De ce a fost descoperit așa târziu polițistul pedofil, iar apucăturile lui au fost tolerate

(Foto: Inquam Photos / George Călin)

Principalul lucru care ar trebui reținut în scandalul cu polițistul pedofil este modul în care funcționează instituțiile din România. În ciuda fanilor și haterilor pe care aceste instituții le au, ele au încă un mod de funcționare departe de gold standardul lumii civilizate.

Am să folosesc exemplul poliției, pentru că este cel mai recent. Hai să vedem cum funcționează:

1. Instituția românească funcționează apolitic. Este un animal birocratic care se schimbă al dracului de greu și foarte încet. Nu are culoare politică în sensul că se adaptează foarte bine ideii de Partid Unic, sub tutela căruia a funcționat în comunism. Chiar dacă democrația a adus pluralism politic, instituția a continuat să funcționeze independent, ca o castă. Partidele aflate la putere s-au adaptat instituției, și nu invers. Aceasta continuă să funcționeze ca un castel kafkian la care se adaugă componența esențială a foloaselor personale din bani publici, departe de opinia publică. Când apare un astfel de caz, precum cel al pedofilului, mizeria începe să se arate sub preș, încet-încet. 

2. Instituția românească nu este controlată deontologic. Doar teoretic. În Franța, de exemplu, există un cod al deontologiei în Poliție, care se respectă și se controlează la sânge. De la angajări până la ieșirea din sistem. Există controale ale departamentelor din cadrul poliției și controale externe, care se fac în mod real, în urma cărora cad capete. Asta funcționează ca o masă de anticorpi care face instituția să funcționeze. În instituția românească, deontologia și controlul sunt vorbe. Poate exista pe hârtie, dar nu se aplica în realitate. În realitate se aplică un întreg sistem paralel de relații informale. De asta polițistul pedofil a fost descoperit așa târziu, iar apucăturile lui au fost tolerate.

3. Politicul este puțin impulsionat să schimbe această stare de fapt, atât timp cât cele două sisteme se hrănesc reciproc și cei de la putere au nevoie de sistemul informal din instituții să-și protejeze corupții, iar instituția are nevoie de politic să-și continue privilegiile: vezi pensiile speciale la 40 de ani. Managementul de ochii lumii practicat de PSD, dar nu numai, de a da afară capul Instituției nu rezolvă evident problema de fond, ci e praf în ochii opiniei publice.

4. Instituția e fundamentală în democrație. Dar la noi schimbările sunt încetinite de sistemul public fani-hateri. Rezistența la schimbare este impiedicată de imaginația ciudată a publicului că există feți-frumoși de care nu trebuie să te atingi și draci pe care trebuie să-i distrugi. În realitate există o instituție formată din oameni educați în marea majoritate în comunism, greu de schimbat. Ei sunt piatra de moară la gâtul României. Sau cel puțin una din ele. Oamenii onești din sistem fie nu sunt racordați la circuitul informal de recompensări, fie nu au puterea necesară să schimbe ceva.

Polițistul pedofil, torționarul, medicul criminal și șpăgar, procurorul șpăgar nu sunt doar excepții. Sunt ceea ce vedem în public, scăpați printre fisurile instituției. Fenomenul e mult mai răspândit.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp