Dan Mihalache, după atentatul din Londra: „Mi-a stricat un pic seara”

Poate că madam USAmbassador la Atena a avut o seară mai efervescentă la o cină dens hidratată și s-a comportat ca o amazoană alazoană. Că „Putem face asta oricărei țări!”, adică să-i dărâme guvernul, e o fanfaronadă trumpă rezultă din faptul că oricât s-a efortat Washingtonul, n-a putut să-l țină pe Orban Viktor în scaun.

Piesele de puzzle, așa cum se așază pe axa timpului, par să ofere imaginea unor evenimente care se succed și duc, în cele din urmă, la moțiunea de cenzură soldată cu căderea executivului.

Imaginează-ți că trebuie să vinzi ceva lui James Bond. Nu unui bărbat „între 35 și 50 de ani”, din Londra, cu venituri peste medie, ci lui James Bond: omul pe care îl vezi în minte cu mașina lui, cu misiunile lui, cu gadgeturile, problemele, valorile, temerile și obiectivele sale.

Îmi amintesc perfect întrebările care nu-mi dădeau pace în seara în care am aflat că am fost admis la facultate. Cu ce mă voi întreține? Unde voi locui? Ce voi mânca? Cum mă voi descurca? Entuziasmul reușitei, după 3 ani de speranță, era umbrit de teama de necunoscut.

Din halele fabricilor sale pleacă, în fiecare an, șase sute de mii de paltoane și de sacouri. ori jachete spre America, Canada și aproape întreaga Europă. Camioanele de marfă intră și ies pe poartă fără oprire. Vin stofe prețioase din Italia, pasmanterie, accesorii și pleacă înapoi în lume produse finite, pentru branduri de top. Ani la rând însă, la aceleași porți oprea și ambulanța, iar Silviu Simiz a căutat răspunsul la o întrebare deloc comodă: ce faci cu sănătatea a nouă sute de oameni înainte să doară? (Imagine si montaj video Cristian Tomoiala / MatchCut)