Sari la continut

Descoperă habits by Republica

Vă invităm să intrați în comunitatea habits, un spațiu în care înveți, găsești răspunsuri și resurse pentru a fi mai bun, pentru a avea o viață mai sănătoasă.

Dar cumpărătorul ce vină are? Niciuna. Și nici obligația de a da cuiva datele cardului

Intenția autorității fiscale de a solicita datele din card ale cumpărătorului se înscrie în deja cunoscutele proceduri de combatere a evaziunii fiscale. 

Justifică sau nu aceasta încălcarea unor date private, mai exact accesul la datele personale ale cumpărătorului?

Pornind de la prezumția de nevinovăție a persoanei fizice și pornind de la dreptul la intimitate personală, unele opinii consideră, pe bună dreptate, o ingerință în viața personală să îi ceri cumpărătorului să își declare numărul de card, contul, banca.

Trebuie să înțelegem foarte exact că, din punct de vedere economic, evaziunea fiiscală se produce la nivelul vânzătorului, al celui care vinde bunuri și servicii și nu își declară veniturile din vânzare, TVA de la vânzare, care realizează aceste vânzări la negru.

Dacă autoritățile fiscale au făcut un pas înapoi, înseamnă că încă mai înțeleg faptul că avem o lege mai amplă și mai clară decât reglementarea fiscală, respectiv Constituția României

În momentul în care acestea sunt plătite prin card, trebuie să amintim faptul că mai există și un alt proces normativ, în sensul de reducere a plafonului de la care toți operatorii economici trebuie să se doteze cu POS-uri. În acest fel, practic, tu reduci foarte mult posibilitatea operatorului economic să se sustragă de la plată.

Se pune întrebarea: dar cumpărătorul ce vină are? Cumpărătorul de bună credință nu are nicio vină și nu are vreo obligație să comunice cuiva datele cardului și ce face cu bunurile sale. Cineva a încercat însă să facă acest lucru. 

Dacă autoritățile fiscale au făcut un pas înapoi, înseamnă că încă mai înțeleg faptul că avem o lege mai amplă și mai clară decât reglementarea fiscală, respectiv Constituția României, pe care toți trebuie să o avem în vedere.

Din punctul de vedere al cetățeanului Adrian Bența, mi se pare normal să îmi fie respectate toate drepturile atât mie, cât și celorlalți din jurul meu. Taxele justifică anumite ingerințe în viața personală, dacă scopul este strict combaterea evaziunii fiscale. 

Dacă scopul tău este să ajungi într-o situație similară celor din filmele americane, în care apeși pe un buton și își apar toate tranzacțiile făcute de persoana fizică, ce a cumpărat, unde a cumpărat, pe unde a fost, pe unde s-a cazat, acest lucru nu mai este acceptabil și nici nu este justificat prin combaterea evazunii fiscale. 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • check icon
    Cei mai în vârstă (aşa ca mine) probabil îşi mai aduc aminte de Legea 18/ 1968, "legea ilicitului" cum o prescurtam noi. Din câte îmi amintesc, pe vremea FSN-ului a fost prima lege (sau printre primele) propusă a fi abrogată. Totul este foarte simplu: nu este nevoie ca Fiscul să-mi ceară datele cardului! Trebuie doar să facă corelarea dintre veniturile mele şi bunurile pe care le deţin. Dacă trăiesc din ajutorul de şomaj şi am merţan la poartă, atunci am o problemă (cu Fiscul). De asemenea, dacă trăiesc din colectarea de fier vechi şi am palat cu turnuleţe, garnisit cu Q7, la fel, ar trebui să am probleme cu Fiscul. Dar... nu este nici voinţă, nici putirinţă! Bezmeticeala asta este doar praf în ochii alegătorilor.
    • Like 1
  • Chestiunea cardului este un paravan ...datele tale lersonale ori si cum le v-a afla pt ca fiecare card bancar este atasat la un cont bancar ...asa ca ANAF-ul poate afla repede datele tale ...deci argumentatia cu evaziunea nu sta in picioare....daca se doreste cu adevarat reducerea evaziuni , atunci ar trebui introduse obligatoriu case de marcat absolut pt toata lumea si cel mai important verificarea permanenta nu cea anuntata in Vami ..., reducerea drastica a personalului din administratiile financiare si informatizarea lor cu adevarat si reducerea drastica a formularisticii si multitudini de hartoage ce trebuiesc complectate de catre contribuabil in zadar ( totul online ) .
    • Like 1
  • Stai că nu inteleg.
    Cum adică reducerea evaziunii fiscale?
    Păi vorbim de plata cu cardul. Practic de un virament bancar,
    Să ceară de la furnizorii de POS-uri, sumele încasate de magazine.
    ANAF-ul ori e plin de incompetenți, ori e paravan la servicii.
    Cum adică să le dau nr. cardului?
    Le dau si cardul si PIN-ul?
    • Like 1


Îți recomandăm

Cristian Tudor Popescu

Există în istoria cinematografului două pietre de hotar: „Nașterea unei Națiuni”, de David Wark Griffith (1915), și „Triumful Voinței”, de Leni Riefenstahl (1935). Din punct de vedere al inovării în limbajul cinematografic, aflat în perioada de început a filmului mut la Griffith, și a primilor ani ai sonorului la Riefenstahl, e vorba de capodopere. Însă ideologia și etica lor sunt cât se poate de malefice: rasism feroce antinegri la Griffith, glorificarea lui Hitler la Riefenstahl.

Citește mai mult

Cybersecurity

„Avem un exces de producție în anumite intervale orare- de exemplu, între ora 10 dimineața și ora 16, când panourile fotovoltaice produc mai mult. Responsabilitatea noastră, ca furnizor, este să dăm clienților tarife orare: când există surplus, energie mai ieftină; când există deficit, un alt preț. Responsabilitatea clientului este să-și adapteze profilul de consum. Dacă la ora 13 există surplus și eu îmi permit să ofer energia cu un preț mai mic, ar fi bine dacă și clientul s-ar educa să consume în acel interval- să pornească aspiratorul din casă sau mașina de spălat de la depărtare”, spune Radu Brașoveanu, Director Digital Solutions la PPC România (foto: Yau Ming Low / Alamy / Profimedia).

Citește mai mult

Eugen Rădulescu

Am tot spus-o și o voi repeta până problema va fi rezolvată: cea mai severă constrângere a economiei românești este, de foarte departe, deficitul bugetar. Am trecut de la o datorie publică de sub 12% din PIB în 2006, anul dinainte de intrarea în UE, la 60% din PIB în prezent – o dinamică înfricoșătoare, care a atins apogeul în 2024, an fără crize sau evenimente excepționale, când deficitul unui singur an a ajuns la un neverosimil 9,3% din PIB.

Citește mai mult