Sari la continut

De opt ani suntem împreună. Vă mulțumim!

Republica împlinește opt ani de existență. Vă mulțumim că ne sunteți alături în această călătorie prin care ne poartă bunul simț, nevoia unei dezbateri de calitate și dorința pentru un loc mai bun în care să ne spunem ideile.

Am fost cu soțul meu în Amsterdam și ne-am cazat într-un hotel... altfel. „Aveți grijă că apa la duș nu pornește decât atunci când ușile sunt închise”

Acum aproape zece ani ne-am cumpărat un teren la țară, nu departe de București. Pe el era o casă veche, din chirpici, din care cădea câte un perete la fiecare ploaie mai seriosă. Inițial ne-am gândit să o recondiționăm, dar ar fi costat prea mult și alți bani nu aveam. 

De împrumut la bancă nici poveste, mai ales că boom-ul imobiliar era în toi. Soțul meu a susținut varianta casei din bârne, eu am spus că așa ceva nu se va întâmpla niciodată. 

Discuția s-a încheiat în momentul în care a doua variantă propusă de bărbatul meu a fost casa din containere. 

„Nu ne trebuie decât fundația, scăpăm și de autorizație de construcție, iar confort avem cât vrem și cât ne permitem,” a încercat el să mă convingă. Terenul a rămas liber. Deocamdată.

* * *

Săptămâna trecută am fost nevoită să plec la Amsterdam pentru a participa la o conferință legată de sustenabilitate. Știam că programul va fi încărcat, cu workshopuri care aveau să înceapă dimineața la șapte și cu evenimente de networking care s-ar fi terminat după opt seara. Tot ce-mi doream era să găsesc un hotel cât mai aproape de locul respectiv, ca să pot fura o jumătate de oră de somn. Am intrat pe Google maps, am setat pe hartă adresa centrului de conferințe și m-am uitat prin zonă. Am găsit un CitizenM cam la zece minute de mers pe jos și-am zis „ăsta e”.

Norocul mi-a mai surâs o dată: între aeroportul Schiphol și Amsterdam Zuid, cea mai apropiată gară de hotel, este doar o stație. Mai mult aștepți trenul decât mergi cu el. Iar de la gară la hotel faci fix 6 minute, tot pe jos. Și mai bine, că am economisit și banii pentru transportul în comun. Pentru cei care nu știu, transportul public din Amsterdam este impecabil, dar e scump al naibii.

De la recepție am preluat imediat cardul de acces, însă apoi au urmat instrucțiunile despre modul în care se poate folosi camera. „Aveți grijă că apa la duș nu pornește decât atunci când ușile sunt închise,” ne-a avertizat recepționerul. Am râs: „Bine, mă, e-n regulă.” Omul a râs și el, după care a adăugat: „Ne sunați dacă nu vă descurcați.”

Din momentul în care am intrat în cameră, soțul meu - că ne-am dus împreună – a pus mâna pe tabletă. Mă rog, tableta aia, un iPad mini, controlează tot ce mișcă în cameră: de la jaluzele la lumina ambientală, de la selectarea canalelor TV la setarea alarmei de trezire. Și cred că mai face și alte chestii, doar că eu n-am apucat să pun mâna pe ea. Nevestele mă înțeleg. În fine.

După primele două zile de conferință, am fost invitată la un party și, dintr-o discuție într-alta, am aflat că la CitizenM stăteau mai mulți participanți. „Aha, ăsta e hotelul ăla făcut din containere,” ne-a spus la un moment dat directorul de comunicare al GRI, organizația-mamut care a organizat evenimentul. Containere? Cum containere? „Da, containere. Și e un lanț de hoteluri, sunt prin toată lumea,” ne-a pus la curent omul.

Hotelul CitizenM din Rotterdam. Sursa foto: Pagina de facebook CitizenM

Patul e lat cât camera și e pătrat. Practic e dintr-un perete într-altul și e poziționat lângă fereastră, astfel încât să lase restul camerei liber pentru masa de lucru, cabina de duș, toaletă, chiuvetă și oglinda rotativă. Dulap nu există, dar îți poți pune bagajele într-un sertar uriaș aflat sub pat, pe fotoliu sau în cuierul de lângă ușă. Pentru noi asta a fost ceva cool; pentru alții ar fi motiv de mutare. Plus că n-au nici frigider în cameră. Vă dați seama cum e să stai într-un hotel două zile, să crezi că știi ceva despre locul respectiv, apoi să te întorci și să te uiți ca un copil care descoperă biberonul la fiecare detaliu din cameră?

Cabina de duș și toaleta se ascund sub niște uși din sticlă mată, care induce un oarecare disconfort. Iar recepționerul a avut dreptate: dacă ușile de la cabina de duș nu sunt perfect, dar perfect închise, poți să aștepți acolo îmbarcarea cât vrei, că apa nu curge.

Problema e cu gradul de intimitate al ocupanților camerei, că dacă nu faci în baie ce făceau Tom Cruise cu Nicole Kidman în filmul Eyes Wide Shut, mai bine stai în altă parte. Și na, uneori e chiar nasol, oricât de intim ai fi cu omul tău. Cum, Doamne, iartă-mă, să stai pe WC într-o cabină ca aia din Star Trek, de așteptau unii și alții să fie teleportați, și să nu poți face și tu acolo un amendament, ceva? E greu, e foarte greu.

* * *

Dincolo de lucrurile amuzante, hotelul CitizenM e treabă serioasă. E construit astfel încât fiecare cameră să beneficieze din plin de lumină naturală. Spațiile comune – recepție, zona de luat masa, spațiul de lucru din lobby dotat cu iMac-uri, zona de relaxare - duc detaliile în zone rar întâlnite în România.

Lumina difuză induce o atmosferă primitoare, dar reduce și consumul de energie. Recepționerii sunt și ospătari, dar și oaspeți la locul de muncă. Eficiență. Când nu îi ajută pe turiști cu bagajele, cu plecarea din hotel sau nu le pregătesc cafeaua, băuturile sau cina, îi vezi la ore fixe luând masa ca orice musafir obișnuit, la aceleași mese, în aceleași condiții, consumând aceleași produse. Toți suntem egali.

La intrarea în hotel este un sas care servește drept tampon între aerul rece de afară și temperatura controlată de la recepție. Dușurile din camere sunt prevăzute cu duze care stropesc, nu curg, eliminând astfel risipa de apă. La fiecare etaj există afișe care îi încurajează pe turiști să urce pe scări în loc să folosească liftul. În cameră ți se recomandă să bei apă de la robinet, care e rece și foarte bună, deși pe masă găsești sticle de apă plată.

În parcarea din fața hotelului există o stație de încărcat pentru mașinile electrice sau hibrid. La cerere, turiștii pot folosi bicicletele puse la dispoziție de CitizenM, iar umbrelele îi așteaptă la recepție pe cei care au nevoie de ele. Gratuit. Facturile se trimit pe email, iar chitanțele se emit doar la cerere, pentru a se reduce consumul de hârtie.

Hotelul, așa cum e el, e ca un joc lego: făcut din bucăți, asamblat pe bandă și montat la locul de joacă în funcție de spațiu și nevoi. E un joc care-ți provoacă imaginația și care-ți oferă satisfacția că ai produs mai puțin CO2 decât dacă ai fi stat în altă parte, că nu ai risipit resurse și că spațiul în care ai stat cinci zile poate fi reutilizat la nevoie.

* * *

Casă din containere? De m-ar mai întreba o dată… 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Buna Cristina....eu lucrez de 3 ani si jumatate la aceasta companie, in Londra...frumoasa descriere! Multumesc
    • Like 0
  • Trebuie sa va hotariti: este Amsterdam (ca in titlu), sau Roterdam (ca in text)? Se pare ca este mai mult Amsterdam, dupa descrierea traseului de ajuns acolo...
    • Like 0
  • Ovidiu check icon
    Acum Doamna, va rog, priviti-va in oglinda.
    • Like 0
  • MCC check icon
    Cam prin 2000-2001 am vazut un arhitect englez care construia case din containere pentru studenti cam la vre0 9500 lire. M-a cucerit ideea pe loc. Nu am reusit in atatperioada de timp sa-mi construiesc si eu una si nici din cob sau baloti de paie.MAREA PROBLEMA LA NOI ROMANII sunt preturile. Aceste case care in alte tari le poti construi cu sume rezonabile la noi ajung mai scumpe ca cele construite din beton si caramida. Zilele trecute un irlandez cred, care areo firma in Romanica avsa oferta generoasa la o casa din panouri cu paie la 55 miute de euro. Cele din containere sut pe aproape si ele. Un continer de 40 picioare 5-6 mii de euro, + transport din Austria sau pe unde gaia le gasesti. Daca vreaucasa verde am sipretentiade a iesi mai ieftin ca la o casa conventuonala. Fara manopera ca sunt pe domeniu.
    • Like 0
  • N-am inteles fraza de la final cu dioxidul de carbon produs! In rest, bun articolul si containerizarea propusa! De curiozitate am intrat pe booking sa vad despre ce-i vorba. Din 37 de poze doar 3 au camera in vizor. Cam claustrofob iar faimosul dus e chiar SF. La pretul de pe booking ai insa multe alte optiuni mai putin tehno-eco!
    • Like 0
  • Poate n-ar strica sa organizam un O.N.G care sa-i trimita in scop didactic pe angajatii ANAF si de la mediu prin astfel de hoteluri.
    • Like 1
  • Păi da, că v-a plătit altcineva cazarea.
    Iată la o simulare de booking, pentru Londra:

    Your booking
    Hotel: Tower of London hotel
    Rooms: 1 room
    Guests: 2 guests (per room)
    Dates: 03/02/2017 — 05/02/2017
    early bird 250.2 GBP
    Ce-ai zis?! 2 nopți în februarie 250 de lire? :)) La banii ăștia dorm într-un hotel bun cu mic dejun englezesc și-mi rămân bani să-mi cumpăr o tabletă din aia de văd că a încîntat lumea :)) , doar spun.
    • Like 1
  • E minunat sa vezi cat conteaza parerea unui sot. :)) Ma mir ca nu si-a luat lumea in cap
    • Like 1
  • check icon
    În 1996 am ajuns prima oară în Germania, la Düsseldorf, mai exact lîngă, un orășel numit Gelsenkrichen, acolo era sediul central al Institutul de Viitorologie (Institut für Zukunftsforschung), mergeam și eu tot la o conferință. Cu ocazia aia, gazele ne-au arătat zona, am vizitat, ce credeți? Foste fabrici și uzine și, țineți-vă bine, un fost combinat siderurgic. Fabricile erau dezafectate, la fel și combinatul. La ce foloseau? Ei bine, ca să folosesc un clișeu din mass media, ca muzee. În acele fabrici eram noi, turiștii străini, și mulți, foarte mulți elevi care veneau să vadă cum se producea o locomotivă în anul 1910 (țin minte anul). În combinatul cu pricina, era o huidumă imensă, un gazometru. Ce credeți că era în huiduma aia, cît un Intercontinental? ei bine, un muzeu de artă contemporană, cu proiecție de laser pe tavanul aflat undeva foarte sus.
    Ulterior am aflat că și lîngă Viena dintr-un asemenea gazometru s-a făcut un bloc de locuințe. L-am și văzut.
    Aveți concluzii? Eu da. Nu e suficient să ne plimbăm la conferințe, trebuie să și punem în practică ce vedem la alții. Ce ziceți? Eu am încercat și n-am reușit. Dv.?
    • Like 2
  • check icon
    Să stai singur într-o astfel de cameră conservă nu e tragic dar cu altcineva,oricât de apropiat e rău ca și confort și intimitatea strictă(wc-ul), e aproape la fel ca-n parcking-urile de TIR.Ca o casă de vacanță(bine izolată și folosită doar vara),unde așa zisul spațiu de sufragerie nu contează ci doar unde să dormi și să te speli(cu pereți opaci la wc desigur) între două drumeții pe cărările munților e ideală.
    • Like 2


Îți recomandăm

Familia Mirică

„Eu, soția, mama și tata. Mai nou, sora și cumnatul care au renunțat să lucreze într-o firmă mare de asigurări ca să ne ajute cu munca pământului. Au fugit din București și au venit la fermă, pentru că afacerea are nevoie de forțe proaspete. Și cei 45 de angajați ai noștri, pe care-i considerăm parte din familie”. Aceasta este aritmetica unei afaceri de familie care poate fi sursă de inspirație pentru toți tinerii care înțeleg cât de mult a crescut valoarea pământului în lumea în care trăim.

Citește mai mult

Dan Byron

Într-un dialog deschis, așa cum sunt și majoritatea pieselor scrise de el, Daniel Radu, cunoscut mai degrabă ca Dan Byron, a vorbit recent la podcastul „În oraș cu Florin Negruțiu” despre copilăria sa, cântatul pe străzi la vârsta de 16 ani, amintirile mai puțin plăcute de la Liceul Militar de Muzică, dar și despre muzica sa și publicul ei întinerit. (Foto: Cristi Șuțu)

Citește mai mult

RetuRO

Sunt pline rețelele sociale cu postări ale oamenilor care descriu că simt furie, frustrare, neputință, când văd deșeuri în Lacul Roșu sau lacul cu nuferi din Ipoteștii lui Eminescu, în stațiuni montane sau pe litoral. Le vedem peste tot - pe stradă, pe marginea drumurilor naționale, în tren, din tren, pe lângă calea ferată, în grădinile blocurilor, în gropile de gunoi de la marginea satelor, pe albiile pârâurilor și râurilor, în păduri.

Citește mai mult
sound-bars icon