Dacă tot vine o criză, măcar să schimbe și structura celor care ne conduc și să îi transforme în competenți și patrioți

(Foto Guliver/Getty Images)

Se tot aude de ceva vreme, și parcă din ce în ce mai intens, că vine criza, că recesiunea e deja aici, ba pentru că unii indicatori financiari relevă acest lucru, ba pentru că mari specialiști au prevăzut / prevăd acest lucru, ba pentru că presa adoră asemenea titluri. Sau toate la un loc.

Printre semne se invocă criza guvernamentală din SUA, prognozele FMI, încetinirea creșterii economice a Chinei sau, pe meleaguri autohtone, apariția taxei pe lăcomie și diverse alte decizii arbitrare ale guvernului.

Populația și mediul economic asistă cu implicare pasivă la acest schimb de mesaje, fiecare sperând în forul interior că recesiunea, criza, valul sau cum s-o mai numi, îi va afecta într-o măsură mai mică decât pe alții, sau dimpotrivă, că vor găsi o nouă oportunitate în această criză "iminentă".

Toate deciziile politice sau economice sunt luate de oameni. De un număr foarte restrâns de oameni. În multe zone ale lumii lideri contemporani fac cam "ce vrea mușchii lor" din rațiuni publice, evidente, întotdeauna declamate ca fiind de ajutor poporului, mediului economic și democrației pe care le reprezintă.

În această categorie includem insistența lui Donald Trump de a construi mult promisul zid, cu toate riscurile blocajului instituțional din SUA, dar și campania furibundă a câtorva lideri politici din Marea Britanie pentru ieșirea din UE (după care au dispărut ca și cum nu ar fi existat, rămânând alții să își bată capul cu procesul complex al desprinderii).

Revenind pe plaiuri autohtone - puterea politică, reprezentată de cele câteva persoane aflate momentan „pe funcții”, ia decizii cu puternic iz electoral, profitând de superficialitatea grupurilor de votanți care recepționează pozitiv mesajele așa-zis „dure" (vezi lupta cu multinaționalele). Într-o zonă similară, încadrăm și deciziile adoptate de Parlament care stau blocate la Curtea Constituțională unde alți câțiva oameni împart dreptatea când unora, când celorlalți.

De fapt niște indivizi care au pus mâna pe centre de putere din întreaga lume se joacă iresponsabil, fie din neștiință și nepăsare, fie din dorința incontrolabilă de manifestare plenară a puterii, cu destinele oamenilor și ale planetei, pentru că pe ei nu îi afectează direct, locul lor este securizat, efectele faptelor lor nu îi ating pe ei. Sau cel puțin așa cred ei astăzi.

Desigur, o recesiune va urma. Fiind atât de mult invocată, orice se va întâmpla în viitor, tot recesiune sau criză se va numi. Până la urmă acestea sunt etapele oarecum firești de evoluție a lumii. La scara Universului nu înseamnă aproape nimic, e un flash. Dar la nivelul nostru, al indivizilor care trăim aceste vremuri, înseamnă foarte mult. Pentru fiecare dintre noi - cei care vom fi atinși în mod inegal de efectul acestor decizii - ele reprezintă o sursă permanentă de îngrijorare și temere. Iar frica e un mediu perfect pentru e propaga nelegiuiri. 

Poate că mai mult decât anticiparea unor evenimente negative ne deranjează lipsa controlului sau instrumentelor de intervenție asupra acestora. Cu alte cuvinte, putem accepta să suportăm consecințele negative ale unor decizii greșite. Însă în aceste situații care țin în tensiune o lume întreagă, cei care fac greșelile nu sunt și cei care suportă efectele acestora. Evoluția, dezvoltarea, creșterea nu sunt posibile dacă suspendăm procesul de corecție numit cauză-efect. „Noi învățăm prin greșeli” înseamnă în practică „noi învățăm din suportarea consecințelor”.

S-a încetățenit sintagma "victime colaterale" părând firesc ca unii să sufere disproporționat mai mult comparativ cu responsabilitatea pe care o poartă pentru sursa problemei cu care se confruntă. Însă aceasta nu ar trebui să fie acceptată ca fiind ”norma”, nici măcar excepția. Fiecare destin conteaza in egala masura.

Observăm acest lucru, privind cum Parlamentul răspunde abuzurilor din Justiție cu măsuri mimate (căci grija lor e cu totul alta) sau privind efectele deciziilor politice asupra societății - de la persoane fizice (care au luat credite pentru care ratele cresc sau care au depozite a căror valoare scade) și până la multinaționale.

În aceste democrații nu s-a creat un mecanism de intervenție eficientă prin care să oprim abuzurile celor care se dovedesc a fi incompetenți, rău-voitori, revanșarzi sau trădători ai interesului comun al societății pe care au mințit că îl vor reprezenta în poziția de putere în care noi i-am investit prin vot. În privat acest mecanism se numește „rezilierea contractului din cauza nerespectării termenilor agreați”.

Bineînțeles, democrația se bazează pe majoritatea voturilor exprimate. La fel de adevărat este și că democrația lipsită de statul de drept (nu cel invocat pe micile ecrane în micile și vremelnicele interesele politice, mă refer la cel autentic din tratatele internaționale) este doar tirania majorității. O guvernare funcțională este cea în care puterile statului (legislativă, executivă, judiciară) sunt clar separate și în care fiecare putere este ținută "în frâu" prin intermediul unor controale reciproce pentru evitarea abuzului de putere.

Însă la fel de mult contează și cum au fost voturile obținute (nu intru acum în discuția prezenței la vot, tipologiilor votanților constanți șamd). Dacă pentru a le obține s-au făcut promisiuni care nu sunt respectate din prima zi a mandatului, sau dacă se dovedește că au fost ascunse părți semnificative din „planul” politicienilor, atunci trebuie să avem instrumente de „corecție” sau „ajustare” pe parcursul mandatului și nu doar la finalul acestuia.

Avem politicieni care ne reprezintă de la nivel local până în "sfatul țării", pentru că așa au fost aleși. Dar, odată ajunși acolo, ne spun ei ce li s-a trasat de la vârf în loc să comunice "vârfului" ce vor cei care i-au susținut local. Asta dacă votanții chiar știu ce vor și dacă manifestă acest lucru.

Desigur, teoria este întotdeauna mai frumoasă ca practica. Cert este că vor veni recesiuni, crize și replici între taberele de la vârf (politicieni, economiști, consultant) – toate fiind decontate de toți ceilalți (marea masă a oamenilor). Noi, alegătorii, nu am înțeles că rolul nostru nu se limitează la vot ca mai apoi doar să privim cum fac ei ce le trece prin cap un mandat întreg. Rolul nostru este de a urmări dacă termenii votului sunt îndepliniți în fiecare zi a mandatului. Dacă acest lucru nu se întâmplă, rolul nostru este să acționăm în acest sens.

Iar pentru că așa este la modă, mă alătur și eu celor care propovăduiesc criza și spun că trendul pe care ne aflăm arată o criză profundă a „democrației”, sau cum s-o mai numi modul în care definim orânduirea în care trăim, și pe care ne-am dorit-o cu atâta ardoare. Haideți să vedem cum o rezolvăm, dar să nu fie "cum vrea mușchii lor".Dacă tot vine o criză, măcar să vină să schimbe și structura celor care ne conduc și să îi transforme în competenți și patrioți cu gândire strategică globală.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp