Pentru un fost deținut, pentru un tânăr cu dizabilități sau unul care a abandonat școala, pentru o victimă a violenței domestice ori a unei adicții, găsirea și păstrarea unui loc de muncă reprezintă o provocare majoră.

Povestea Recul începe în 2015, când regizorul Vlad Dragomirescu și actorul Bogdan Untilă și-au propus să creeze un incubator pentru proiecte culturale independente, care să cuprindă două direcții: teatrul de improvizație și teatrul clasic.

De ce ai vrea ca cineva să îți facă o caricatură, când aproape toată lumea încercă să-și ascundă defectele și aproape nimeni nu mai lasă o fotografie neatinsă de perfecțiunea dată de filtrele foto?

Vishal Narender și Georgeta Brehoi, soția sa, au venit în România în urmă cu 4 ani, după ce au lucrat în mai multe multinaționale din India, Franța și Irlanda, și au decis să-și investească toate economiile pentru a produce echipamente moto.

„Am făcut 22.000 de lei în 3 zile. Gata, îmi dau demisia!”

Numai că succesul unei afaceri nu ține de noroc, ci de o planificare atentă a pașilor pe care trebuie să îi faci, astfel încât ideea ta să se materializeze și apoi să crească.

Lia face jucării. Dar nu pentru copii. Sau, mai bine zis, mai mult jucării pentru oameni mari. Cumva poate pentru că cei mici sunt încă la vârsta la care doar citesc povești, în timp ce oamenii mari le trăiesc. Foto Facebook/Lia Pfeiffer

Răspunsul îl au doi tineri ingineri din Timișoara care, văzând că există cerere pentru sculele de tâmplărie din propriul lor atelier, au deschis la începutul anului trecut porțile IncubArt SpaceMakers. (Foto: Facebook IncubArt SpaceMakers/ Seba Tătaru)

„Ne plac oamenii deschiși, cu chef de a experimenta, cu gust pentru nou, fără frica de a porni în expediții culinare. Credem că monotonia este antonimul fericirii...”

După prima lună, și-au mai cumpărat o mașină de cusut pentru a face față comenzilor. Și coseau amândoi. Apoi au angajat o fată care să-i ajute.

Pe Alex Petricean îl știți probabil de la prima ediție MasterChef, unde a câștigat locul al III-lea. Înainte de acest moment, care l-a pus pe un alt drum, „a fost un băiat care nu și-a găsit locul”.

Andreas Samuelsson a plecat din Suedia la puțin timp după terminarea liceului, într-o țară despre care nu știa absolut nimic, probabil nici să o identifice pe hartă, dar în care s-a regăsit și în care a luat contact cu realitatea imediată și foarte concretă.

Nicoleta Hrițcu a deschis Cuptorul Moldovencei în februarie 2013, după ce a participat la un curs de antreprenoriat și a aflat de programul guvernamental prin care se ofereau 10.000 de euro nerambursabili celor care își deschideau pentru prima dată o firmă.

Senneville, inițial o mică afacere de familie din Timișoara, a devenit în 2016 furnizor al Casei Regale a României, iar acum se pregătește să treacă granița, următoarea țintă a tânărului antreprenor fiind ca produsele sale de cofetărie și patiserie să ajungă la românii din diaspora.

Nu au avut un plan de afaceri. Nu au făcut calcule. Au folosit resursele pe care le aveau la îndemână, pasiunea și îndemnânarea de a lucra cu lemnul, uneltele din dotare și cunoștințele de marketing, și au vrut să vadă ce iese. Anul acesta așteaptă vânzări de 200.000 de lei și se pregătesc să treacă într-o nouă etapă de dezvoltare, după ce au accesat o finanțare prin programul StartUp Plus.

Provocarea a fost să strângă 100 de oameni în mai puțin de 24 de ore la o petrecere organizată spontan, într-o zi de luni, după Paști. Și pentru că le-a ieșit, au acceptat-o și pe cea de-a doua: 300 de persoane, în 3 zile. A treia oară au acceptat adevărul.

„Cum să pun numele <Capra noastră> la bere, ce o să zică lumea? Aveam niște prejudecăți. Eu voiam să merg în zona numelor englezești, mai sofisticate”.