale, concerte și expoziții. Reabilitarea spațiului a durat puțin peste 2 ani, iar deschiderea a avut loc în iunie 2020, cu un concert organizat în curte care a fost ca o gură de oxigen după lockdown-ul impus de pandemie.
„Nu-i așa de ușor să reabilitezi o clădire industrială oricât de romantică pare astăzi această poveste. E un proces serios atât în ceea ce privește partea de decontaminare, dar și de adecvare structurală pentru a fi exploatată în siguranță. Am încercat să ne facem treaba cu respect față de noi înșine și de utilizatorii pe care îi invităm zi de zi la FABER. Dar pentru noi asta nu a fost nimic ieșit din comun. Ceea ce mi se pare cel mai dificil este să pui împreună ideea unei investiții de 1,6 milioane de euro cu un model de business în domeniul culturii, pentru că nu am făcut asta ca să ne îmbogățim”, spune Oana.
„Totuși, nu vrem să pierdem bani”
Nu sunt mulți oamenii care aleg să-și investească banii într-un centru cultural, iar dincolo de dorința de a contribui cu sens la orașul în care trăiesc, fondatorii FABER au reușit să găsească un model de business sustenabil, gândit pe 4 piloni, astfel încât să nu piardă bani.
Veniturile vin din chiria fixă plătită de chiriași permanenți, la care se adaugă o chirie variabilă, stabilită în funcție de dinamica veniturilor fiecăruia dintre ei. Apoi, cel de-al doilea pilon este reprezentat de veniturile generate de închirierea sălii multifuncționale și a curții pentru evenimente corporate, dar și din zona culturală și civică pentru care se aplică tarife mai mici. O altă sursă este organizarea și găzduirea de evenimente muzicale.
„Cea de-a patra linie de business e puțin mai complexă și este cea care aduce mult mai direct împreună creativitatea și orașul. Avem un curator cu background de social designer, Martina Muzi, care studiază mai în profunzime problematici precum digitalizarea, clima și diverse teme care țin de realitatea noastră contemporană. Anul acesta, în parteneriat cu Universitatea Politehnică, am dezvoltat un program care are la bază o cercetare foarte serioasă despre ce înseamnă astăzi industrie în Timișoara, cu toate implicațiile economice și sociale. Așa ne-am dat seama că impactul industriei în economia locală este foarte mare și că mare parte din cifra de afaceri vine dinspre companii cu capital străin. Scopul nostru e să înțelegem acest ecosistem și să facem în așa fel încât să incităm idei noi, interesante, provocatoare, poate chiar excentrice care să ne permită să ieșim din pragmatismul pe care îl observăm și să construim și alte discursuri. Ne dorim să consolidăm și zona de start-up-uri pe care ne-o dorim mult mai solidă, pentru a nu mai fi atât de dependenți de niște companii mari ale căror relații cu Timișoara pot să nu fie neapărat de lungă durată. Astfel încercăm să facem cultură cu sens. Misiunea noastră, care a început cu clădirea, continuă și prin modul în care ne construim programul”, spune Oana.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.