Sari la continut

Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune. 
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

Dar cumpărătorul ce vină are? Niciuna. Și nici obligația de a da cuiva datele cardului

Intenția autorității fiscale de a solicita datele din card ale cumpărătorului se înscrie în deja cunoscutele proceduri de combatere a evaziunii fiscale. 

Justifică sau nu aceasta încălcarea unor date private, mai exact accesul la datele personale ale cumpărătorului?

Pornind de la prezumția de nevinovăție a persoanei fizice și pornind de la dreptul la intimitate personală, unele opinii consideră, pe bună dreptate, o ingerință în viața personală să îi ceri cumpărătorului să își declare numărul de card, contul, banca.

Trebuie să înțelegem foarte exact că, din punct de vedere economic, evaziunea fiiscală se produce la nivelul vânzătorului, al celui care vinde bunuri și servicii și nu își declară veniturile din vânzare, TVA de la vânzare, care realizează aceste vânzări la negru.

Dacă autoritățile fiscale au făcut un pas înapoi, înseamnă că încă mai înțeleg faptul că avem o lege mai amplă și mai clară decât reglementarea fiscală, respectiv Constituția României

În momentul în care acestea sunt plătite prin card, trebuie să amintim faptul că mai există și un alt proces normativ, în sensul de reducere a plafonului de la care toți operatorii economici trebuie să se doteze cu POS-uri. În acest fel, practic, tu reduci foarte mult posibilitatea operatorului economic să se sustragă de la plată.

Se pune întrebarea: dar cumpărătorul ce vină are? Cumpărătorul de bună credință nu are nicio vină și nu are vreo obligație să comunice cuiva datele cardului și ce face cu bunurile sale. Cineva a încercat însă să facă acest lucru. 

Dacă autoritățile fiscale au făcut un pas înapoi, înseamnă că încă mai înțeleg faptul că avem o lege mai amplă și mai clară decât reglementarea fiscală, respectiv Constituția României, pe care toți trebuie să o avem în vedere.

Din punctul de vedere al cetățeanului Adrian Bența, mi se pare normal să îmi fie respectate toate drepturile atât mie, cât și celorlalți din jurul meu. Taxele justifică anumite ingerințe în viața personală, dacă scopul este strict combaterea evaziunii fiscale. 

Dacă scopul tău este să ajungi într-o situație similară celor din filmele americane, în care apeși pe un buton și își apar toate tranzacțiile făcute de persoana fizică, ce a cumpărat, unde a cumpărat, pe unde a fost, pe unde s-a cazat, acest lucru nu mai este acceptabil și nici nu este justificat prin combaterea evazunii fiscale. 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • check icon
    Cei mai în vârstă (aşa ca mine) probabil îşi mai aduc aminte de Legea 18/ 1968, "legea ilicitului" cum o prescurtam noi. Din câte îmi amintesc, pe vremea FSN-ului a fost prima lege (sau printre primele) propusă a fi abrogată. Totul este foarte simplu: nu este nevoie ca Fiscul să-mi ceară datele cardului! Trebuie doar să facă corelarea dintre veniturile mele şi bunurile pe care le deţin. Dacă trăiesc din ajutorul de şomaj şi am merţan la poartă, atunci am o problemă (cu Fiscul). De asemenea, dacă trăiesc din colectarea de fier vechi şi am palat cu turnuleţe, garnisit cu Q7, la fel, ar trebui să am probleme cu Fiscul. Dar... nu este nici voinţă, nici putirinţă! Bezmeticeala asta este doar praf în ochii alegătorilor.
    • Like 1
  • Chestiunea cardului este un paravan ...datele tale lersonale ori si cum le v-a afla pt ca fiecare card bancar este atasat la un cont bancar ...asa ca ANAF-ul poate afla repede datele tale ...deci argumentatia cu evaziunea nu sta in picioare....daca se doreste cu adevarat reducerea evaziuni , atunci ar trebui introduse obligatoriu case de marcat absolut pt toata lumea si cel mai important verificarea permanenta nu cea anuntata in Vami ..., reducerea drastica a personalului din administratiile financiare si informatizarea lor cu adevarat si reducerea drastica a formularisticii si multitudini de hartoage ce trebuiesc complectate de catre contribuabil in zadar ( totul online ) .
    • Like 1
  • Stai că nu inteleg.
    Cum adică reducerea evaziunii fiscale?
    Păi vorbim de plata cu cardul. Practic de un virament bancar,
    Să ceară de la furnizorii de POS-uri, sumele încasate de magazine.
    ANAF-ul ori e plin de incompetenți, ori e paravan la servicii.
    Cum adică să le dau nr. cardului?
    Le dau si cardul si PIN-ul?
    • Like 1


Îți recomandăm

Lucian Pahontu reactie / sursa foto: Inquam Photos

Reamintim că, săptămâna trecută, Recorder a publicat o investigație cu titlul „Biografia ascunsă a generalului Pahonțu: a făcut parte din trupele de represiune ale lui Ceaușescu și a participat la masacrul din 21 decembrie 1989”. De asemenea, la o zi distanță, Snoop a publicat un material cu titlul „Generalul Pahonțu, de neclintit. Cum a scăpat șeful SPP 18 ani fără o decizie CNSAS privind legăturile sale cu Securitatea”.

Citește mai mult

Politistul si batranica / sursa foto: captura Digi24

Nu am înțeles niciodată gestul. Nici azi nu îl înțeleg. Confiscarea are o logică birocratică - discutabilă, dar logică. Strivirea nu are nicio logică. Strivirea este un act de dominație. Este un mod de a spune: tu nu contezi. Este o lecție despre cine are dreptul să existe în spațiul public și cine nu.

Citește mai mult

Cinematograf Paris / sursa foto: Profimedia

În anii 1990, când am început să mă duc regulat la Paris, mai întâi în vacanţe lungi, apoi făcând naveta la lucru, constituiam frecvent subiect de mirare pentru oamenii locului, parizieni de mai multe generaţii, care nu mai cunoscuseră oameni veniţi din foste regimuri totalitare, ca mine.

Citește mai mult