Foto: Facebook Florin Morariu
„Tu, în locul lui, te-ai fi băgat?” m-a întrebat azi dimineață Cătălin Striblea, la emisiunea lui de la DigiFM. „Comentam” gestul lui Florin Morariu, care a sărit în apărarea oamenilor în timpul atacului terorist de la Londra.
Spusesem că omul acesta este un erou. Într-o astfel de situație limită, instinctul de supraviețuire îți dictează să fereci ușa, să te baricadezi în cameră, să te ascunzi sub masă, să-ți salvezi pielea. Ceea ce-l face pe Florin Morariu un erou este capacitatea de a fi un om extra-ordinar: într-un moment de maximă tensiune, și-a depășit instinctul de supraviețuire și a dat o probă de curaj și generozitate. A deschis ușa adăpostind înăuntru 20 de londonezi înspăimântați, a ieșit în stradă și i-a înfruntat pe cei trei indivizi decerebrați care omorau la întâmplare.
„Am ieșit și noi, le-am lăsat înăuntru și le-am spus să stea acolo. Am luat două navete de astea și-am plecat înspre locul din care veneau oameni în alergare. (...). Văd în stânga, la vreo cinci metri, patru persoane, un cetățean simplu flancat de alți doi, iar din spate vine un al treilea. Apoi îl văd pe cel din dreapta că începe să-l taie cu cuțitul. M-am dus spre ei, am aruncat cu o navetă, aveam două. M-am apropiat, iar cu a doua navetă l-am lovit pe unul dintre ei în cap, în zona feței. Imediat a apărut poliția și mi-au strigat prin portavoce să plec că aruncă grenadă”.
Florin Morariu este un om înfruntând subomul. Asta trebuie să reținem: un om a apărat viața, salvând niște necunoscuți. Florin Morariu n-a sărit în apărarea neamurilor lui, a prietenilor lui, a românilor lui, ci în apărarea unor oameni amenințați cu moartea. Brutarul român spune că a făcut-o din „milă”. Capacitatea de a răspunde cu milă în fața unei agresiuni absurde împotriva vieții este cea mai frumoasă pledoarie pentru umanitate.
Faptul că Florin Morariu e român este un detaliu semnificativ doar pentru presa britanică, degrabă punătoare de etichete. Ca mai toți românii care s-au stabilit printre britanici, Florin Morariu nu s-a dus să le fure job-urile, lirele din buzunare sau ajutoarele sociale. Noi, cei rămași, care avem părinți, copii, frați, veri și prieteni plecați, știam asta.
„Tu, în locul lui, te-ai fi băgat?” revine întrebarea. În viața noastră încărcată de mici lașități cotidiene, apar - rareori, dar apar - momente în care putem să descoperim eroii din noi. Răspunsul la această întrebare poate fi dat, așadar, doar într-o situație excepțională precum cea trăită de Florin Morariu. Eu, personal, îmi doresc să nu o trăiesc.
PS. Se râde pe Facebook de faza cu făcălețul. Asta a avut omul la îndemână, asta i-a fost arma. Dacă lucra într-o fierărie, probabil arunca în teroriști cu potcoave de cai morți. Dacă era cioban la stână... ei, bine, vă las dvs. plăcerea continuării. Asta îmi amintește de propria întâlnire cu „teroriștii”. La Revoluție, vecina de la 7 din blocul de vizavi a ieșit pe fereastră urlând: „E un terorist la ușă! Săriți”. La noi, la etajul 4, s-a organizat un comando: tata a luat făcălețul, vecinul de vizavi ciocanul de șnițele, un alt vecin o cană cu sare „să le dea teroriștilor cu sare în ochi”. Astfel înarmați, au fugit s-o salveze pe vecină și să apere blocul de teroriști. Firește că la ușă nu era niciun terorist, ci vărul de la Ploiești care venise (pe 22 decembrie 1989?!) să-i aducă vecinei porcul. Atunci ei au fost eroii noștri. Sunt momente în care trăim clipe de eroism sublim și comic, ca viața românilor.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Nu stiu daca as fi fost in stare de asta!
Am o problema cand e sa intervin pentru a admonesta un scandalagiu in transportul in comun, dar nu am nici o problema sa apar oameni fara aparare. "Teroristii" astia din ultima perioada se bazeaza tocmai pe asta, pe groaza celor atacati. Nu cred ca au dat un pumn in toata viata lor, decat in jocurile pe calculator.
Admir insa interventia lui Florin. Spre deosebire de marea majoritate a londonezilor, probabil ca a trebuit sa lupte din greu ca sa ajunga brutar in Londra. Probabil ca a avut o viata grea in care a trebuit sa ia decizii dure. Probabil ca nu pune atata pret pe viata lui de brutar, cat pun londonezii pe viata lor (scumpa) de londonezi.
Oricum asta nu va schimba optica politicienilor britanici, decat poate vreo 3-4 zile. Si asta doar la nivel de declaratii.
E de luat aminte gestul romanului. Pilda e asta. Decat sa intorci si partea neatinsa de cutit teroristului, mai bine pui dracu mana pe ceva si poate scapi dandu-i in cap. La noi in cartier asa era: Cine sunt astia care au venit sa ne bata la noi in cartier, ia da facaletul ala...facaletul...mama lor de teroristi. Astia nu stiu ce e aia bataie de moldovean....
Noi ii asteptam cu Ruger, nu cu facaletul.
Acum, la rece, dacă stăm și analizăm, e probabil să ajungem să răspundem „nu”.
Gesturile de eroism nu sunt însă făcute la rece, ele se produc ca urmare a unor impulsuri „la cald”, iar atunci pe loc, este posibil ca mulți dintre cei care acum zic că nu ar face la fel, să facă exact cum a făcut acest om.
Că-i ghiolban cât teroriştii ie evident, dar moldovanul nostru confirmă ce-am învăţat la mină, în anii '90, cu ortacii:
Pe nebun îl potoleşti doar dacă eşti mai nebun ca el!
Poate că nu-i erou, cum definim eroismul?!?
(ERÓU, eroi, s. m. 1. Persoană care se distinge prin vitejie și prin curaj excepțional în războaie, prin abnegație deosebită în alte împrejurări grele ori în muncă. – Din fr. héros, lat. heros. sursa: DEX '09)
Poate că e doar unul care ŞTIE, de la el, din Nicolinau Dacia, cum tre' să răspunză cetăţeanu' la astfel de barbarii, nu să se ascundă supt tejghea, ci să iasă la acţiune.
Ca acuma modelul este să faci selfie cu orişice nu-i vina lui, cum nu-i vina lui că-i cam din topor. Dacă era educat se baricada în brutărie, nu ieşea ca dilăul în calea cuţitarilor. Ăia educaţii rupeau obloanele să INTRE, să se ascundă...